Ce stil de lucru aveți?

Un test simplu și cochet găsit într-o lectură, care să vă amuze și poate să vă ajute să vă identificați din detaliile despre propriul stil de lucru, de pe urma întrebărilor.

Completaţi chestionarul de mai jos, pentru a vă cunoaşte mai bine stilul de lucru şi de comportament la serviciu sau în sala de clasă, folosind scala de calificative indicată la început:

  • 1 nu mă caracterizează
  • 2 mă caracterizează doar foarte puţin
  • 3 mă caracterizează oarecum
  • 4 mă caracterizează întru totul

1 . Mă deranjează când mi se cer diverse lucruri la serviciu sau la şcoală.

2. Prefer să muncesc aşa cum ştiu eu, ca să duc până la capăt o sarcină, chiar dacă durează mai mult.

3. Prefer să-mi ţin sentimentele pentru mine.

4. Îmi convine ce îndatoriri de muncă am şi nu caut să le sporesc.

5. Majoritatea oamenilor par să tolereze conflictul mai bine decât mine.

6. Observaţiile critice mă deranjează.

7. Atunci când mi se cere să fac un lucru care nu-mi place, nu-mi bat capul, fiindcă rugămintea poate fi dată uitării.

8. Ce contează e să pari că ai succes.

9. Aş vrea să pot schimba unele lucruri, dar sunt în stare şi să trăiesc cu ele aşa cum sunt.

lO.Nu trebuie să las să se vadă când mi-e necaz sau m-am înfuriat.

1 1 .Atunci când discuţi despre ce nu-ţi convine se creează mai multe probleme decât soluţii.

12.Sunt sceptic în privinţa unor noi însărcinări şi planuri, dacă n-am participat şi eu la definirea lor.

13.Am simţit şi înainte aceleaşi preocupări/ dezamăgiri, în situaţii asemănătoare.

14.Dacă ştiu că mi se vor face observaţii care s-ar putea să nu-mi convină, prefer să lipsesc în ziua respectivă.

15.Dacă sunt lăsat 5-0 fac singur îmi pot face treaba mai bine.

16.Nu poţi avea încredere în cei de la serviciu/şcoală.Cum facem faţă mâniei latente la serviciu şi . . .

I7.Mă simt foarte bine, ştiind lucruri pe care alţii nu le ştiu şi având astfel un avantaj în faţa lor.

18.Atunci când nu sunt de acord, mi se pare mai eficient să recurg la sarcasm, decât să-mi spun părerea direct.

I9.Aş vrea să mă simt mai sigur pe mine şi în privinţa abilităţilor şi a aptitudinilor mele.

20. În majoritatea timpului, îmi vine greu să le spun celorlalţi ce decizii am luat.

21 .Când există ceva care impune măsuri urgente, mă simt incomodat şi supus unei presiuni.

22.Atunci când apar şefi/profesori nou angajaţi, simt nevoia să fiu foarte prudent.

23.Când cineva nu-şi face bine treaba, prefer să nu zic nimic; la să-I să dea singur cu capul de pragul de sus.

24. Dacă am făcut o greşeală, categoric nu vreau s-o discut cu şeful/profesorul meu.

25.Atunci când cineva stă de vorbă cu mine despre cum să-mi fac treaba mai bine nu mă simt în largul meu.

Faceţi socoteala punctelor adunate şi comparaţi-vă scorul cu interpretarea de mai jos.

Un scor Între 25 şi 34 de puncte. A veţi un stil foarte direct, caracterizat prin exprimare deschisă, adaptabilitate şi disponibilitate către noi provocări. E puţin probabil să ascundeţi prea multe lucruri şi nu vă este teamă să abordaţi problemele într-o manieră productivă. Un scor Între 34 şi 62 de puncte. A veţi un stil oarecum direct, dar în unele cazuri s-ar putea să vă feriţi de confruntare sau să vă simţiţi încurcat. Fiţi conştient de acest lucru, pentru că se ajunge la rezultate mult mai1 3 4 Dr. Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin bune atunci când rămâi deschis la schimbare şi eşti dispus să te adaptezi.

Un scor între 63 şi 81 de puncte. Aveţi un stil oarecum indirect. Ideea de confruntare vă stânjeneşte. Dacă vi se pare că vă caracterizează această afirmaţie, poate ar fi bine să staţi de vorbă cu cineva în care aveţi încredere şi care vă poate da o părere sinceră.

