Se vinde și fără poveste

… sau un scurt articol de opinie, mai personal, așa, că uneori ne ajută și acestea. O experiență împărtășită poate să fie comfortul de apartenență al cuiva.

Având o abordare mai pragmatică, de tipul, caut soluția, lasă poveștile, că nu e vreme de pierdut, când căutam rețete sau și momentan, când mai caut rețete de gătit, de obicei caut două trei rețete și le compar, verific ce e la fel și ce face fiecare diferit și apoi gătesc. Mereu am glumit că nu înteresează pe nimeni povestea de două pagini de word despre cum ai cinat cu familia, și ce bine au mâncat copii din ce ai gătit, că vrem rețete și gata, nu ne aburii cu paragrafe potențial inventate.

Dar am descoperit acum câtiva ani rețetare memoir, care fie au la bază poveștile de viață ale celor care le-au scris sau despre care s-au scris, fie au la baza rețete și povestea despre cum s-a ajuns la acea reteță sau cum a fost învățată și folosită.

Sunt două genuri diferite de povești, desigur, mai cu sens, mai despre valori, mai despre ce contează, nu doar că mața de masă era verde și copii se bucurau de zahăr, dar parcă sesizez o disonanță între când am nevoie de a știi o rețetă rapid și a când citesc lent, în tihnă, o biografie sau amintirile cuiva și apoi descopăr rețeta pe care ne-o propune.

Am găsit recent un set de cărți adunate de cei de la ckbk, unde sunt aceste memorii, disponibile de răsfoit electronic. SUnt destul de multicele, dar am o zi liberă și o petrec cu sens, cei dragi fiind departe și eu având nevoie de câte o pauză pentru astfel de activități.

Unele dintre ele au trecut deja selecția și urmează să fie menționate în edițiile următoare de la revista de psiho, până atunci vă las o listă cu ele.

autor: Doris Pop

Sărbătorim iubirea de Sfântul Valentin

O observație pertinentă făcută de Close & Zinkhan (2006) m-a surprins, ei concluzionând că majoritatea literaturii despre relații în perioada sărbătoririi Valentines Day este despre cadourile oferit, primite, interpretate. Ce teoretizează specialiștii: că motivația este întradevăr în două categorii, obligație sau de bună voie, dar că factorii care influnțează deciziile de oferire de cadouri, sunt timpul, resursele financiare, care mediază intrarea motivației în una dintre categorii, fie din obligație, fie din dorința de a oferi.

Recunosc că este puțin ciudat să privesc schimbul de cadouri din perspectiva economică, sociologică sau antropologică, pare că îi demistifică sensul de iubire, dar uneori avem nevoie să mai înțelegem și mecanismele psihologice, nu doar să interpretăm pe baza emoțiilor aceste tradiții. La fel au gândit și cercetătorii care au propus să se teoretizeze un model în care iubirea față de cel care primește cadoul să fie inclusă. Și cercetătorii pot să simtă emoții, chiar dacă nu pare.

Alții, menționați în acest sumar al literaturii scris de cei doi, se concentrează pe a încerca să găsească legătura dintre experiențele de cadorisire din copilărie și școala primară cu ritualurile și cadourile oferite ca adulți. Pe baza acestor experiențe timpurii, fie că sunt zile libere, schimb de felicitări de valentines day, petreceri tematice, ce proiecte manuale au făcut de artă și craft cu colegii, profesorii sau părinții, decid la vârsta adultă ce așteptări să aibă de la parteneri și apropiați. Sigur, nu sunt unicii factori, mai sunt și experiențele adulte, contextul cultural actual, nostalgia, cult religios, alți factori individuali.

Datele arată că deși bărbații au fost mai ignorați în acest aspect, au așteptări similare cu femeile pentru a primi cadouri de acestă sărbătoare, chiar dacă diferite, majoritatea fiind dezamăgiți dacă nu le sunt îndeplinite așteptările. Șablonul social este ca femeia să primească mai multe cadouri, dar cuplurile moderne fac schimb de cadouri, mai degrabă decât să fie prinse în acel tipar.

Un alt aspect interesant este că cu cât înaintează relația în timp, cu atât partenerii se așteaptă la mai puține cadouri.

