Tag: psihologie și sănătate mentală

Contribuția reglării emoționale la procesul învățării în mediul academic

Posted on Tagged , , , , , , Leave a comment

Introducere 

Emoțiile contează în procesul de învățare deoarece pot să susțină sau să perturbe acest proces. Dar cum? Un mecanism prin care acestea afectează învățarea este atenția. Conform datelor adunate de Boekaerts în colaborare cu Pekrun (2015) într-un review al literaturii, emoțiile negative și pozitive coordonează atenția asupra obiectului emoției dacă nu sunt reglate. Iar câmpul și resursele atenționale fiind limitate, dacă sunt focusate spre obiectul emoției, nu ajung să fie folosite pentru obiectivul sarcinii de lucru. În teorie, efectul este unul nedorit și negativ, ca de exemplu, în cazul unul elev care își centrează atenția asupra posibilității de a eșua în loc să o centreze asupra pregătirii pentru test. 

În teorie, tipurile de emoții care au legătură cu procesul de învățare au fost clasificate în funcție de valența lor (pozitive și negative) și grupate pentru a arăta care sunt cele care activează spre acțiune și cele care ne determină să ne retragem din activitate.  

Tabel preluat din Boekaerts & Pekrun (2015, pagina 77)

Observăm că multe dintre emoții pot să fie în detrimentul scopurilor academice, de aceea reglarea emoțională poate să fie de folos în atingerea scopurilor academice. Emoțiile academice pozitive, cum sunt bucuria/plăcerea(enjoyment) de a învăța, speranța, mândria corelează pozitiv cu motivația internă și cu interesul pentru învățat, dar furia, anxietate, rușinea și neajutorarea corelează negativ cu motivația și interesul pentru învățare (Zeidner, 2014). Deducem că prin reglare emoțională, dacă reducem emoțiile negative ca intensitate și frecvență, putem să creștem motivația și interesul pentru învățare. La fel, prin reglare, dacă producem mai multe emoții pozitive, este probabil să creștem motivația și interesul pentru învățare. De exemplu, un mediu academic care încurajează emoțiile pozitive și reduce pe cât posibil emoțiile negative legate de învățare va facilita o motivație crescută pentru informațiile noi și un interes pentru dezvoltarea de noi abilități. 

Reglarea emoțională poate să fie realizată cu scopul de gestionarea trăirilor interioare sau de rezolvare a problemei, adică cu scopul modificării emoției sau eliminării stresului, iar rezultatul așteptat este de a obține performanțe academice mai ridicate decât în lipsa reglării emoționale (Boekaerts & Pekrun,  2015). Prin lipsa reglării emoționale se înțelege că persoana se lasă controlată de emoție, nu se opune și nu încearcă să o modifice în nici un fel sau persoana se lasă acaparată de emoții și ia decizii preponderent pe baza acestora. 

Cuprins 

Conform teoriei învățării auto-reglate, scopul reglării emoționale pe parcursul procesului academic poate să fie: extinderea cunoștințelor și abilităților, prevenirea pierderilor și pericolelor sau protejarea angajamentului față de sarcina de lucru (Boekaerts, 2011). 

Încă de la vârste fragede, la nivel de grădiniță, copii care au mai multe comportamente de reglare emoțională, raportate de ei și de adulții care îi tutorează (părinți și educatori), au avut mai mult succes la sarcini pentru domeniile citire, matematică, înțelegere din ascultare, corelațiile fiind semnificative, dar slabe. (Howse et al., 2003). 

În școala generală, un eșantion de aproximativ 400 de studenți au raportat o asociere pozitivă slabă între bucurie și succesul academic, o relație negativă foarte mică între furie succes academic, dar prezentă. De asemenea, folosirea strategiilor de reglare emoțională a corelat pozitiv cu motivația școlară, angajamentul și succesul școlar, fie direct, fie prin moderarea implicării academice. Și în acest studiu corelațiile sunt mici, slabe, chiar dacă sunt semnificative (Kwon et al., 2017).

1799 elevi de liceu au participat la un studiu privind asocierea dintre reglarea emoțională axată pe emoție, respectiv reevaluarea cognitivă a situației cu diverse variabile școlare. Relațiile au fost pozitive pentru ambele strategii de reglare cu: motivația de a se monitoriza, managementul timpului și scopurile orientate spre învățare. Pentru detalierea pe larg a conceptelor legate de învățare, vezi Xu (2018). 

La nivel de auto-raportare, studenții au fost rugați într-un studiu să reflecteze la experiențele lor emoționale în timpul unor episoade de învățare cu scop, pe parcursul unui semestrul. Raportările au fost măsurate de trei ori, iar rezultatele arată că emoțiile pozitive au prezis pozitiv atingerea percepută a scopului (în ce măsură persoana consideră că și-a îndeplinit obiectivul), iar emoțiile negative au prezis negativ această raportare. Studenții au declarat că au folosit strategii de reglare emoțională variate (supresie, distragere, restructurare), nu s-au rezumat la una pe parcursul sesiunilor de studiu (Webster & Hadwin, 2015).

Concluzie 

Per total, datele din literatura recentă prezintă relații slabe între reglarea emoțională și performanțele școlare, deșii studiile mai vechi au oferit o pornire mai puternică pentru acest domeniu de studiu. Am putea interpreta această repetare a studiilor cu rezultate semnificative, dar foarte slabe sau slabe ca un indicator că odată ce metodologia a devenit mai riguroasă și programele statistice mai performante, rezultatele nu mai sunt la fel de mari. De aceea ne putem întreba dacă întra-devăr reglarea emoțională contribuie la succesul școlar sau rămâne o ipoteză nesusținută încă.  

