Stiluri de atașament, altă variantă

Stilul preocupat, când persoana este constant îngrijorată de sentimentele celuilalt, încearcă din răsputeri să se mențină contant în iubire cu celalalt.

Stilul îngrijitorului compulsiv, unde nevoile proprii sunt negate, iar nevoile celuilalt sunt îngrijite compulsiv.

Stilul dezorganizat, pentru acest stil părintele este sursă de frică, apoi de alinare, apoi de frică, etc.

Cum se învață?

În copilărie sau prin experiențe pe parcursul vieții, în care învață să reacționeze și să interpreteze într-un anumit mod relațiile cele mai impotante.

Cum se dezvață?

Prin efort constant și conștientizare, care ajută la a învăța stilul securizant sau stabil, prin care persoana știe că dorește apropiere, își menține standardele și limitele și se bucură de relații, acceptând că nu este singura responsabilă de acele relații.

autor: Doris Pop

referință: Mamă, tu unde erai atunci? Efectele neglijării emoționale, de Jasmin Lee Cori

E de ajuns doar astăzi…

Cum ai considera că se schimbă modul în care privești prezentul, dacă ai realiza că este de ajuns să faci azi alegeri bune, iar mâine, să fie un alt azi, în care să decizi ce vrei să faci pentru viitorul tău?

Ei bine, doar astăzi e de ajuns dacă te concentrezi pe ce dorești să rezolvi, să te bucuri și repeți în fiecare zi, doar azi …

carte: Ziua de astăzi contează, 2020, John Maxwell

autor: Doris Pop

Alice Munro și scrieri despre războaie

Într-o perioadă în care anxietatea personală este alimentată și de riscurile de mai încolo de granița țării noastre, aș fii presupus că nu voi putea citi cărți despre acest tip de evenimente pentru că m-ar impacienta mai tare, dar efectul a fost opus, m-au mai liniștit.

Nu pentru că nu ar fi atât de grav pe cât este în realitate un conflict armat, ci pentru că personajele debordau de realism și speranță, un optimism care mi-a dat cumva peste nas cu atitudinea, realizând că nu am avut atitudinea potrivită anterior lecturilor acestora.

Și autoarea a relevat într-una dintre introduceri că nu se aștepta să scrie despre acest subiect pentru că nici ea nu agrează sau nu este plăcut impresionată de acest fel de evenimente, dar s-a regăsit scriindu-le, deci noi avem ocazia să le citim, scrise prin filtrul ei personal.

A câștigat și un premiu pentru astfel de scrieri și nu este de mirare pentru că a reușit să mențină în lectură un om ca mine, care rapid citesc printre rânduri capitolele pe care el consider plictisitoare sau lipsite de destule elemente care îmi plac.

Vă recomand lectura, fie că citiți din subiectele ei despre război, fie că citiți din celelalte cărți, dar cu grijă că vă ajută să vă gândiți la fiecare om în parte, emoțiile lor, să vă doriți să fie bine.

Și cu ocazia tezei mele am studiat despre cum reacționează oamenii la acest tip de eveniment, dar referitor la valori, unde unii se adaptează, alții se adaptează rămânând de fier în identitatea lor.

autor: Doris Pop

Ai și tu angajamente ascunse?

Un trend actual în coaching și consiliere ne aduce în atenție un concept de angajament ascuns.

Ce este acesta? Un fel de determinare, motiv și aspirație de care nu suntem conștienți, dar care concurează cu angajamentele noastre observabile.

De exemplu, ne asumam angajamentul de a alerga zilnic, dar contatăm că în fiecare zi parcă am lupta cu voința noastră și ne împotrivim. De ce? Avem un anagajament ascund de a rămâne confortabili, de a ne știi în siguranță, etc.

Nu suntem leneși, dacă nu dorim să alergăm, deși ne-am propus, ci nu ne-am dat seama că aveam un alt angajament ascuns, de care nu eram neapărat conștienți.

