*interviu extras din PAC – proiectul primul an de cabinet, care urmează să fie publicat integral în luna decembrie.

Interviul

1. Despre tine ca om și psiholog 

Prezintă-te cum te consideri ca fiind în postura de om și de psiholog 

Sunt Doris, uneori serioasă, alteori cu chef de distracție. Mă străduiesc să păstrez seriozitatea pentru mediul profesional și să petrec timp de calitate cu oamenii dragi. Consider că am avut experiențe diverse de viață în care am avut oportunitatea de a aplica ce am învățat în formarea ca psiholog, de asemenea, am lucram și ascultat oameni cu experiențe diverse, care m-au marcat, uimit sau învățat câte ceva. Mi se pare, că așa cu zicea Yalom, avem onoarea de a lucra cu intimitatea altor oameni, la fel cu a noastră, iar acest privilegiu presupune că putem asista la vindecarea, dezvoltarea, stabilitatea unui client, dar și avem responsabilitatea de a folosi cele mai utile, eficiente și personalizate tehnici pentru a-i ajuta pe clienți în vindecare sau în dezvoltare și explorare personală. 

În postura de psiholog simt că am ajuns într-un punct de echilibru, în care îmi accept trăsăturile, competențele, iar acest fundal îmi oferă mediul propice pentru a-mi corecta lipsurile și a folosi resursele personale, dar și pe cele pe care le am de accesat pentru fiecare client, în scopul de a lucra cum îi este mai potrivit pentru propria dezvoltare. 

Aș adăuga la felul în care mă identific ca fiind un people pleaser aproape complet vindecat, am ajuns după mulți ani de muncă cu mine să mă redresez și să iau decizii bazate mai mult pe propriile valori, nu doar pe ce consideră alții că este potrivit. 

Ai hobby-uri despre care ai vrea să ne povestești 

Un hobby este scrisul, care mă împlinește. Aranjatul cuvintelor pe hârtie sau pe suport digital îmi aduce o anumită bucurie, fie că sunt texte de poezie, eseuri sau argumentări științifice. Frazarea, pe care o observ și în lecturile pe care le savurez în perioadele de relaxare sau când caut motiv să procrastinez de la un proiect, au o anumită carismă a lor. Mă fascinează felul în care mintea umană frazează ceea ce simte, gândește sau observă. A reieșit din ce am spus înainte că am ca ocupație cititul, specific de cărți. Citesc cam tot ce prind, la ce am acces și în timpul lecturii decid dacă ce am citit este util pentru cabinet, pentru mine, este o artă pe care o apreciez sau este o lectură care ar fi mai potrivită pentru stilul altui cititor, caz în care o las în lista de lecturi, dar nu îi dau o utilitate. 

Într-un secol în care selecția informației și capacitatea de gândire critică sunt mai necesare decât abilitatea de a citi mult, știu că uneori poate să pareă o pierdere de vreme lectura unor cărți neconforme cu propriile păreri sau practici, dar le consider un mod util de a conștientiza că nu doar stilul personal este valid, ci și alte moduri de a interpreta viața și a da sens evenimentelor. 

Ce ai reușit să îmbunătățești la tine după studiile de psihologie 

A durat puțin în cazul meu, în primii ani de facultate mă întrebam ce caut acolo și de ce nu mă axez pe artă, apoi, mi-a intrat în suflet psihologia și am început să o trăiesc, nu doar să o învăț la școală. Am fost în multe domenii late bloomer, dar nu regret pentru că am ajuns unde aveam nevoie să ajung, chiar dacă nu era ceea ce mi-am dorit. Acum specific pentru întrebare, am identificat la mine, pe rând, în gradul în care eram capabilă, simptomele, unele deficiențe, unele iluzii și le-am luat pe rând să le lucrez. Cu unele și acum mai am de lucru și sunt conștientă că unele mă vor provoca și în viitor. Mulțumirea cu care plec din studiile de psihologie este că am realizat definitiv că suntem mai mult decât un comportament izolat sau o vorbă spusă în timpul unei emoții intense și toți avem provocările noastre, așa că cunoștințele mele și clienții au parte de aceeași acceptare și înțelege pe care mi-o acord. 

2. Despre cabinet și birocrație 

Ce specializări ai și cum ai ajuns să practici psihologia (ce te-a inspirat)

Sunt în formare și supervizare în psihoterapie cognitiv-comportamentală (dar practic și tehnici din alte abordări, unde este nevoie de sincretism) și psihologie clinică. Mi se pare că se completează fiindcă intervenția se face informată de evaluarea clinică, iar evaluarea clinică este mai nuanțată datorită experienței din terapie și a felului în care înveți să formulezi întrebări în cabinet cu clientul. 

Cum a fost experiența de deschidere a cabinetului 

A fost foarte emoționantă, am avut unele dubii legate de capacitatea mea a de profesa, dar s-au șters odată cu practica intensă din ultimul an. Birocratic, m-a provocat să am răbdare, să fiu atentă la detalii, am citit legi și am învățat despre noi documente, dar consider că a meritat pentru a ajunge să exercit rolul de psiholog în cabinet. 