Un scor între 82 şi 100 de puncte. A veţi un stil foarte ocolit. Chiar dacă vi se pare că pentru dumneavoastră e bine şi aşa, probabil aţi reprimat unele frustrări de-a lungul timpului, fiindcă evitaţi în mod voit oameni, situaţii şi chiar provocări ambiţioase de pe urma cărora s-ar putea să aveţi de câştigat. Nu refuzaţi mâna de ajutor care vă poate stimula asertivitatea şi încrederea în forţele proprii.

carte: Agresivitatea pasivă, Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei

autor: Doris Pop

De ce nu se schimbă omul?

Mereu m-am întrebat cât de individualizat poate să fie motivul principal pentru care cineva nu ar dori să renunțe la un comportament disfuncțional sau negativ și să îl înlocuiescă cu unul benefic și funcțional.

Desigur, avem motive generice, care se pot potrivi mai multor tipuri de personalități și care sunt general valabile, că de obicei preferăm familiarul, un tipar de comportament e mai greu de schimbat decât un comportament nou, schimbarea presupune nou și uneori pare că se renunță la o parte din identitate pentru că persoana s-a identificat cu comportamentul.

Într-o carte recent citită am găsit un set de posibile explicații, pe care vi le scriu și vouă, să mai aflăm una alta:

  • nu își dau seama că e o problemă cu acel comportament din diverse motive, ignoranță, inocență, conștientizare
  • au prea multe beneficii ca să renunțe la comportament
  • încearcă și nu reușesc, au nevoie de ajutor extern
  • mediul de viață le favorizează comportamentul, poate chiar îl încurajează
  • comportamentul le permite atenție, chiar dacă e negativă, fiind considerată tot atenție

cartea din care am redat lista este: Agresivitatea pasivă, de Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei

autor: Doris Pop

Stiluri de atașament, altă variantă

Stilul preocupat, când persoana este constant îngrijorată de sentimentele celuilalt, încearcă din răsputeri să se mențină contant în iubire cu celalalt.

Stilul îngrijitorului compulsiv, unde nevoile proprii sunt negate, iar nevoile celuilalt sunt îngrijite compulsiv.

Stilul dezorganizat, pentru acest stil părintele este sursă de frică, apoi de alinare, apoi de frică, etc.

Cum se învață?

În copilărie sau prin experiențe pe parcursul vieții, în care învață să reacționeze și să interpreteze într-un anumit mod relațiile cele mai impotante.

Cum se dezvață?

Prin efort constant și conștientizare, care ajută la a învăța stilul securizant sau stabil, prin care persoana știe că dorește apropiere, își menține standardele și limitele și se bucură de relații, acceptând că nu este singura responsabilă de acele relații.

autor: Doris Pop

referință: Mamă, tu unde erai atunci? Efectele neglijării emoționale, de Jasmin Lee Cori

E de ajuns doar astăzi…

Cum ai considera că se schimbă modul în care privești prezentul, dacă ai realiza că este de ajuns să faci azi alegeri bune, iar mâine, să fie un alt azi, în care să decizi ce vrei să faci pentru viitorul tău?

Ei bine, doar astăzi e de ajuns dacă te concentrezi pe ce dorești să rezolvi, să te bucuri și repeți în fiecare zi, doar azi …

carte: Ziua de astăzi contează, 2020, John Maxwell

autor: Doris Pop

Ai și tu angajamente ascunse?

Un trend actual în coaching și consiliere ne aduce în atenție un concept de angajament ascuns.

Ce este acesta? Un fel de determinare, motiv și aspirație de care nu suntem conștienți, dar care concurează cu angajamentele noastre observabile.

De exemplu, ne asumam angajamentul de a alerga zilnic, dar contatăm că în fiecare zi parcă am lupta cu voința noastră și ne împotrivim. De ce? Avem un anagajament ascund de a rămâne confortabili, de a ne știi în siguranță, etc.

Nu suntem leneși, dacă nu dorim să alergăm, deși ne-am propus, ci nu ne-am dat seama că aveam un alt angajament ascuns, de care nu eram neapărat conștienți.

