Tag: personal
Exercițiu de cunoaștere
1. Ce vrei să obții în viața ta?
2. De ce îți este frică dacă nu reușești să obții acel lucru?
3. Pentru ce te judeci că nu ai obținut?
4. Îți poți aminti un eveniment stimulator care îți declanșează
frică și autocritica?
5. Cum îți ascunzi frica și autocritica? Cum te prefaci că ești
bine?
6. În legătură cu ce te judeci?
referință: David Hawkins, Harta Conștiinței
autor: Doris Pop
Exercițiu cu amintire dureroasă emoțional
Închide ochii.
Mergi înapoi în timp și gândește-te la o situație dureroasă din trecut.
Amintește-ți ce s-a întâmplat.
Cu cât timp în urmă s-a petrecut această situație?
Ce vârstă aveai?
Încearcă să îți amintești cât mai multe lucruri despre fiecare persoană implicată.
Fă o pauză.Reflectă profund asupra efectelor pe care acele experiențe le-au avut asupra ta, fără să le judeci sau să fugi de ele.
Observă-ți corpul pentru a simți orice durere din orice parte a corpului care păstrează amintirea acestui trecut.
Observă temerile pe care le-ai păstrat.
Ce concluzii ai tras sau ce decizii ai luat în ceea ce te privește ca urmare a acestei situații?
Credeai că era ceva în neregulă cu tine?
Credeai că nu meriți să fii iubit?
Ce presupuneri ai făcut în legătură cu tine?
Ce impact au acele concluzii și presupuneri asupra vieții tale de astăzi?
referință: David Hawkins, Harta Conștiinței
autor: Doris Pop
Exercițiu blocaje emoționale
Să începem cu un exercițiu de conștientizare care te va ajuta să descoperi câteva aspecte ale Protectorului tău.
Găsește pe cineva care să îți pună întrebările de mai jos. E important să nu faci exercițiul singur. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât mai bine, deoarece interacțiunile în relații sunt vitale. Începe cu orice comportament care te limitează, de exemplu, să întârzii mereu la întâlniri, să te simți trist/ă și emoționat/ă sau să vorbești prea mult. Apoi retrage-te, fă un pas în spate și răspunde la întrebări spontan, fără să cauți sau să construiești un răspuns — lasă răspunsurile să curgă și observă ce iese la suprafață.
Când termini toate întrebările, reîncepe cu un alt comportament limitativ. La final, cere persoanei sau persoanelor cu care faci exercițiul să discute despre ceea ce ai spus. Ascultă cu atenție ceea ce zic ei. Nu răspunde la acest feedback. Stai în liniște cu tine pentru câteva momente fără să faci vreun efort.
1. Dă un exemplu de comportament care te limitează. Descrie-l printr-un exemplu.
2. Descrie imaginea negativă pe care o ai în legătură cu tine atunci când te comporți astfel.
3. Descrie orice senzație avută când vorbești despre această imagine negativă.
4. De ce pare să te apere acest tip de comportament?
5. De ce îți este frică?
6. Amintește-ți imagini și experiențe din trecut care te leagă de această frică.
7. Mai este această frică valabilă și acum?
Reflectă asupra acestui exercițiu și permite informațiilor să intre în conștiința ta fără efortul de a schimba ceva. A fi conștient înseamnă să fii în prezent și este un tratament înșine.
referință: Harta conștiinței, David Hawkins
autor: Doris Pop
Memoria ascunsă sau implicită
Uneori ne întrebăm ce ne motivează și ne spunem exemplele pe care le știm conștienți, nefiind abili să le identificăm pe cele mai puțin cunoscute.
“Memoria ascunsă este alcătuită din tipare inconștiente de învățare așezate în straturile inconștiente de interconexiuni din creier. Aceste tipare nu sunt accesibile minții noastre conștiente. Pe scurt, nu ne amintim când s-a format. Uneori, este posibil să se fi format înainte de naștere. Această amintire poate fi accesată doar prin asocieri între un eveniment din prezent și experiența originală ce a creat-o.