Se poate observa, din citările anterioare, că pe eșantioane de vârste diferite datele susțin existența efectelor pozitive ale reglării emoționale pentru persoane implicate în învățarea școlară. Un review centrat pe studii care evaluează participanții din medii online, computerizate de învățare contribuie la susținerea parțială ipotezei că reglarea emoțională se asociază cu un mai mare succes în învățare și o atitudine mai optimistă asupra procesului (Malekzadeh et al., 2015).  

Referințe 

Boekaerts, M. (2011). Emotions, emotion regulation, and self-regulation of learning. Handbook of self-regulation of learning and performance, 5, 408-425.

Boekaerts, M., & Pekrun, R. (2015). Emotions and emotion regulation in academic settings. In Handbook of educational psychology (pp. 90-104). Routledge.

Howse, R. B., Calkins, S. D., Anastopoulos, A. D., Keane, S. P., & Shelton, T. L. (2003). Regulatory contributors to children’s kindergarten achievement. Early Education and Development, 14(1), 101-120.

Kwon, K., Hanrahan, A. R., & Kupzyk, K. A. (2017). Emotional expressivity and emotion regulation: Relation to academic functioning among elementary school children. School Psychology Quarterly, 32(1), 75.

Malekzadeh, M., Mustafa, M. B., & Lahsasna, A. (2015). A review of emotion regulation in intelligent tutoring systems. Journal of Educational Technology & Society, 18(4), 435-445.

Webster, E. A., & Hadwin, A. F. (2015). Emotions and emotion regulation in undergraduate studying: Examining students’ reports from a self-regulated learning perspective. Educational Psychology, 35(7), 794-818.

Zeidner, M. (2014). Anxiety in education. In International handbook of emotions in education (pp. 275-298). Routledge.

Xu, J. (2018). Emotion regulation in mathematics homework: An empirical study. The Journal of Educational Research, 111(1), 1-11.

autor Doris Pop

a fost scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/06/17/contributia-reglarii-emotionale-la-procesul-invatarii-in-mediul-academic/

Relația comportamentului altruist cu bună starea

Posted on Tagged , , , , , , , Leave a comment

Introducere 

Comportamentul prosocial, făcut cu intenție sau fără aport cognitiv conștient, cuprinde toate comportamentele orientate spre binele celorlalți, de la cele mai mici favoruri, la unele eforturi mai mari (Bierhoff, 2002). Ipoteza de la care pornim specifică o asociere pozitivă între comportamente prosociale și starea de bine, emoțiile pozitive sau satisfacția cu viața. Datele din studiile reunite în următoarea secțiune sunt specific orientate spre diferite tipuri de acte prosociale, de la donarea de bani la ajutor de orice fel. 

Cuprins 

Un studiu (Weinstein & Ryan, 2010) a obținut date care susțin că ajutorul acordat altora nu se asociază cu satisfacția zilnică cu viața, în general. Dar când au controlat motivul ajutorului, adică motivația era autonomă (persoana intenționa să facă acest act fără motivație din exterior), participanții au relatat valori crescute pentru stima de sine, vitalitate și satisfacție cu viața. 

Un review a adunat și comparat date din 136 de țări, prin folosirea informațiilor oferite de Gallup World Poll. Dintre cele 136 de țări, pentru 120 datele au susținut asocierea pozitivă dintre cheltuirea de bani în scop caritabil și starea de bine (Aknin et al., 2013b). O observație a cercetătorilor este că aceeași asociere s-a obținut și în cazul unui venit financiar crescut cu starea de bine. O posibilă interpretare a acestor relații oferită în articol este că donarea de bani pentru caritate are același efect asupra stării de bine la dublarea veniturilor în căminul familiei (Aknin et al., 2013b). 

Un al review (Curry et al., 2018) a rezultat în relație pozitivă între bunătate în general și starea de bine, altfel spus, cei care făceau acte de bunătate aveau o starea de bine mai crescută (δ=0.28). Efectul este unul mic-moderat, dar similar cu cel al intervențiilor de tip mindfulness, gândire pozitivă sau exercițiile de recunoștință (adaptare a ‘counting your blessings’). Aceste efect nu a fost moderat de vârstă sau gen (Curry et al., 2018).

Concluzia 

Deși datele sunt mixte, majoritatea rezultatelor susțin ipoteză că oamenii care au comportamente prosociale tind să fie mai fericiți decât cei cărora le pasă doar de propria persoană, dar altruismul chiar este un predictor al stării de bine? Studiile privind voluntariatul și donarea de bani susțin această ipoteză, dar sunt și studii care confirmă că persoanele care se simt mai bine tind să dorească să ajute, cum arată studiile menționate în World Happiness Report (Helliwell et al., 2012).  

Referinte de citit 

bAknin, L. B., Barrington-Leigh, C. P., Dunn, E. W., Helliwell, J. F., Burns, J., Biswas-Diener, R., … & Norton, M. I. (2013). Prosocial spending and well-being: cross-cultural evidence for a psychological universal. Journal of personality and social psychology, 104(4), 635.

Bierhoff, H. W. (2002). Prosocial behaviour. Psychology Press.

Curry, O. S., Rowland, L. A., Van Lissa, C. J., Zlotowitz, S., McAlaney, J., & Whitehouse, H. (2018). Happy to help? A systematic review and meta-analysis of the effects of performing acts of kindness on the well-being of the actor. Journal of Experimental Social Psychology, 76, 320-329.

Helliwell, J., Layard, R., & Sachs, J. (2012). World happiness report.

Weinstein, N., & Ryan, R. M. (2010). When helping helps: autonomous motivation for prosocial behavior and its influence on well-being for the helper and recipient. Journal of personality and social psychology, 98(2), 222.

autor Doris Pop

articol scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/04/14/relatia-comportamentului-prosocial-cu-starea-de-bine/

Există reglarea emoțională a iubirii?