Dyk (2013) adăugă niște concluzii relevante, originile sărbătorii sunt considerate a fi multiple, una dintre ele este Roma, cu obiceiurile păgâne, când se ofereau cadouri zeului June, care proteja nevestele, și Lupercus, care proteja oile de lupi. Interpetarea folosită se consideră a fi că potrivirea celor doi într-un mariaj se făcea în contextul privirii femei ca pe o protejată, nu ca pe o pradă. După creștinizare, biserica a schimbat numele și orientarea sărbătorii în una care să fie închinată unui monarh căruia îi plăcea să potrivească oameni ca și cum ar fi fost cupidon.

O altă posibilă istorie a sărbătorii își are originea în poeziile care descriau că în 14 februarie, păsările au obiceiul de a se împerechea, iar versul spunea “every foul cometh ther to choose his mate” . Tot la romani se practica un ritual de potrivire în timpul festivalului fertilității din mijlocul lui februarie, care ar putea să fie baza sărbătorii. Una și mai interesantă este originea de la un sfânt Valentin care căsătorea în secret cupluri împotriva ordinelor împăratului care a interzis căsătoria pentru că interpreta că bărbații singuri sunt soldați mai buni.

Cel mai probabil sunt multe alte posibile antecendente ale acestei sărbători, dar momentan este o sărbătoare, pentru majoritarea încadrată în cultura pop, care celebrează colorat și cu bucurie momentele fericite și motivele de fericire. În modernitate, avem multe reclame, multe cadouri comerciale și așteptări mai degrabă tot în cadouri, nu în experiențe sau acte de servicii.

Dacă doriți să citiți mai mult: Close, A., & Zinkhan, G. M. (2006). A holiday loved and loathed: a consumer perspective of Valentine’s Day. Advances in consumer research33, 356

Van Dyk, N. (2013). The Reconceptualization of Valentine’s Day in the United States: Valentine’s Day as a Phenomenon of Popular Culture. Bridges: An Undergraduate Journal of Contemporary Connections1(1), 4.

autor: Doris Pop

Cum putem naviga mai ușor (emoțional) evenimente de viață mai puțin plăcute?

În al patrulea an de practică de cabinet mi se pare încă puțin prea devreme să îmi permit să fac recomandări pentru că știu că felul în care le formulez, tonul vocii, tonul care reiese din cum am scris, conținutul, toate pot să influențeze modul în care interpretează auditoriul cele aflate.

Tot din practica acestor ani pot să îmi amintesc că acele interpertări sunt influențate de cum văd ei lumea, cum reușesc să își reprezinte viața și deci, este și responsabilitatea lor să poată să înțeleagă ce spun fără a distorsiona sau interpreta greșit.

Așadar, despre evenimentele de viață n-are rost să vă scriu prea multe, multe sunt știute, o parte au fost experimentate, de noi, de alții, ne-au fost povestite, etc.

Trecem la ce e cu adevărat important sau de ce citiți articolul, cum le trecem mai ușor, mai cu puțină suferință?

dacă aș face un arbore decizional, am pune ca prime două opțiuni:

  1. mă descurg singură
  2. apelez la ajutor
  1. mă descurc singur, presupune că învăț să mă reglez emoțional, exersez respirații, exersez meditații, pun în perspectivă situația, adică încerc să mă uit și detașat sau din perspectiva altei persoane pentru a mai degaja din emoții

2. dacă apelez la ajutor, cui îi cer acest ajutor

  • unui terapeut acreditat, care costă
  • unui terapeut care colaborează cu casa de sănătate publică
  • unui psihiatru
  • unui coach
  • unui mentor
  • unui consilier
  • unui consilier spiritual

autor: Doris Pop

Ce mai învățăm în această iarnă?

Echipa reviste de psiho învață constant, fie că informal, fie că academic sau formal. Ce vă putem recomanda?

De la Doris ce învătăm iarna asta?

Dacă aveți nevoie de abilități noi pentru munca voastră, fie că sunteți corporatiști, freelanceri sau lucrați oricum, Udemy, Coursera și Skillshare. Acolo am găsit cursuri pentru toate nevoile, fie că am avut nevoie să înțeleg excel, gătitul la un anumit aparat sau comunicare în echipe, aproape toate căutările au avut rezultate mulțumitoare și am reușit să învăț ceva nou.