” Dezvăluirea angajamentelor ascunse care ne împiedică să ne îndeplinim obiectivele, reprezintă etapa critică pe care trebuie s-o depăşim, dacă dorim să ne schimbăm vieţile. “

“Pentru a găsi angajamentele ascunse, scrieţi pe hârtie un obiectiv sau o dorinţă pe care n-aţi putut s-o îndepliniţi. Apoi, faceţi o listă cu toate acţiunile pe care le-aţi iniţiat sau nu în ultimul an, şi care au fost exact contrare îndeplinirii acestui obiectiv. Acum luaţi lista şi gândiţi-vă că alegerile care v-au îndepărtat de la scopul dorit, sau care nu v-au apropiat de acesta, sunt o expresie a unui angajament mai profund, cel primar. Apoi, închideţi ochii şi puneţi-vă întrebarea: „La ce angajament se referă aceste alegeri?” Acolo veţi găsi angajamentul vostru ascuns.”

carte: Debbie Ford, 2004, Intrebările potrivite, Editura For You

autor: Doris Pop

Harta de perspectivă

fragment din carte, deoarece explică prea simplu și clar ca să mă amestec în ce am citit:

“Vă puteţi imagina cum ar fi să plecaţi la drum într-o călătorie de douăzeci de ani, fără să ştiţi unde vreţi s-ajungeţi? Cum ar fi să vă urcaţi în fiecare zi în maşină şi să mergeţi pe drumul care vi s-ar părea mai interesant în acel moment? Credeţi că acest lucru v-ar da aripi? Consideraţi că „Destinaţie necunoscută” este un itinerar care v-ar face să săriţi în fiecare dimineaţă din pat şi că aceasta ar putea deveni cea mai înaltă expresie posibilă a vieţii voastre? Dacă da, atunci nu mai citiţi în continuare.

Dacă, totuşi, credeţi că veţi fi copleşit de anxietate, frustrare sau plictiseală după câteva zile, luni, sau ani de hoinărit aiurea prin lume, lăsând viitorul în voia şansei, atunci vă invit să vă opriţi chiar acum şi să elaboraţi o hartă rutieră care să vă conducă spre destinaţia visurilor voastre.

Dacă avem o perspectivă, obiective şi ţeluri, atunci acest lucru ne ajută în procesul de luare a deciziilor. Dorinţele noastre cele mai adânci provin din sufletul nostru şi ele ne inspiră să evoluăm spre ceea ce suntem destinaţi să devenim, ţelurile noastre indică drumurile pe care trebuie să le străbatem. Totuşi, dacă nu suntem hotărâţi în ceea ce priveşte destinaţia, putem fi deturnaţi cu uşurinţă. Cu cât hoinărim mai mult fără scop sau direcţie cu atât devenim mai rătăciţi şi mai confuzi.

Dacă aţi pleca într-o călătorie prin ţară, aţi pleca fără o hartă rutieră? Sau aţi consulta o singură dată harta şi apoi aţi uita de ea? Dacă aţi face astfel, s-ar putea să nu ajungeţi niciodată la destinaţie. Dacă aţi dori cu orice preţ să ajungeţi la destinaţie, în cel mai scurt timp posibil, atunci aţi studia cu atenţie harta, planificându-vă traseul în fiecare zi. Şi dacă v-aţi rătăcit la un moment dat, nu vă opriţi şi nu vă pierdeţi cinci ani din viaţă drept pedeapsă. Trageţi pe dreapta, consultaţi harta şi reveniţi la drumul corect.

Cel mai important lucru pe care-l puteţi face zilnic, este să vă consultaţi harta de perspectivă. Aceasta reprezintă părerea voastră despre cum ar trebui să vi se desfăşoare viaţa. Vă arată încotro trebuie să mergeţi. Fără perspectivă e uşor să cazi pradă pasiunilor de moment şi capriciilor date de comportamentele obişnuite din trecut. Chiar dacă începeţi călătoria, stabilindu-vă obiective de mică amploare, în diferite sectoare ale vieţii, cel puţin veţi şti în ce direcţie să vă îndreptaţi. Trebuie să vă reevaluaţi obiectivele, imaginea pe care o aveţi despre viitor şi vise, pentru a putea stabili un pună de referinţă fix, punctul cardinal nord, care să vă ajute să navigaţi şi să hotărâţi paşii pe care să-i faceţi pentru a vă materializa visele.

