Avem acess la tehnologii noi, deci putem să le folosim și în scopuri de cercetare și descoperire. Un exemplu bun de urmat este cel al unei echipe din Tokio, care au monitorizat și asociat mișcare mâinii cu harta reprezentată, folosind o mănușă pentru a verifica cum este reprezentată mișcarea, cum este realizată cât de voluntar a fost realizată mișcarea.

De ce ne pasă? Pentru că atunci când învățăm abilității motorii noi, ridicatul mâinii, un sport, cum se pune mortar și cum se lipește faianța, cum se lovește mingea pentru a ajunge la poartă, sau atunci când se exersează mișcări pentru recuperare post rănire, am presupune că oricine gândește mișcarea, apoi o execută cum și-a reprezentat-o prin harta mentală gândită. Dar de cele mai multe ori, cei care învață noile mișcări, mai degrabă acționează în mod repetat, și așa explorează ce rezultă din mișcările făcute.

Mai simplu spus, dacă îi explică antrenorul cum să dea mingea la coș, nu își construiește o hartă fixă de mișcare sportivul novice, ci exersează aruncarea, ca mai apoi să poată să își calibreze direcția, forța și alte detalii.

Revenind la povestea despre studiul menționat, mânușa a fost folosită pentru a ghida un cursor pe un ecran, unde a putut să fie observată și analizată mișcarea, descoperind mișcări similare, dar diverse, nu identice, conform cu o hartă, ci mai degrabă cu tendință exploratorie pentru a afla participantul ce se întâmplă dacă mută cursorul undeva pe ecran.

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/04/250430142734.htm