Amintirile ascunse pot fi exprimate prin următoarele moduri:
Emoții — ce simțim (frică, fericire, surpriză, rușine, dezgust etc.)
Percepții — imaginea unui stimul (asociere vizuală).
Reacții fizice — comportamente motorii sau acțiuni efectuate (ceea ce facem).
Senzații corp–memorie — durere fizică (simțită în organele interne, în membre etc.).
De exemplu, dacă am avut o experiență dureroasă în trecut, cum ar fi un atac provocat de o persoană sau un animal, am trăit emoția fricii. Mai târziu, în viață, când o amintire similară este stimulată, vom simți aceleași senzații fizice în corp. Însă, în ceea ce privește amintirea noastră ascunsă nu există un act conștient de reamintire. Acea parte a creierului numită hipotalamus nu este deloc implicată pentru că se dezvoltă după vârsta de doi ani.”
referință: David Hawkins, Harta conștiinței
autor: Doris Pop
Exercițiu despre dorințe și convingeri
Acest exercițiu te va ajuta să începi să descoperi unele dintre credințele tale. Dacă vrei, îl poți face împreună cu un prieten, punându-vă unul altuia întrebările și apoi să verificați rezultatele. După ce ați ajuns la ultima întrebare, luați-o de la capăt.
• Spune ce ți-ai dori și nu ai, cum ar fi o slujbă, sănătate, o relație, bani.
• Ce te împiedică să obții ceea ce îți dorești? Ce acțiuniproprii te împiedică să obții ceea ce îți dorești?
• Ce convingeri proprii te-au oprit din a obține ceea ce îți dorești?
• Te poți gândi la o experiență pe care ai avut-o care să confirme această convingere?
• Este această convingere adevărată acum?
referință: David Hawkins, Harta Conștiinței
autor: Doris Pop
Conștiență fără a avea de ales
Vă las scris mi jos un fragment care m-a impresionat, chiar și după ani de practică în cabinet cu clienții, care mi-a amintit să îmi revizuiesc conștientizările și să le accept.
“Trebuie să permitem conștientului să trăiască cu ceea ce ni s-a întâmplat în trecut. Poți faci asta fiind atent la fricile și anxietățile tale, în loc să le eviți. Îmi voi spune că mi-e frică sau că sunt anxios, fără a mă judeca, ci cu curiozitate, până devin conștient de frica mea inconștientă și încep să înțeleg exact motivul pentru care îmi este frică și de ce. Din acest loc, putem apoi să transferăm experiențe inconștiente din trecut, în memorie, unde putem începe să descriem, conștient ce ni s-a întâmplat, din inimă, conform sentimentelor și percepțiilor noastre, și nu conform unor metode
sau idei raționale. Nu avem nevoie de nicio metodă pentru a putea face asta. Să ne observăm doar frica și anxietatea și ele ne vor semnala sentimentele adevărate. În momentul acesta este important să fim nemișcați și liniștiți, să nu reacționăm ucigând mesagerul. În liniște și nemișcați, să observăm ceea ce ni se dezvăluie.
Fii deschis să mergi în cele mai neplăcute locuri din apele întunecate ale inconștientului, unde sunt închise experiențele ascunse, dificile. Poate aceste amintiri nici nu sunt atât de întunecate. Permite-ți să reflectezi profund asupra efectelor pe care acele experiențe le-au avut asupra ta, fără a judeca sau a fugi și fă cât mai multe conexiuni posibile. Aceste legături și revelații ne vor ajuta să începem să ne înțelegem amintirile.
Revelațiile au nevoie să se desfășoare lent pe măsură ce ești ghidat de înțelegerea modului în care viața ta a fost afectată de experiențele ascunse și dureroase. Aceste revelații sunt tot ce avem nevoie pentru a ne înțelege viața și doar noi putem face asta pentru noi. Doar atunci când ne înțelegem vom găsi adevărul și, deci, ne vom elibera de trecut și vom păși dincolo de mișcarea veche a timpului, în cea nouă. Creierul nostru poate înțelege și poate fi conștient de fiecare dintre sentimentele noastre profunde. Părțile noastre inconștiente nu pot fi modificate cu forța dar putem deveni conștienți și sensibili față de ele. Odată ce trăim conștient, vom face viața să funcționeze pentru că nu avem nevoie să ni se spună cum sau să învățăm altceva pentru a ne vindeca.”
referință: Harta Conștiinței, David Hawkins
autor: Doris Pop
Exercițiu de recunoștință
Îl poți face cu ochii închiși.