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Iubirea romantică, conform dicționarului de psihologie APA, este o emoție complexă, la fel ca ura, uimirea. Toate pot să fie prea intense, disfuncționale și nepotrivite cu scopurile noastre. Asemănător emoțiile simple, cele complexe se pot regla prin strategii cognitive sau comportamentale. Ne vom concentra pe iubire, care este un mix de grijă, plăcere, devotament și pasiune. 

Dragostea simțită prea intens este deseori inutilă, în sensul de a nu contribui la a avea o stare mai bună, a fi productivi sau a ne bucura de alte domenii din viața noastră. În unele situații ne chiar încurcă, scăzând eficiența, concentrarea, abilitatea de a funcționa, Exemple de astfel de situații sunt și despărțirile romantice, unde dragostea simțită este încă intensă, dar putem lua în considerare și dragostea fără reciprocitate, abuzurile sau imposibilitatea de a consuma relațiil, ca fiind contexte în care iubirea romantică are o valență negativă din perspectiva consecințelor.  

În aceste cazuri ne ajută strategiile de reglare a intensității acestei emoții. Dragostea trăită prea puțin intens afectează relațiile pe termen lung, prin dezangajare și comportamente contraproductive în relațiile romantice, în special (Langeslag & van Strien, 2016). 

Cuprins 

În relațiile pe termen lung, folosirea voluntară și conștientă a strategiilor de reglare a intensității iubirii au efectul scontat. Pe lângă intensificarea emoției de iubire, a crescut și sentimentul de atașament față de partenerul de viață. Rezultatele contrazic preconcepția conform căreia iubirea ar fii un sentiment imposibil de controlat (Langeslag & van Strien, 2016).

Evaluarea negativă a persoanei față de care simțim dragostea reduce semnificativ mai bine emoția decât reevaluarea sentimentelor față de persoana de referință și decât distragerea. Totuși, distragerea, care nu reduce emoția principală, ne ajută să ne simțim mai bine generând emoții plăcute pe moment. Efectul pe care l-au avut toate trei strategiile în cazul participanților a fost de a reduce motivația de a-i acorda atenție fostului partener, care a ajutat participanții pe termen lung (Langeslag & Sanchez, 2018).

Reevaluare cognitivă, în ambele ei variante, reevaluarea gândurilor, situației, persoanei și distanțarea față de gânduri, emoții, persoane sau situații prin scăderea importanței lor a fost comparată și cu etichetarea emoțiilor simțite. Etichetarea sau numirea emoțiilor se referă fie la numirea propriilor emoții, fie la descrierea emoțiilor unui stimul. Folosirea acestei strategii reduce valența negativă a unor stimuli, emoțiile negative și simptomele fiziologice, cum este activarea fiziologică (Torre & Lieberman, 2018).

Concluzie

Este fezabilă reglarea emoțională a iubirii romantice? Datele de până acum demonstrează că suntem avantajați de folosirea strategiilor de reglare emoțională, dar nu complet. Acestea ne ajută să simțim mai puțin intens emoție complexă, dragostea, așadar putem afirma că își îndeplinește scopul, dar nu ne face neapărat să ne simțim mai bine, în general. În unele situații se asociază cu emoții pozitive, iar în altele cu stări afective mai negative decât cele avute înaintea folosirii strategiilor.  

Referințe

https://dictionary.apa.org/complex-emotion

Langeslag, S. J. E., & Sanchez, M. E. (2018). Down-regulation of love feelings after a romantic break-up: Self-report and electrophysiological data. Journal of Experimental Psychology: General, 147(5), 720–733.

Langeslag, S. J., & van Strien, J. W. (2016). Regulation of romantic love feelings: Preconceptions, strategies, and feasibility. PloS one, 11(8), e0161087.

Torre, J. B., & Lieberman, M. D. (2018). Putting feelings into words: Affect labeling as implicit emotion regulation. Emotion Review, 10(2), 116-124.

autor Doris Pop

articol scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/01/17/reglarea-sentimentelor-de-dragoste/

Mitul partenerului ideal 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Pornind de la mitul cavalerului pe cal alb 

La nivel de cunoștințe de cultură generală, cu toții sau măcar majoritatea am descoperit idee unui partener ideal, unic, perfect pentru noi care va apărea într-o și ne va face viața mai frumoasă. Fie că am ascultat povești în copilărie, că ne-au împărtășit adulții din “înțelepciunea” lor sau am văzut filme care descriau situații ideale în care acest partener minune era soluția pentru o viață împlinită. Există posibilitate ca unii dintre cititori să fi descoperit deja lipsa de realism din aceste povesti, iar alții să spere încă la un miracol. Desigur, putem să recunoaștem că un grăunte de adevăr stă la baza acestei iluzii, dar care este acesta? Să învățăm și din ce ne pot învăța studiile științifice despre acest subiect…  

Știlul de atașament

Un reper în alegerea partenerului ideal este stilul de atașament. Ne alegem relațiile romantice, participarea la ele sau evitarea lor în funcție de acest stil format în urma experiențelor avute și a credințelor dezvoltate (Holmes, Johnson, 2009). Cu alte cuvinte, găsirea unui partener de viață și menținerea unei relații securizante cu această persoană este un scop specific pentru specia umană, dar realizarea acestor obiective denotă o personalitate matură (Bowlby, 1979). Totuși, nu toți reușim să ajungem la acest scop, deoarece o parte dintre noi avem stiluri de atașament care nu împiedică să acceptăm și oferim afecțiune și efort într-un mod sănătos. 