Ce te motivează să continui 

Mă motivează disciplina și angajamentul, în principal, fiind și studentă la doctorat, este o ocupație pentru doar o parte din săptămână. Această îmbinare mă ajută să mă străduiesc să fiu la zi cu cercetările, cu clienții, cu regulamentele, etc. Ca valori, mă motivează respectul față de oameni și de bunăstarea lor, dorința de a-mi respecta și îndeplini obiectivele și setea de a cunoaște oameni. Așa cum decorez biografii, la fel mă fascinează fiecare client și încerc să îi înțeleg propria perspectivă, propriile nevoie și să găsesc soluțiile optime în intervenții. 

Ce consideri că ar putea fi simplificat în practica Colegiului psihologilor 

Mi se pare că se fac demersuri pentru a dezvolta colegiul, dar din propria experiență, consider că merită ușurată accesarea scalelor validate, care să fie acceptate de colegiu, mi-a fost greu să îmi fac la început de drum un set de scale care să fie util pentru clienți, dar care și să îmi permită să pot deschide cabinetul cu bugetul pe care îl aveam disponibil. Observ și apreciez oricum schimbările și dezvoltările din munca lor. 

3. Despre practica privată și din clinici

Cum au fost primii clienți și cum ai ajuns la ei?

Chiar primii clienți au fost veniți din mediu academic, să îi spunem, unde au apela la mine, știind că sunt la început, dar cu încredere că pot să își împărtășească îngrijorările și să caute suport și ghidaj. I-am cunoscut la evenimente, unde, au considerat că avem un stil de gândire similar și ar putea să vorbească liber, să se simtă înțeleși.

Ai să ne povestești experiențe marcante, emoționante de la cabinet (păstrând confidențialitatea clienților!)?

În cabinet auzi povești dificil de auzit uneori, de aceea ne exersăm urechea pentru a putea să îi înțelegem pe clienți, să fim neutri și să le oferim ce au nevoie. Un caz anume nu am să zic că a fost foarte marcant, dar în general, reflectez la experiențele pe care mi le expun clienții. Aș putea menționa un caz în care clienta era atât de obișnuită să țină pentru ea problemele, că au durat câteva ședințe până să ajungă să accepte că are la dispoziție un mediu sigur în care să se destăinuie, iar cel mai importat a ajuns la concluzia firească că o supărare împărtășită este mai ușor de purtat. Un alt client a venit pentru probleme de procrastinare, ca apoi să aflu, pe parcursul ședințelor că are probleme de identitate și se respinge pentru că are o altă orientare sexuală decât cea normativă. A fost un caz provocator și acela, dar mi-a oferit șansa să ascult un om neauzit, care avea nevoie de validare și înțelege. 

Dar amuzante?

A fost o discuție amuzantă la o ședință, unde am pornit în ritm alert să rezolv problemele de pe lista pentru acea zi și am uitat că îi dădusem o temă de făcut, nu mi-am nici notat, deci la final clienta, când am întrebat dacă mai vrea să discutăm o întrebare în ultimele minute rămase, a zis că ar vrea să discutăm tema, am fost suprinsă, am râs ambele copios de inversarea perspectivelor (de obicei ea uita să le facă) și de atunci îmi notez când dau teme, pentru că am mai mulți clienți și nu le memorez exercițiile pentru acasă tuturor. 

Ce abordări preferi ca teorie și metode de intervenție 

 Principala abordare și cea majoritară este pentru mine cea pe care am studiat-o mai bine de șapte ani, cognitiv-comportamentală. De acolo iau conceptualizările, tehnicile și protocoalele de intervenție, dar completez cu exerciții din psihologia pozitivă, care mi-a intrat la suflet și unde este necesar cu abordările din terapia dialectică. Oricum pe parcursul carierei voi continua să mă formez și specializez pentru că fie apar tehnici noi, care sunt eficiente, fie realizez că am nevoie de competențe noi. 

4. Despre înțelepciunea psihologiei 

Ce motto ai păstrat în practică

Mi-este greu de spus sau de ales unul fix, știu că în întreb de obicei pe cei intervievați la revistă dacă au un motto și mă surprinde că majoritatea au unul stabil, ales și gata. Aș îndrăzni să spun că am unele fixuri sau standarde și de acolo pornește evaluarea propriilor performanțe. În practică, am ideea că dacă omul acela a ales să lucreze cu mine, am responsabilitatea de a mă ocupa de ce îmi prezintă că are nevoie. Legat de oameni, tind și aleg zi de zi să ofer acea acceptare și respect pe care nu le-am primit când aveam nevoie. M-am vindecat de lipsa lor și știu că fiecare are nevoie să își ofere propriei persoane respectul și validarea, dar la fel de real este că până ajung să și-o ofere singuri, au nevoie de modele pe care să le poată învăța. Iar dacă îmi învăț clienții să se respecte pe ei și pe cei din jur, pot spune că am împlinit un obiectiv general al profesiei. 

Ce ai transmite cititorilor ca povață de viață, ca o recomandare sau concluzie care te-a făcut să fii puțin mai înțelept   

Un laitmotiv al propriei vieți a fost oscilarea între a-mi urma calea și a satisface așteptările celorlalți, iar ca o concluzie la care am ajuns, aș spune că orice alegem să facem, contează să ponderăm în ce măsură este o decizie bazată pe valori, preferințe și nevoi, în detrimentul anxietății și a îngrijorării că ceilalți ne-ar putea judeca. Am ajuns la povața că de cele mai multe ori conținutul contează mai mult pe termen lung decât imaginea. Și imaginea contează, desigur, dar dacă suntem împăcați cu lumea interioară ne va interesa mai puțin părerea unui străin.