Un alt loc bun de învățat a for tedx si TED, unde am aflat perspetive noi, am plâns cu speakerii și m-am regăsit în experiențele unora amintindu-mi mie altor mii de ascultători că nu suntem singurii care au avut de suportat o experiență similară.

Nu vă zic de videourile pe youtube, ca toți știm indienii buni la mate, tutoriale de cum se desfundă o țeavă că e scump meșterul, machiaje și alte tips and tricks de la cei experimentați într-o nișă.

ce m-au suprins foarte plăcut sunt cărțile pentru copii scoase recent de autori români, originale, dar și cele traduse. Cele originale în care copilul descoperă despre emoții cu ajutorul animalelor, cu ajutorul culorilor, sunt superbe, doar căutați rapid pe google, și dacă nu aveți copii, să vedeți ce puteați avea ca suport când creșteați. E fascinant, sunt tot mai mulțumită și aprecitivă la adresa culturii românești despre educație. Și am găsit și surse video și cârți de copii vechi, care erau inaintea vremurilor lor, că le-am înțeles cu mintea de acum și sunt iumită.

Mereu am crezut că în cultura unei nații, a unei regiuni sau a unui grup social dacă vreți găsim și uscaturi, dar și diamante, și oftem puțin la fiecare interacțiune în care cineva spune că se duce de râpă cultura cu fiecare generație, că îmi dau seama că în groapă sunt ei cu cultura lor personală, cu ce au făcut efort să cunoscă despre ce oferă autorii, artiștii și oricine contribuie la educația și arta din internațional, național și local.

Fiți buni și studiați ceva în afara bublei voastre, că merită, promit.

De la Sonia ce învățăm iarna asta?

Că fiecare carte e o sursă de cunoaștere, că putem să extragem cel puțin o idee de la fiecare, că putem să ne înțelepțim, că cititul cu noțite sau pregătiți de noțițe e mai util decât cititul doar așa, fără un scop. Regăsiți în recenziile ei conspecte și concluzii din cărți utile pentru dezvoltatea personală și profesională pe site, în edițiile cu format nou.

“În această iarnă, am descoperit cât de benefic este să învăț despre mindfulness și gestionarea stresului. Am folosit aplicația Headspace, care m-a ajutat să învăț tehnici de meditație, iar cartea „The Miracle of Mindfulness” de Thich Nhat Hanh mi-a oferit o înțelegere mai profundă a acestor practici. În plus, am început să explorez istoria și cultura prin cursurile de pe Khan Academy, aplicație pe care o recomand cu căldură. Lecțiile video și articolele despre arta și cultura diverselor epoci sunt fascinante.

O carte care m-a impresionat este „Sapiens: A Brief History of Humankind” de Yuval Noah Harari, care oferă o perspectivă captivantă asupra evoluției umane. Aceste resurse m-au ajutat să mă dezvolt și să învăț lucruri noi în această perioadă. Sfatul meu este să fiți cat mai curioși în acest an și deschiși la învățare continuă; să explorați noi subiecte și experiențe, deoarece fiecare zi vă oferă oportunități de creștere personală.”

De la Miruna de învățăm iarna aceasta?

Filmele sunt de primit, de înțeles, de gândit la. Pe noi ne impresionează de fiecare dată când ne descrie câte un film, ne prezintă ce putem învăța din el și cum ne putem regăsi în el sau cum putem empatiza mai ușor cu cei care trec prin experiențele regizate acolo. Găsiți în articolele ei diverse recomandări gata gândite și explicate, unde puteți să învățați de la ea sau să vă comparați perspetiva cu a ei.

De la Claudia ce învățăm iarna aceasta?

Învățăm că psihologia din articole poate să fie transcrisă în cuvinte simple, din care să înțeleagă fiecare ce reușește. Ea a scris multe articole baate pe cercetări și ne explică informal ce a studiat independent.

p.s. fetele nu au vrut să completeze cu ce învață în afara revistei și de aceea partea lor este cu ce apreciez sau observ la ele că fac foarte bine din educație

autor: Doris Pop