Persoanele anxioase, dorința de apropiere este în conflict cu așteptarea că partenerul va pleca din relație și le va produce durere emoțională, în acest caz persoanele nu se pot bucura de partener și relație pentru că sunt focusate asupra indicilor de rupere a relației (Holmes, Johnson, 2009). La polul opus, cei cu atașament evitant au creat în minte o imagine perfectă și intangibilă a unui partener ideal pe care îl caută, astfel că orice persoană disponibilă și compatibilă va fi evaluată după niște repere pe care nu le poate atinge (Bowlby, 1979). 

Proximitatea și similaritatea

Partenerul ideal pentru noi are unele aspecte similare cu noi și se găsește în raza noastră de cunoscuți (Casasanto, 2008). Potențialul partener are nevoie să fie în rețeaua noastră de contacte sau să ajungă în rețea pentru ca noi să putem să îi descoperim caracteristicile și să îl/o alegem (Casasanto, 2008). Adică, observăm că persoana împărtășește interese comune cu ale noastre, origini comune, atitudini la fel ca ale noastre asupra unor subiecte importante pentru noi sau pur și simplu are gusturi comune legate de cultura generală și specifică (Montoya, Horton, 2013). Avem nevoie de familiaritate, care ne oferă o doză de siguranță astfel că vom căuta și ne vor plăcea mai mult partenerii care ne împărtășesc lumea, fie prin atitudini, fie prin alte aspecte prin care ne seamănă (Montoya, Horton, 2013). 

Preferințele personale contează 

Aspectele similare sunt completate de aspectele preferate în suportul deciziei de a iniția și menține relații romantice cu potențialii parteneri (Eastwick, Luchies, Finkel, Hunt, 2014). Acestea diferă pentru fiecare persoană în parte, deși tind să fie similare sau din aceleași categorii pentru toți; aspectul fizic, statutul socio-economic, tipul de carieră ales, activitățile din timpul liber, disponibilitate emoțională, etc. sunt caracteristici pe care le evaluăm la viitorii parteneri de viață, atât ca similaritate, cât și ca nivel de apreciere sau atingere a așteptărilor noastre. 

Concluzie 

Partenerul optim există pentru noi, și poate varia, în nuanțe ale aceleași culori. Știintific formulat, este dovedit că partenerii optimi sunt în apropierea noastră, ne seamănă în unele aspecte critice și ne oferă siguranța emoțională de care avem nevoie. Chiar dacă partenerul ideal este un basm, partenerul optim poate să fie găsit, dacă suntem dispuși să apreciem calitățile, să acceptăm diferențele și să depunem efort pentru a construi o relație de care să fim mulțumiți. Poate să aibă armură și cal partenerul ideal, dar acestea sunt doar accesorii opționale, nu cerințe pentru o relație împlinită. 

Referințe 

Bowlby, J. (1979). The bowlby-ainsworth attachment theory. Behavioral and Brain Sciences, 2(4), 637-638.

Casasanto, D. (2008). Similarity and proximity: When does close in space mean close in mind?. Memory & Cognition, 36(6), 1047-1056.

Eastwick, P. W., Luchies, L. B., Finkel, E. J., & Hunt, L. L. (2014). The predictive validity of ideal partner preferences: a review and meta-analysis. Psychological bulletin, 140(3), 623.

Holmes, B. M., & Johnson, K. R. (2009). Adult attachment and romantic partner preference: A review. Journal of Social and Personal Relationships, 26(6-7), 833-852.

Montoya, R. M., & Horton, R. S. (2013). A meta-analytic investigation of the processes underlying the similarity-attraction effect. Journal of Social and Personal Relationships, 30(1), 64-94.

Referinte nefolosite inca in articol (le puteti trimite altora daca se potrivesc, fiind deja selectate sau le pot adauga in articol, dar vi se pare relevante)

Anderson, B. E. (2018). Individual differences and romantic compatibility: the relationship between personality traits, eligibility and ideal partner preference (Doctoral dissertation, UCL (University College London)).

Bassett, J. F., & Moss, B. (2004). Men and women prefer risk takers as romantic and nonromantic partners. Current Research in Social Psychology, 9(10), 135-144.

Eastwick, P. W., Finkel, E. J., & Eagly, A. H. (2011). When and why do ideal partner preferences affect the process of initiating and maintaining romantic relationships?. Journal of personality and social psychology, 101(5), 1012.

Gosnell, C. L., & Gable, S. L. (2022). Approach and avoidance goals and perceptions of romantic partners’ traits. Current Psychology, 1-10.

Grüning, D. J., Loose, A. M., & Krueger, J. (2021). Hard Feelings: Predicting Attitudes Toward Former Romantic Partners.

Regan, P. C., & Joshi, A. (2003). Ideal partner preferences among adolescents. Social Behavior and Personality: an international journal, 31(1), 13-20.

Simpson, J. A., & Gangestad, S. W. (1992). Sociosexuality and romantic partner choice. Journal of personality, 60(1), 31-51.

autor Doris Pop

am scris acest articol pentru APR: dar nu am găsit să mai fie indexat pe site-ul lor

Ce este motivația de a citi și care sunt dimensiunile ei (repostare)

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Motivația de a citi poate să fie definită, așa cum au conturat Wigfield și Guthrie (2000) în capitolul despre angajamentul și motivația de a citi: ca o colecție de valori, scopuri și credințe personale legate de tematica, procesele și rezultatele actului de a citi. Ce putem să deducem din această definiție că motivația fiecărui cititor poate să să fie diferită în funcție de valorile, obiectivele setate sau de credințele personale. 