” Dezvăluirea angajamentelor ascunse care ne împiedică să ne îndeplinim obiectivele, reprezintă etapa critică pe care trebuie s-o depăşim, dacă dorim să ne schimbăm vieţile. “

“Pentru a găsi angajamentele ascunse, scrieţi pe hârtie un obiectiv sau o dorinţă pe care n-aţi putut s-o îndepliniţi. Apoi, faceţi o listă cu toate acţiunile pe care le-aţi iniţiat sau nu în ultimul an, şi care au fost exact contrare îndeplinirii acestui obiectiv. Acum luaţi lista şi gândiţi-vă că alegerile care v-au îndepărtat de la scopul dorit, sau care nu v-au apropiat de acesta, sunt o expresie a unui angajament mai profund, cel primar. Apoi, închideţi ochii şi puneţi-vă întrebarea: „La ce angajament se referă aceste alegeri?” Acolo veţi găsi angajamentul vostru ascuns.”

carte: Debbie Ford, 2004, Intrebările potrivite, Editura For You

autor: Doris Pop

Harta de perspectivă

fragment din carte, deoarece explică prea simplu și clar ca să mă amestec în ce am citit:

“Vă puteţi imagina cum ar fi să plecaţi la drum într-o călătorie de douăzeci de ani, fără să ştiţi unde vreţi s-ajungeţi? Cum ar fi să vă urcaţi în fiecare zi în maşină şi să mergeţi pe drumul care vi s-ar părea mai interesant în acel moment? Credeţi că acest lucru v-ar da aripi? Consideraţi că „Destinaţie necunoscută” este un itinerar care v-ar face să săriţi în fiecare dimineaţă din pat şi că aceasta ar putea deveni cea mai înaltă expresie posibilă a vieţii voastre? Dacă da, atunci nu mai citiţi în continuare.

Dacă, totuşi, credeţi că veţi fi copleşit de anxietate, frustrare sau plictiseală după câteva zile, luni, sau ani de hoinărit aiurea prin lume, lăsând viitorul în voia şansei, atunci vă invit să vă opriţi chiar acum şi să elaboraţi o hartă rutieră care să vă conducă spre destinaţia visurilor voastre.

Dacă avem o perspectivă, obiective şi ţeluri, atunci acest lucru ne ajută în procesul de luare a deciziilor. Dorinţele noastre cele mai adânci provin din sufletul nostru şi ele ne inspiră să evoluăm spre ceea ce suntem destinaţi să devenim, ţelurile noastre indică drumurile pe care trebuie să le străbatem. Totuşi, dacă nu suntem hotărâţi în ceea ce priveşte destinaţia, putem fi deturnaţi cu uşurinţă. Cu cât hoinărim mai mult fără scop sau direcţie cu atât devenim mai rătăciţi şi mai confuzi.

Dacă aţi pleca într-o călătorie prin ţară, aţi pleca fără o hartă rutieră? Sau aţi consulta o singură dată harta şi apoi aţi uita de ea? Dacă aţi face astfel, s-ar putea să nu ajungeţi niciodată la destinaţie. Dacă aţi dori cu orice preţ să ajungeţi la destinaţie, în cel mai scurt timp posibil, atunci aţi studia cu atenţie harta, planificându-vă traseul în fiecare zi. Şi dacă v-aţi rătăcit la un moment dat, nu vă opriţi şi nu vă pierdeţi cinci ani din viaţă drept pedeapsă. Trageţi pe dreapta, consultaţi harta şi reveniţi la drumul corect.

Cel mai important lucru pe care-l puteţi face zilnic, este să vă consultaţi harta de perspectivă. Aceasta reprezintă părerea voastră despre cum ar trebui să vi se desfăşoare viaţa. Vă arată încotro trebuie să mergeţi. Fără perspectivă e uşor să cazi pradă pasiunilor de moment şi capriciilor date de comportamentele obişnuite din trecut. Chiar dacă începeţi călătoria, stabilindu-vă obiective de mică amploare, în diferite sectoare ale vieţii, cel puţin veţi şti în ce direcţie să vă îndreptaţi. Trebuie să vă reevaluaţi obiectivele, imaginea pe care o aveţi despre viitor şi vise, pentru a putea stabili un pună de referinţă fix, punctul cardinal nord, care să vă ajute să navigaţi şi să hotărâţi paşii pe care să-i faceţi pentru a vă materializa visele.

Imaginea voastră de perspectivă asupra viitorului acţionează ca un pună de referinţă. Astfel, este esenţial ca, în fiecare zi, să vă faceţi timp pentru a vă concentra asupra imaginii şi să conştientizaţi obiectivele. Acest proces poate fi foarte simplu. Când vă treziţi dimineaţa, înainte de a începe activităţile zilnice, faceţi următoarele:

  • Petreceţi un timp în tăcere şi meditaţie şi acceptaţi faptul că puteţi avea tot ce vă doriţi.
  • Declaraţi că este normal să vă împliniţi toate dorinţele inimii.
  • Amintiţi-vă direcţia în care doriţi să mergeţi, motivul pentru care vreţi să ajungeţi acolo şi ce vă va aştepta când veţi ajunge. Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi, cum veţi arăta şi cum îi veţi ajuta şi pe ceilalţi, odată ce vi se vor împlini visele.
  • Gândiţi-vă la toate ocaziile pe care le veţi avea în ziua care de-abia începe, pentru a face alegeri care să vă ajute în procesul de a atinge ţelurile propuse şi de a vă materializa visele.