Imaginea voastră de perspectivă asupra viitorului acţionează ca un pună de referinţă. Astfel, este esenţial ca, în fiecare zi, să vă faceţi timp pentru a vă concentra asupra imaginii şi să conştientizaţi obiectivele. Acest proces poate fi foarte simplu. Când vă treziţi dimineaţa, înainte de a începe activităţile zilnice, faceţi următoarele:

  • Petreceţi un timp în tăcere şi meditaţie şi acceptaţi faptul că puteţi avea tot ce vă doriţi.
  • Declaraţi că este normal să vă împliniţi toate dorinţele inimii.
  • Amintiţi-vă direcţia în care doriţi să mergeţi, motivul pentru care vreţi să ajungeţi acolo şi ce vă va aştepta când veţi ajunge. Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi, cum veţi arăta şi cum îi veţi ajuta şi pe ceilalţi, odată ce vi se vor împlini visele.
  • Gândiţi-vă la toate ocaziile pe care le veţi avea în ziua care de-abia începe, pentru a face alegeri care să vă ajute în procesul de a atinge ţelurile propuse şi de a vă materializa visele.

Această practică zilnică vă va inspira să faceţi alegerile cele mai potrivite. Imaginile vor fi proaspete în minte şi veţi şti cu claritate ce vă doriţi. Apoi, tot ce aveţi de făcut este să puneţi întrebările Potrivite şi, fără nici un efort, veţi şti ce decizii să luaţi.

Atunci când aveţi harta de perspectivă în faţă, dorinţele pasagere se vor pierde, în faţa angajamentelor pe termen lung. Dacă vă concentraţi, cu claritate şi cu intenţie, asupra a ceea ce doriţi, veţi putea sta ferm pe poziţie şi lua decizii care să vă îmbunătăţească viaţa, atunci când veţi fi la răscruce de drumuri. Indiferent dacă este vorba de carieră, de sănătate, de relaţii interumane, de eliberarea de dependenţe, sau de actul de a fi un părinte mai bun, trebuie să vă raportaţi la imaginea de perspectivă pe care aţi stabilit-o. Dacă menţineţi o imagine clară a ceea ce doriţi, puteţi determina dacă acţiunea respectivă vă va sprijini în atingerea ţelului personal. Dacă nu menţineţi, în mod conştient, imaginea de perspectivă, va fi imposibil să luaţi hotărâri în concordanţă cu aceasta. Dacă vă gândiţi, pentru câteva momente la ţelurile voastre şi le conştientizaţi, acest lucru vă va susţine pentru a nu fi deturnaţi de la ele, ori de câte ori bate vântul.

Nici unuia dintre noi nu i se dă o perspectivă de viaţă pe care să nu o poată împlini – indiferent dacă este vorba despre un corp mai sănătos, o relaţie de iubire, o slujbă care să-i ofere satisfacţii mai mari, sau despre o acţiune care să schimbe lumea. Dacă n-am avea capacitatea de a ne împlini o dorinţă reală, n-am mai avea dorinţe. Sufletele noastre n-ar mai tânji după acea trăire şi n-am continua să facem acest lucru, an după an.”

carte: Debbie Ford, Întrebările potrivite, 2004, Editura For You

autor articol, de data aceasta, citator: Doris Pop

Alegeri care stârnesc și întrețin pofta de viață

Debbie Ford a propus o listă de acțiuni care ajută la a ne bucura mai mult de viață, chiar dacă efectul nu este imediat, ci după câteva exersări ale acestor alegeri:

  • Să manifestaţi empatie faţă de ceilalţi
  • Să vă rezervaţi timp pentru propria persoană
  • Să petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi
  • Să vă observaţi reuşitele
  • Să vă odihniţi
  • Să vă distraţi
  • Să vă jucaţi
  • Să faceţi exerciţii fizice
  • Să mâncaţi bine
  • Să vă cheltuiţi banii într-un mod înţelept
  • Să faceţi planuri de viitor
  • Să staţi în preajma oamenilor care vă oferă inspiraţie
  • Să vă rezervaţi timp pentru a vă hrăni spiritual
  • Să acţionaţi în interesul vostru şi al comunităţii
  • Să vă apreciaţi ca persoană
  • Să fiţi cinstit cu voi înşivă şi cu ceilalţi
  • Să vă respectaţi cuvântul
  • Să vă plătiţi facturile la timp
  • Să daţi dovadă de compasiune
  • Să fiţi apropiat de cei pe care îi iubiti
  • Să faceţi dragoste
  • Să faceţi opere de caritate
  • Să le spuneţi celorlalţi ce mult înseamnă ei pentru voi
  • Să faceţi ce vă place
  • Să perseveraţi în a vă împlini visele
  • Să faceţi alegeri care să corespundă cu ţelurile voastre
  • Să dansaţi
  • Să iertaţi
  • Să vă asumaţi responsabilitatea
  • Să căutaţi ceea ce este bun
  • Să căutaţi ceea ce este corect
  • Să vă faceţi treaba bine
  • Să fiţi aproape de copiii voştri
  • Să ţineţi la partenerul vostru
  • Să-i ascultaţi pe ceilalţi din inimă
  • Să primiţi dragostea ce vi se oferă
  • Să oferiţi putere celor din jurul vostru
  • Să permiteţi celorlalţi să colaboreze cu voi
  • Să creaţi un sistem de sprijin puternic
  • Să spuneţi adevărul
  • Să învăţaţi să spuneţi nu, atunci când este cazul

carte: Debbie Ford, Întrebările potrivite, 2004, Editura For You

autor: Doris Pop

Atenția cerută de partener

Gottman propune, printre alții cercetători în domeniul psihologiei romantismului și relațiilor trainice, un mod de a întreține relațiile care presupune un OBICEI ZILNIC de a răspunde pozitiv la cererea de atenție a partenerului romantic.

Adică, dacă vrem să facem partnerul să se simtă mai iubit și să considere să îi acordăm interes, putem învăța să:

  • identificăm cererile de atenție ale partenerului sau partenerei
  • să răspundem pozitiv, neutru
  • și să ne bucurăm de beneficiile pentru o relație mai pozitivă
  • să învățâm și partenerul să facă același lucru

Care sunt cererile de atenție:

  • gesturi de atingere
  • întrebări
  • porniri de conversații
  • propuneri
  • oftaturi
  • întreruperi

Cum se răspunde:

  • cel mai pozitiv, cu a ne întoarce spre partener, a le răspunde și a continua apoi cu activitatea inițială sau a continua cu ce a pornit de la cerere
  • mai neutru, prin a ignora cererea de atenție
  • mai negativ, prin a pedepsi cererea prin reacții neplăcute

autor: Doris Pop

citește mai mult: https://www.gottman.com/blog/want-to-improve-your-relationship-start-paying-more-attention-to-bids/

Relațiile sociale – tipuri

În ce roluri putem să ne regăsim și ce câte feluri sunt relațiile sociale?

Rolurile sociale sunt seturi de atribuții și drepturi, așteptări și norme determinate social pe care le îndeplinim în relațiile sociale, în grupuri, în contexte cu ceilalți.

Rolurile pot să fie:

  • familiale sau de grup restrâns: părinte, soră, frate, fiu, fiică, rudă, prieten
  • colegiale: coleg de muncă, coleg de școală, profesor, șef, subaltern, coleg de bancă
  • romantice: partener romantic, soț, soție, iubit, iubită, partener sexual, persoană implicată în relație poliamoroasă
  • ideologice: membru în partid, membru în club de filosofie
  • sociale de divertisment: membru în cluv de șah, club de lectură, grup de amatori de sport
  • cu rol de status: președinte de, fondator de, etc
  • alte roluri: muncitor, profesionist, reparator, educator

Relațiile sociale se întrețin prin câteva criterii și metode considerate de bază sau necesare pentru o relaționare optimă:

  • comunicare onestă
  • ajutor reciproc
  • respect
  • toleranță pentru diferențe
  • încredere
  • suport moral
  • momente și amintiri pozitive
  • adăugați ce criterii aveți voi

autor: Doris Pop

Identitatea de gen

Este felul în care decidem să ne etichetăm sau denumim genul, în funcție de ce considerăm, simțim, dorim, aspirăm, etc.