În scopul definirii valide și mai complete a conceputului, studiile reunite într-un review (Schiefele et al., 2012) au convers, pe baza datelor adunate, la concluzii similare. Autorii review-ului au pornit de la diferențierea dintre motivația curentă sau temporară de a citi. Motivația curentă este explicată ca motivația de a citi un text specific, într-o situație dată și motivația habituală de a citi, este definită ca motivația de a citi pe parcursul vieții, care apare în mod repetat. 

Axat pe motivația recurentă de a citi, autorii diferențiază între motivația intrinsecă și cea extrinsecă. Motivația intrinsecă este definită de dorința de a citi pentru că activitate în sine este plăcută, satisfăcătoare, iar motivația extrinsecă de a citi este disponibilitatea de a citi datorată anticipării rezultatelor pozitive și a recompenselor sau din cauza evitării unor pedepse (Schiefele et al., 2012). 

Lipsa de consens în modelele explicative 

În studiul de construire și validare a scalei de măsurare a motivației adulților de a citi, a obținut patru dimensiuni ale conceptului, care pot să fie măsurate pentru a evalua motivația individuală de a citi: cititul ca parte a identității de sine, eficacitatea în procesul de a citi, cititul pentru recunoaștere și cititul cu scopul de a deveni mai eficient în alte obiective (Schutte & Malouff, 2007). Exemple de itemi folosiți în evaluare sunt “Este foarte important pentru mine să petrec timp citind”, “Setez un model bun pentru ceilalți prin lectură”, “Cititul dă sens vieții mele”. 

Un review mai recent, al scalelor folosite pentru a măsura conceptul a identificat unele tematici comune ale scalelor (Davis et al., 2018). Dintre cele șaisprezece scale evaluate, majoritate aveau între două și patru subdomenii pentru concept, dar subconcepetele nu sunt aceleași. Este un concept complex, iar din rezultatele review-ului rezultă că scalele nu măsoară aceleași componente, unele axându-se pe motivația academică, altele pe valori personale legate de citit, iar această diferență în construirea scalelor este datorată lipsei de consens în ce privește definirea conceptului și a teoriilor motivației folosite ca bază pentru modelul dezvoltat de scală. Este nevoie de îmbunătățiri teoretice și metodologice pentru această nișă de cercetare. 

Implicațiile pentru înțelegerea textului citit 

O sută trei zeci și două de articole publicat în jurnale de specialitate au fost selectate și evaluate într-un review (Toste et al., 2020). Toți participanții au fost selectați din țări dezvoltate socio-economic (Canada, Anglia, Germania, Norvegia), iar relația dintre motivația de a citi și comportamentul de a citi a fost minoră, de r = .22 (p<.oo1). Corelația dintre componentele motivației de a citi și comportamentul propriu-zis sunt la fel de mici, pentru orientarea scopului, r = .05, credințe, r = .27, dispoziție, r = .17. Motivația intrinsecă, r = .32, prezintă o corelație moderată cu comportamentul de a citi. 

Relația motivației cu componentele măsurate ale comportamentului de a citi este tot mică, în majoritatea corelațiilor: performanță, r = .05, expertiză (mastery), r = .12, atitudini despre propria persoană, r = .28, atitudini despre lectură, r = .16, atitudini total, r =.18, și interes, r = .13. Spre deosebire de review-ul prezentat anterior, acesta s-a centrat pe copii și adolescenți, de la grădiniță până în clasa a doisprezecea (Toste et al., 2020). 

Într-un alt studiu adresat adolescenților (Wang et al., 2020), motivația intrinsecă a corelat cel mai puternic cu lectura textelor recreaționale printate (r = .55, p<.01). În direcție inversă, atitudinile legate de citit texte academice printate (r = .47, p<.01) și digitale (r = .38, p<.01) au fost tot de intensitate moderată cu motivația extrinsecă, iar atitudinile pentru cititului textelor recreaționale digitale a avut o relație slabă cu motivația intrinsecă (r = .16, p<.01). Motivația intrinsecă,conform rezultatelor obținute de Becker și colab. (2010), la rândul ei, poate să fie prezisă parțial de gradul de alfabetizare al copilului (β = .37, p<.001), dar motivația extrinsecă este prezisă negativ de alfabetizare (β = .-52, p<.001).

Relația fiind de corelație, nu implică neapărat o cauzalitate, de aceea avem nevoie să testăm dacă o intervenție pentru creșterea motivației poate să determine o frecvență mai mare a comportamentelor de lectură. Din datele prezentate deducem că o relație slabă de corelație presupune că am putea să creștem frecvența cititului dacă identificăm ce motivează persoana în a citi, dar cu limitele impuse de corelația mică. Cu alte cuvinte, dacă creștem motivația există posibilitatea să crească și frecvența comportamentului, dar șansele sunt slabe spre moderate. 

Concluzie 

Datele prezentate în această sinteză relevă că motivația pentru citit este un concept complex, cu multe dimensiuni, iar un model care să le integreze ar putea să fie în viitor testat pentru a verifica dacă toate dimensiune sunt parte a conceptului și care dintre ele sunt centrale sau periferice conceptului. De asemenea, se observă că indiferent de dimensiunile evaluate, motivația intrinsecă și cea extrinsecă de a citi au, în majoritate relații slabe, rar moderate, cu comportamentul de lecturare, uneori totuși acestea fiind în majoritate relații slabe sau moderate.

 pozitive 

Nu s-au găsit în articolele prezentate relații puternice între cele două concepte, fapt care poate să fie interpretat prin prisma prezenței unor alți factori care prezic comportamentul de citire, ne-evaluați în datele prezentate, cum ar fi: abilitatea de a citi, preferința pentru activități solitare, nevoia de citit, mediul socio-cultural sau altele. 