Această practică zilnică vă va inspira să faceţi alegerile cele mai potrivite. Imaginile vor fi proaspete în minte şi veţi şti cu claritate ce vă doriţi. Apoi, tot ce aveţi de făcut este să puneţi întrebările Potrivite şi, fără nici un efort, veţi şti ce decizii să luaţi.

Atunci când aveţi harta de perspectivă în faţă, dorinţele pasagere se vor pierde, în faţa angajamentelor pe termen lung. Dacă vă concentraţi, cu claritate şi cu intenţie, asupra a ceea ce doriţi, veţi putea sta ferm pe poziţie şi lua decizii care să vă îmbunătăţească viaţa, atunci când veţi fi la răscruce de drumuri. Indiferent dacă este vorba de carieră, de sănătate, de relaţii interumane, de eliberarea de dependenţe, sau de actul de a fi un părinte mai bun, trebuie să vă raportaţi la imaginea de perspectivă pe care aţi stabilit-o. Dacă menţineţi o imagine clară a ceea ce doriţi, puteţi determina dacă acţiunea respectivă vă va sprijini în atingerea ţelului personal. Dacă nu menţineţi, în mod conştient, imaginea de perspectivă, va fi imposibil să luaţi hotărâri în concordanţă cu aceasta. Dacă vă gândiţi, pentru câteva momente la ţelurile voastre şi le conştientizaţi, acest lucru vă va susţine pentru a nu fi deturnaţi de la ele, ori de câte ori bate vântul.

Nici unuia dintre noi nu i se dă o perspectivă de viaţă pe care să nu o poată împlini – indiferent dacă este vorba despre un corp mai sănătos, o relaţie de iubire, o slujbă care să-i ofere satisfacţii mai mari, sau despre o acţiune care să schimbe lumea. Dacă n-am avea capacitatea de a ne împlini o dorinţă reală, n-am mai avea dorinţe. Sufletele noastre n-ar mai tânji după acea trăire şi n-am continua să facem acest lucru, an după an.”

carte: Debbie Ford, Întrebările potrivite, 2004, Editura For You

autor articol, de data aceasta, citator: Doris Pop

Alegeri care stârnesc și întrețin pofta de viață

Debbie Ford a propus o listă de acțiuni care ajută la a ne bucura mai mult de viață, chiar dacă efectul nu este imediat, ci după câteva exersări ale acestor alegeri:

  • Să manifestaţi empatie faţă de ceilalţi
  • Să vă rezervaţi timp pentru propria persoană
  • Să petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi
  • Să vă observaţi reuşitele
  • Să vă odihniţi
  • Să vă distraţi
  • Să vă jucaţi
  • Să faceţi exerciţii fizice
  • Să mâncaţi bine
  • Să vă cheltuiţi banii într-un mod înţelept
  • Să faceţi planuri de viitor
  • Să staţi în preajma oamenilor care vă oferă inspiraţie
  • Să vă rezervaţi timp pentru a vă hrăni spiritual
  • Să acţionaţi în interesul vostru şi al comunităţii
  • Să vă apreciaţi ca persoană
  • Să fiţi cinstit cu voi înşivă şi cu ceilalţi
  • Să vă respectaţi cuvântul
  • Să vă plătiţi facturile la timp
  • Să daţi dovadă de compasiune
  • Să fiţi apropiat de cei pe care îi iubiti
  • Să faceţi dragoste
  • Să faceţi opere de caritate
  • Să le spuneţi celorlalţi ce mult înseamnă ei pentru voi
  • Să faceţi ce vă place
  • Să perseveraţi în a vă împlini visele
  • Să faceţi alegeri care să corespundă cu ţelurile voastre
  • Să dansaţi
  • Să iertaţi
  • Să vă asumaţi responsabilitatea
  • Să căutaţi ceea ce este bun
  • Să căutaţi ceea ce este corect
  • Să vă faceţi treaba bine
  • Să fiţi aproape de copiii voştri
  • Să ţineţi la partenerul vostru
  • Să-i ascultaţi pe ceilalţi din inimă
  • Să primiţi dragostea ce vi se oferă
  • Să oferiţi putere celor din jurul vostru
  • Să permiteţi celorlalţi să colaboreze cu voi
  • Să creaţi un sistem de sprijin puternic
  • Să spuneţi adevărul
  • Să învăţaţi să spuneţi nu, atunci când este cazul