• Adu-ți în minte toți oamenii pe care i-ai ajutat și susținut și permite-le să îți mulțumească pentru ceea ce ai făcut.
• Adu-ți aminte de toți oamenii cu care ai avut o relație și mulțumește-le pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut pentru tine.
• Adu-ți aminte de mama ta și mulțumește-i că ți-a dat viață și pentru alte lucruri, pe care ți le-a dat de-a lungul anilor.
• Adu-ți aminte de tatăl tău și mulțumește-i că ți-a dat viață și pentru alte lucruri, pe care ți le-a dat de-a lungul anilor.
• Adu-ți aminte de cei mai apropiați oameni din viața ta — membri ai familiei și prieteni — mulțumește-le pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut pentru tine.
• Adu-ți aminte de toate lucrurile materiale pe care le ai și mulțumește-ți pentru că ai făcut acest lucru posibil.
referință: David Hawkins, Harta Conștiinței
autor: Doris Pop
Listă de emoții
agitat
alarmat
ambivalent
şovăitor
temător
ruşinat
umilit
tiranizat
împovărat
precaut
frământat de sentimente
contradictorii
derutat
controlat
culpabil
izolat
înjosit
demoralizat
disperat
descurajat
devastat
dezamăgit
scos din calcul
dezgustat
distant
abătut
vlăguit
nervos
înfuriat
exasperat
exploatat
expus
penibil
frustrat
circumspect
vinovat
neajutorat
ezitant
îngrozit
îngenuncheat
incompetent
indignat
neghiob
în nesiguranţă
neînsemnat
intimidat
deranjat
gelos
irascibil
ignorat
părăsit
singur
atins în amorul propriu
prost tratat
neînţeles
scârbit
neglijat
năpăstuit
obsedat
trecut cu vederea
copleşit
pesimist
nedreptăţit
presat
provocat
lezat
reticent
respins
resemnat
îndărătnic
neîmpăcat
călcat în picioare
clocotind de furie
făcut de ruşine
şocat
superior
ros de regrete
blocat
suspicios
trist până la lacrimi
ameninţat
timid
obosit
scos din priză
nehotărât
nedorit
nepoftit
folosit
vulnerabil
neîncrezător
rănit
lista am găsit-o scrisă frumos în termeni românești, în cartea Agresivitatea pasivă, Autori Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, varianta tradusă de Smaranda Nistor, 2007, Editura For You
autor: Doris Pop
De ce nu se schimbă omul?
Mereu m-am întrebat cât de individualizat poate să fie motivul principal pentru care cineva nu ar dori să renunțe la un comportament disfuncțional sau negativ și să îl înlocuiescă cu unul benefic și funcțional.
Desigur, avem motive generice, care se pot potrivi mai multor tipuri de personalități și care sunt general valabile, că de obicei preferăm familiarul, un tipar de comportament e mai greu de schimbat decât un comportament nou, schimbarea presupune nou și uneori pare că se renunță la o parte din identitate pentru că persoana s-a identificat cu comportamentul.
Într-o carte recent citită am găsit un set de posibile explicații, pe care vi le scriu și vouă, să mai aflăm una alta:
- nu își dau seama că e o problemă cu acel comportament din diverse motive, ignoranță, inocență, conștientizare
- au prea multe beneficii ca să renunțe la comportament
- încearcă și nu reușesc, au nevoie de ajutor extern
- mediul de viață le favorizează comportamentul, poate chiar îl încurajează
- comportamentul le permite atenție, chiar dacă e negativă, fiind considerată tot atenție
cartea din care am redat lista este: Agresivitatea pasivă, de Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei
autor: Doris Pop