Referințe

Becker, M., McElvany, N., & Kortenbruck, M. (2010). Intrinsic and extrinsic reading motivation as predictors of reading literacy: a longitudinal study. Journal of Educational psychology, 102(4), 773.

Davis, M. H., Tonks, S. M., Hock, M., Wang, W., & Rodriguez, A. (2018). A review of reading motivation scales. Reading Psychology, 39(2), 121-187.

Schiefele, U., Schaffner, E., Möller, J., & Wigfield, A. (2012). Dimensions of reading motivation and their relation to reading behavior and competence. Reading research quarterly, 47(4), 427-463.

Schutte, N. S., & Malouff, J. M. (2007). Dimensions of reading motivation: Development of an adult reading motivation scale. Reading psychology, 28(5), 469-489.

Toste, J. R., Didion, L., Peng, P., Filderman, M. J., & McClelland, A. M. (2020). A meta-analytic review of the relations between motivation and reading achievement for K–12 students. Review of Educational Research, 90(3), 420-456.

Wang, X., Jia, L., & Jin, Y. (2020). Reading amount and reading strategy as mediators of the effects of intrinsic and extrinsic reading motivation on reading achievement. Frontiers in psychology, 2976.

Wigfield, A., & Guthrie, J. T. (2000). Engagement and motivation in reading. Handbook of reading research, 3, 403-422.

am scris articolul acesta pentru APR : https://newsletter.apsi.ro/2022/03/15/ce-este-motivatia-de-a-citi-si-care-sunt-dimensiunile-ei/

autor Doris Pop

Abordări terapeutice ale anxietății sociale

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Introducere 

Anxietatea socială este o îngrijorare contantă și intensă de situații sociale sau de performanță în aceste situații, în care persoana este expusă evaluării critice de către ceilalți, adidcă judecată, conform DSM V.  Factori facilitatori sunt: dezvoltarea timpurie a simptomelor, severitatea ridicată, comorbiditatea cu alte tulburări psihologice și așteptări ridicate de la terapeutul cu care se lucrează (Muluno et al., 2012). 

Tipuri de terapii și eficiența lor  

Comparat cu tratamentele farmacologice, tratamentele cognitiv-comportamentale (CBT) sunt cele mai studiate pentru intervențiile în remisia și ameliorarea anxietății sociale (Heimberg, 2002). Au cuprins și studii axate pe abilități sociale, restructurare cognitivă, fără expunere, iar în aces caz rezultatele au fost mai slabe. Chiar și exercițiile de relaxare au avut efect slab fără expunere (Heimberg, 2002). Putem deci să concluzionăm că expunerea este una dintre cele mai eficiente metode de a ne vindeca de anxietate.

Un studiu care a comparat eficiența CBT cu terapia psiho-dinamică și cu lista de așteptare a obținut rate de remisie de 36% pentru CBT, 26% pentru psihodinamică și de 9% pentru lista de așteptare. Deși ambele tratamente au fost semnificativ mai eficiente decât lipsa tratamentului, CBT a fost semnificativ mai eficient decât terapia psiho-dinamică (Leichsenring et al., 2013).

Terapia psiho-dinamică și cea cognitiv comportamentală au avut, pentru aceste eșantioane de pacienți rezultate similare privind remisia (rata de remisia a fost de 40 %) și menținerea nivelului acestuia pentru doi ani după intervenție (în proporție de 70%) (Leichsenring et al., 2014). 

Terapia cu realitate virtuală pentru anxietatea socială a fost verificată, iar expunerea în virtual a avut efecte semnificative care s-au păstrat la follow-up, rezultate comparative cu expunerea in vivo. Rezultatele de la follow up, totuși, au fost mai slabe decât cele ale expunerii in vivo (Horigome et al., 2020).

Un alt review a investigat cumulativ nouă studii care testau eficiența terapiei de tip mindfulness pentru anxietatea socială, comparativ cu terapia cognitiv comportamentală. Din rezultate reiese că au efect similar, de asemenea, terapia mindfulness a fost eficientă în reducerea simptomelor (Norton et al., 2015). 

S-a verificat eficiența intervențiilor cognitiv comportamentale în reducerea simptomelor de anxietate socială în rândul persoanelor din spectrul autist, iar în cele patru studii de caz realizate (trei adulți și un copil), simptomele au fost scăzute în intensitate. S-au folosit tehnicile specifice: identificarea și restructurarea gândurilor automate, expunerea, învățarea de noi strategii de coping. Pentru persoanele incluse în spectrul autist intervenția include, pe lângă aceste tehnici de bază și dezvoltarea de abilități de relaționare (Spain et al., 2017). 

Un review din 2011 a comparat opt studii care verificau eficiența intervențiilor online, iar rezultatele au susținut că acestea sunt eficiente pentru reducerea anxietății sociale, moderat și eficiente, dar slab, în îmbunătățirea calității vieții (Tulbure, 2011).

Concluzie 

În general, pentru tulburarea de anxietate socială, tratamentul este mai eficient decât lista de așteptare, placebo psihologic și placebo medicamentos. În medie, pacientul tratat a funcționat cu 80% mai bine decât cei de pe lista de așteptare. Un rezultat important este menținerea efectelor la follow-up. Specific, expunerea și expunerea combinată cu restructurare au avut efecte similare, la fel de eficientă a fost si doar terapia cognitivă. Terapia individuală și cea de grup au avut rezultate similare. (Powers, Sigmarsson, Emmelkamp, 2008). Terapia cognitiv-comportamentală, în majoritate, are efecte semnificative pentru tratamentul anxietății sociale (Olatunji, Cisler, Deacon, 2010). 

Referințe

American Psychiatric Association, D. S., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5). Washington, DC: American psychiatric association.