carte: Debbie Ford, Întrebările potrivite, 2004, Editura For You

autor: Doris Pop

Atenția cerută de partener

Gottman propune, printre alții cercetători în domeniul psihologiei romantismului și relațiilor trainice, un mod de a întreține relațiile care presupune un OBICEI ZILNIC de a răspunde pozitiv la cererea de atenție a partenerului romantic.

Adică, dacă vrem să facem partnerul să se simtă mai iubit și să considere să îi acordăm interes, putem învăța să:

  • identificăm cererile de atenție ale partenerului sau partenerei
  • să răspundem pozitiv, neutru
  • și să ne bucurăm de beneficiile pentru o relație mai pozitivă
  • să învățâm și partenerul să facă același lucru

Care sunt cererile de atenție:

  • gesturi de atingere
  • întrebări
  • porniri de conversații
  • propuneri
  • oftaturi
  • întreruperi

Cum se răspunde:

  • cel mai pozitiv, cu a ne întoarce spre partener, a le răspunde și a continua apoi cu activitatea inițială sau a continua cu ce a pornit de la cerere
  • mai neutru, prin a ignora cererea de atenție
  • mai negativ, prin a pedepsi cererea prin reacții neplăcute

autor: Doris Pop

citește mai mult: https://www.gottman.com/blog/want-to-improve-your-relationship-start-paying-more-attention-to-bids/

Relațiile sociale – tipuri

În ce roluri putem să ne regăsim și ce câte feluri sunt relațiile sociale?

Rolurile sociale sunt seturi de atribuții și drepturi, așteptări și norme determinate social pe care le îndeplinim în relațiile sociale, în grupuri, în contexte cu ceilalți.

Rolurile pot să fie:

  • familiale sau de grup restrâns: părinte, soră, frate, fiu, fiică, rudă, prieten
  • colegiale: coleg de muncă, coleg de școală, profesor, șef, subaltern, coleg de bancă
  • romantice: partener romantic, soț, soție, iubit, iubită, partener sexual, persoană implicată în relație poliamoroasă
  • ideologice: membru în partid, membru în club de filosofie
  • sociale de divertisment: membru în cluv de șah, club de lectură, grup de amatori de sport
  • cu rol de status: președinte de, fondator de, etc
  • alte roluri: muncitor, profesionist, reparator, educator

Relațiile sociale se întrețin prin câteva criterii și metode considerate de bază sau necesare pentru o relaționare optimă:

  • comunicare onestă
  • ajutor reciproc
  • respect
  • toleranță pentru diferențe
  • încredere
  • suport moral
  • momente și amintiri pozitive
  • adăugați ce criterii aveți voi

autor: Doris Pop

Identitatea de gen

Este felul în care decidem să ne etichetăm sau denumim genul, în funcție de ce considerăm, simțim, dorim, aspirăm, etc.

Poate să fie statică, feminin, masculin, neutru (they), sau poate sp fie fluidă, adică, să fluctueze. Acest fenomen este reprezentat de o variație constantă între genuri, adică, explicam simplu, într-un moment se simte persoana fenimină, în altele masculină, etc.

Sunt persoane care se identifică și strict ca un gen, chiar dacă au momente în care se simt și consideră în o stare de alt gen. De exemplu, unui care se identifică ca femeie, se poate să îi existe momente pe parcursul zilei sau a vieții când se simte pe spectru către influențe de testosteron, hotărâtă, puternică, invincibilă, determinată, etc. Iar și în acele momente, să se identifice tot ca femeie.

Deducem din exemplul anterior că în această identitate de gen, contează și cum interpretăm starea de moement și fluctuațiile hormonale și cu câtă gravitate le asociem cu o schimbare a identității.

Ambele variante sunt valabile, valide și sănătoase atâta timp cât nu ne afectează funcționarea zilnică, putem să ne bucurăm sau să trăim viața decent și nu le simțim ca pe stări sau identități extreme care să ne afecteze emoțional-subiectiv.

autor: Doris Pop

p.s. dacă aveți de adus informații despre acest subiect, vă ascult și vreau să învăț mai multe despre subiect