Poate să fie statică, feminin, masculin, neutru (they), sau poate sp fie fluidă, adică, să fluctueze. Acest fenomen este reprezentat de o variație constantă între genuri, adică, explicam simplu, într-un moment se simte persoana fenimină, în altele masculină, etc.

Sunt persoane care se identifică și strict ca un gen, chiar dacă au momente în care se simt și consideră în o stare de alt gen. De exemplu, unui care se identifică ca femeie, se poate să îi existe momente pe parcursul zilei sau a vieții când se simte pe spectru către influențe de testosteron, hotărâtă, puternică, invincibilă, determinată, etc. Iar și în acele momente, să se identifice tot ca femeie.

Deducem din exemplul anterior că în această identitate de gen, contează și cum interpretăm starea de moement și fluctuațiile hormonale și cu câtă gravitate le asociem cu o schimbare a identității.

Ambele variante sunt valabile, valide și sănătoase atâta timp cât nu ne afectează funcționarea zilnică, putem să ne bucurăm sau să trăim viața decent și nu le simțim ca pe stări sau identități extreme care să ne afecteze emoțional-subiectiv.

autor: Doris Pop

p.s. dacă aveți de adus informații despre acest subiect, vă ascult și vreau să învăț mai multe despre subiect

Intimitatea și vulnerabilitatea

Intimitatea experiențială presupune împărtășirea de timp de calitate, de experiențe și parcurs situații de viață împreună. Aceasta este un fel de a aduna amintiri comune, a împărtăși impresii și a verifica dinamica relației.

Intimitatea intelectuală este exprimarea autentică a gândurilor, interpretărilor despre lume, cunoștințelor despre subiecte generale, de nișă, accceptarea actultării acestor informații și ce tine de ce gândim, ce știm, ce înțelegem despre noi, alții și lume.

Intimitatea fizică are câteva categorii, intimitate sexuală, exersată pentru plăcere, și intimitate afectuoasă care este reprezentată de diverse comportamente platonice, cum sunt ținutul de mână, îmbrățișările, atingerile prietenoase, contactul vizual.

Intimitatea emoțională presupune împărtășirea unor informații cu caracter persona, iar barfa am putea-o compara cu un fel de gpdr problema :)). Aceste informații sunt cu un spectru de intimitate, de la foarte generale, azi parcă mă simt mai agitată sau mai calmă, până la traume, probleme emoționale și cererea de suport moral pentru emoțiile simțite.

Intimitatea spirituală este în relația individuală cu zeitatea sau cu grupul de apartenență la cultul religios, la forma de practică spirituală. Aceasta este trăită destul de intent și cu sens, de obicei, iar rezultatele ei sunt în majoritate pozitive, îmbunătățind starea de bine.

Vulnerabilitatea din aceste tipuri de intimitate

În fiecare dintre aceste categorii, vulnerabilitatea emoțională sau subiectivă are esență similară, să ne dăm voie să riscăm să nu primim reacția pe care o dorim sau de care avem nevoie.

Urma să scrie altcineva despre partea a fi vulnerabili în acele tipuri de intimate, dar a primit o bursă în erasmus și deci scriu tot eu :))

Intimitatea experiențială – ne dăm voie să încercăm experiențe noi, indiferent dacă suntem sau nu siguri că vom performa potrivit sau ne vom descurca sau ne vor plăcea complet.

Intimitatea intelectuală – le dăm voie altora să știe cum gândim, ce preferințe culturale, intelectuale avem, ideologia noastră, chiar și cu riscul de a fi criticați sau judecați moral.

Intimitatea fizică – riscăm prin a ne exprima nevoile, dorințele, senzualitatea, lipsa ei și libidoul altora.

Intimitatea emoțională – ne dăm voie să împărtășim prin discuții emoțiile noastre, ce ne supără, ce ne buură, cum ne simțim, cu riscul de primi sau nu validare și cu cel de a nu fi înțeleși.

Intimitatea spirituală – ne exprimăm liber în gânduri, în discuți, în comportament, în stilul de viață și în decizii preferințele și ideologia spirituală.

autor: Doris Pop