Heimberg, R. G. (2002). Cognitive-behavioral therapy for social anxiety disorder: current status and future directions. Biological psychiatry, 51(1), 101-108.

Horigome, T., Kurokawa, S., Sawada, K., Kudo, S., Shiga, K., Mimura, M., & Kishimoto, T. (2020). Virtual reality exposure therapy for social anxiety disorder: A systematic review and meta-analysis. Psychological Medicine, 50(15), 2487-2497.

Leichsenring, F., Salzer, S., Beutel, M. E., Herpertz, S., Hiller, W., Hoyer, J., … & Leibing, E. (2013). Psychodynamic therapy and cognitive-behavioral therapy in social anxiety disorder: a multicenter randomized controlled trial. American Journal of Psychiatry, 170(7), 759-767.

Leichsenring, F., Salzer, S., Beutel, M. E., Herpertz, S., Hiller, W., Hoyer, J., … & Leibing, E. (2014). Long-term outcome of psychodynamic therapy and cognitive-behavioral therapy in social anxiety disorder. American Journal of Psychiatry, 171(10), 1074-1082.

Mululo, S. C. C., Menezes, G. B. D., Vigne, P., & Fontenelle, L. F. (2012). A review on predictors of treatment outcome in social anxiety disorder. Brazilian Journal of Psychiatry, 34(1), 92-100.

Norton, A. R., Abbott, M. J., Norberg, M. M., & Hunt, C. (2015). A systematic review of mindfulness and acceptance‐based treatments for social anxiety disorder. Journal of clinical psychology, 71(4), 283-301.

Olatunji, B. O., Cisler, J. M., & Deacon, B. J. (2010). Efficacy of cognitive behavioral therapy for anxiety disorders: a review of meta-analytic findings. Psychiatric Clinics, 33(3), 557-577.

Powers, M. B., Sigmarsson, S. R., & Emmelkamp, P. M. (2008). A meta–analytic review of psychological treatments for social anxiety disorder. International Journal of Cognitive Therapy, 1(2), 94-113.

Spain, D., Sin, J., Harwood, L., Mendez, M. A., & Happé, F. (2017). Cognitive behaviour therapy for social anxiety in autism spectrum disorder: a systematic review. Advances in Autism.

Tulbure, B. T. (2011). The efficacy of internet-supported intervention for social anxiety disorder: a brief meta-analytic review. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 30, 552-557.

autor Doris Pop

Avem nevoie de bani? Pentru o parte mare din trai, da

Posted on Tagged , , , , , , Leave a comment

Unii ar considera că evităm să discutăm despre bani nu pentru că nu sunt importanți, ci pentru că emoțiile atașate sunt destul de dificil de simțit. Când vine vorba de bani cele două categorii mari de oameni sunt cei interesați de bani și cei indiferenți. Cei interesați tind să permită banilor să le controleze o parte din relații, stil de viață, carieră. Grijile din cauza banilor sunt cunoscute ca putând afecta relațiile, mai ales dacă persoanele nu sunt educate financiat. Dacă conștientizăm ce rol au banii pentru noi, mental, putem să ne îmbunătățim relația cu ei.

Deși lipsa banilor prezintă un risc pentru starea de bine, bogația nu asigură bucurie și împlinire. Dar bucuria și crește cu veniturile pentru unii, iar pentru alții nu. Iar asocierea bogației cu starea de bine subiectivă este pozitivă, explicând că cei bogați se simt mai bine legat de viața lor, dar cu starea de bine experiențiată nu are o asociere, deci cei bogați au probleme cam la fel de rezolvat ca cei săraci și tot au dificultăți.

Bucuria financiară este de obicei datorată satisfacției cu cantitatea și folosirea banilor și cu controlul avut asupra banilor. Ce înțelegem de aici este că mai important este să ne controlăm finanțele și să ne bucurăm cu ce avem ,decât să încercăm să avem bani pentru a fi fericiți.

Un mod de a explica comportamentul financiar este prezentat în figura urmatoare, unde observăm că multitudinea de factori psohologici, sociale, financiari împreună cu emoțiile și resiliența financiară determină starea de bine financiară.

Câteva dintre întrebările recomandate de cercetători sunt:

Am un fond de urgențe contruit pentru viitor?

Pot să îl accesez când am nevoie?

Cât de rapid îmi revin din dificulăți financiare?

Pot face față inflației? Cum?

Acestea sunt recomandate pentru a ne ajuta să ne pregătim de viitor și să ne asigurăm bună starea financiară indiferent de provocările viitoare.

Studiu al doilea adaugă informații utile, normele sociale de gen influențează plata diferită a acelorași abilități pe care le are cineva. Când au fost întrebare, femeile au raportat că lispa de transparență, eroare de interpretare a abilităților în funcție de gen, frica de răzbunare pentru cererea de salar egal sunt factorii care contribuie la diferența de plată.

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Reynal, V. (2025). Money on Your Mind: The Unconscious Beliefs That Sabotage Your Financial Well-Being-and How to Break Free. The Experiment, LLC.

La Brooy, C., Sabanovic, H., Méndez, S. J., Yong, J., Scott, A., Elshaug, A. G., & Prang, K. H. (2025). ‘Charge what you think you’re worth’: a qualitative study exploring the gender pay gap in medicine and the role of price transparency. Internal Medicine Journal.

Mâncare este iubire? 

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Reglare emoțională prin mâncare a fost folosită de când lumea, mai ales de când avem acces mai facil la ea. Datele arată într-adevăr că alegerea anumitor mâncăruri poate atenua starea emoțională negativă. Un studiu al Markus et al. (1998) a demonstrat că o dietă bogată în carbohidrați și slabă în proteine este asociată cu o scădere a neputinței, depresiei, lipsei perpepute de control și cu niveluri ridicate de sertonină în corp. Stresul crește motivația pentru consumul de grăsimi și insulină.

Unele mâncăruri care pentru noi au efect de comfort cresc emoțiile pozitive, chiar și dacă nu erau stări emoționale negative înainte să mâncăm. Deși participanții la un studiu al simțit la fel de multă saturație de la un măr, o ciocolată, când au mâncat ciocolata au simțit mai multă bucurie, o stare de spirit mai bună. Ambele au elevat starea participanților comparativ cu nici o mâncare, dar ciocolata mai mult decât mărul.

Dar aceste referințe și ce mâncare este comfort pentru noi se dezvoltă izolat, în mintea noastră? Nu, sunt procese influențate social, asociem acele mâncăruri cu emoții, amintiri pozitive, relații, perioade mai lipsite de stres din viața noastră. În plus, o masă savurată cu alții este considerată de majoritatea mai potrivită și de dorit decât una consumată singuri. Împărțirea mâncării este un comportament care menține relații și crează oportunități de reproducere.

Putem să concluzionăm că acest cost al împărțirii mâncării este contrabalansat de câștigurile sociale asociate cu el. Este un comportament adaptativ, chiar și în societatea modernă, nu doar înainte.

Un alt aspect interesant confirmat de date este că o relație apropiată dintre doi oameni este corelată și cu faptul că își oferă unii altora mâncare. Cu cât își oferă mai intim mâncare și mai frecvent, cu atât este mai apropiată relația.

Eat, pray, love 

This article explores the significance of the enjoyment of food in relation to spirituality, as (re)presented in two texts -Elizabeth Gilbert’s Eat, Pray, Love (2007) and the cinematic version of Karen Blixen’s novel Babette’s Feast (1987). It is argued that the pleasure derived from food occupies a crucial position in both texts, firstly in its own “hedonistic” right, but secondly also as far asit functions allegorically (Babette’s Feast), or temporally (Eat, Pray, Love) regarding the (re)presentation of spiritually significant experience. That is, the enjoyment of food is (re)presented as a means of repeating (and perhaps anticipating) spiritually meaningful culinary experience (Babette’s Feast). In Eat, Pray, Love, the spiritual awakening of the protagonist, in the “dark night of her soul”, is succeeded by a kind of “carnival”, followed by something resembling the Lent of the Christian tradition. Hence, her journey through space and time takes her from sensuous (though celibate) pleasure in food (Eat) to spiritual sacrifice (Pray) and eventually romantic love (Love). The narrative logic of this sequence, it is argued, consists in sensuous, culinary enjoyment preparing her for the meaning of sacrifice through spiritual commitment. These two phases of her journey, or existential quest, become intertwined (their complex interlacement being constituted by a kind of interpenetration of pleasure and sacrifice through commitment).

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Hamburg, M. E., Finkenauer, C., & Schuengel, C. (2014). Food for love: the role of food offering in empathic emotion regulation. Frontiers in psychology, 5, 32.

Olivier, B. (2012). The pleasure of food, and the spiritual: Eat, Pray, Love and Babette’s Feast. Journal of Literary Studies, 28(1), 21-39.

Mâncat la restaurant sau acasă? 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Pornind de la articolul menționat în referințe aș vrea să fa co comparație între restaurantele care sunt considerate a fi delicioase și cele care sunt considerate a fi sănătoase.

Există o concepție în credința populară conform căreia mâncarea sănătoasă este doar acasă unde știm ce ingrediente folosim. Contrar acestei supoziții, majoritatea restaurantelor au și oferte în meniu care conțin ingrediente considerate sănătoase, gătite cu metode considerate sănătoase.

Un experiment a urmărit ce decizi fac cumpărătorii, iar când în restaurant alegerile sănătoase au fost marcate cu o reducere, sau evident mai ieftine decât cele nesănătoase, au fost alese mai des. Acest rezultat nu ne spune ceva concret, pentru că alegerea a fost făcută cel mai probabil pe baza de buget, nu de ingrediente.

Voi ce considerați, alegem mai degrabă bazat pe sănătate sau ne motivează mai pregnant cât cheltuim pe mâncare?

Dacă vreți să citiți mai mult: Gesteiro, E., García-Carro, A., Aparicio-Ugarriza, R., & González-Gross, M. (2022). Eating out of home: influence on nutrition, health, and policies: a scoping review. Nutrients, 14(6), 1265.

Bucuria fast food-ului 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Dr. Kottak un profesor de antropologie propune perspectiva că restaurantele McDonald’s au devenit pentru americani la fel de satisfăcătoare ca slujbele de biserică, deci ritualice. El consideră că acea uniformitate pe care o oferă restaurantul de tip fast food este un loc de ordine și predicție într-o lume haotică. Felul în care au standardizat, locația, aranjarea meselor, meniurile, prețurile, personalul, oferă ostare de comfort și certitudine, clienții știind ce vor comanda, ce li se va spune cât vor plăti,

Reguli, ordine, curățenie, puritate, muncă grea, disciplină și serviciu, valori și experiențe specifice care pun fast food-ul într-o lumină de religiozitate care ne scapă de haos din exterior indiferent de regiunea geografică în care ne găsim și ce mâncăruri sunt specifice în zona respectivă. Ray Croc, fondatorul, are o obsesie cu curățenia.

Același teroetician consideră modelul de lucru al McDonald’s poate să fie comparat cu cel al armatei americane, privind standardele de muncă și menținere a unui atmosfere de dominare, putere, expertiză.

Dacă vreți să citiți mai multe: Hall, G. (1978). The psychology of fast food happiness. Journal of American Culture, 1(2), 398-402.

autor: Doris Pop