Un gând de final de carte care merită împărtășit

“Suntem abordați adesea de cititori care se plâng de cât este de dificil copilul/fratele/șeful/partenerul lor de afaceri. Cu toții par nerăbdători să obțină ajutor. Noi le adresăm câteva întrebări și propunem câteva sugestii, dar fiecare dintre ele este refuzată rapid: „Am încercat deja asta”, „Nu”, „Nu va funcționa.” Abia cu câțiva ani în urmă am înțeles că, de fapt, ei nu ne cereau sfatul; ne cereau permisiunea de a renunța la luptă. „Sunt epuizat. M-am săturat. E în regulă dacă renunț?” Așa că am început să le dăm un răspuns diferit: „Se pare că ai făcut tot posibilul, că ai încercat cam tot ce se putea încerca.”

Oamenii au adorat acest răspuns; multi dintre ei și-au ascuns cu greu bucuria. Aproape că putem auzi conversația pe care o vor purta atunci când vor ajunge acasă: „Dragul meu, am fost la acea conferință și iată ce mi-a zis specialistul: mama ta este oficial imposibilă!”

referință: Comunicare Defectuoasă, Douglas Stone

Ce să știm despre ce gândim 

Despre noi 

Trei interpretări de bază bazate pe trei întrebări: 

  • Sunt un om bun? 
  • Merit iubire?
  • Sunt competent? 

Standarde: niveluri, criterii și cerințe pe care le avem despre comportamentul nostru, care pot să fie gândite și despre ceilalți. De exemplu, dacă mă aștept să citesc cinci pagini pe zi din orice carte, iar într-o zi nu am citit, voi putea să spun că m-a dezamăgit acțiunea mea, neatingând standardul. 

Despre lume și ceilalți (care se pot folosi și pentru a ne explica despre noi, nu doar despre mediul exterior): 

Așteptările 

Ce prezicem și dorim să se întâmple, cum considerăm că este de preferat să fie realitatea. 

Evaluările

Analizarea pe baza unor repere a ce trăim și ce facem, de exemplu, am cumpărat o ciocolată și ne întreabă cineva cum ni s-a părut, putem să spunem că ne-a plăcut, că are o aromă anume și ne încântă, că este destul de dulce, evaluăm ciocolata și experiența mâncatului ei. În mod similar, comportamentul cuiva poate să fie evaluat, a dansat atât de frumos, a negociat cu pasiune, a iertat ușor. 

Compararea 

Analiza în paralel a unor opțiuni, persoane, comportamente care evidențiază diferențele și similitudinile dintre ele, de obicei realizată cu scopul de a concluziona cared intre variante este mai potrivită, mai dorită sau de evitat. 

De ce simțim emoțiile? 

Le simțim pentru că am interpretat realitatea într-un fel anume. Am presupune că evenimentele de viață ne dictează emoțiile, dar de fapt felul în care interpretăm aceste evenimente, se interpune și așa ajungem să simțim anumite emoții. 

Doi oameni care tocmai au aflat că vor fii tați, unul dintre ei se bucură pentru că își dorea de mult să fie părinte, iar celălalt nu se bucură la fel ci se întristează pentru că gândește la cum o să reușească că strângă resursele pentru a crește acel copil, chiar dacă își dorea și el să fie părinte. Fiecare s-a concentrat pe aspecte diferite ale realității și în acest fel a ajuns la rezultate diferite, deci emoții diferite. 

referințe: defective.

Riggenbach , Jeff. The CBT Toolbox: A Workbook for Clients and Clinicians (English Edition) (p. 12). Kindle Edition.

autor: Doris Pop

Un nou medicament este testat pentru a înlocui opiodele

SBI-810 este un nou medicament care poate să aibă același efect ca opioidele, testat pe șoareci, a avut efect similar, iar combinat cu opioidele, le-a îmbunătățit efectul.

Ce este mai important la efectele lui, lipsa de efecte negative comune opioidelor, cum sunt constipația și combinat cu opioidele, a prevenit creșterea toleranței care se desvoltă de obicei în consumul de lungă durată.

Studiile și medicamentul au fost dezvoltate pe baza nevoii de alternative pentru clasicele eliminatoare de durere intensă pentru a găsi moduri de a reduce durerea fără efectele adverse.

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250519131126.htm

autor: DORIS POP

Cum gestionează stresul diferit cei sănătoși mental și cei cu tulburări?

Stresul este un fenomen dificil de gestionat pentru oricine, dar cei cu tulburări emoționale, psihologice, îl gestionează și mai greu.

Din ce motive poate să fie mai greu de gestiont stresul de către aceștia?

  • credințe iraționale
  • lipsa abilităților de reglare emoțională
  • consum mult de energie cu problemele emoționale
  • interpretarea eronată a realității
  • indisponibilitate de a accepta că au de rezolvat problema stresantă
  • negarea realității
  • intoleranța la stres (nici nu îș dau voie să simtă că sunt stresați ca să se poată calma)

Dacă te regăsești în una dintre situațiile prezentate, sunt șanse mari să te poți elibera de aceste poveri prin terapie, auto-terapie sau consiliere și coaching.

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250522125408.htm

autor: Doris Pop

Singurătate și relații

Singurătatea nu e bună, în afara cazului în care o căutăm dinadins, nu e sănătoasă pentru noi. De ce? Este în majoritate percepută ca o lipsă sau o pierdere, deci deloc pozitiv.

Care sunt posibilele efecte documentante până în prezent: accelerarea îmbătrânirii, schimbare tiparului de somn, tristețea, însingurarea, izolarea, inflamații, stări de apatie. Acestea și altele sunt destul motive pentru a încerca să întegrăm cât mai mulți oameni în activități comunitare, a contacta oamenii cunoscuși și pe cei dragi pentru a le aminti că nu sunt singuri, a ne implica în activități din zona de trai, a căuta prietenii și a ne înțelege, a asculta pe alții, a le da voie să fie în preajma noastră.

Ce poți face zilnic sau sfătui pe cineva care are nevoie, să facă zilnic:

  • contactează zilnic pe câte cineva
  • introdu în rutina ta evenimente cu alte persoane
  • conștientizează cât de singur sau în relații ești

și aș adăuga:

  • folosește rețelele de socializare, dacă mediul nu îți permite să contactezi în persoană oamenii
  • ascultă activ, când și se poveștește experiența cuiva
  • participă la evenimente sociale
  • cunoaște oameni noi
  • redu-ți așteptările pentru oamenii noi, căci poate cunoști pe cineva care te poate surprinde plăcut

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/media-spotlight/202505/why-daily-connection-matters-more-than-you-think

Pot imaginile cu ochi sau priviri să ne facă mai altruiști?

Datele sunt mixte, nu aș avea de ce să îți spun că știm sigur că așa este. Unele studii au rezultate care confirmă ipoteză, iar altele, care infirmă. De ce?

Ipotezele derivate în urma meta-analizei care a constatat că nu putem confirma doar sau infirma doar predicția sunt despre alți factori care pot să contribuie la rezultate, chiar dacă nu sunt observați direct:

  • mărimea imaginii
  • cât de recent a fost văzută imaginea înainte de a decide dacă se face donația
  • prezența și interpretarea normelor sociale al grupului de apartenență a participantului
  • identitatea, valorile celui care donează
  • alți posibili factori, de moment sau context

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/prosocial-behavior/202505/do-watching-eye-images-increase-charitable-donations

Cât avem nevoie să dormim?

Încep articolul cu exclamația: nu există o regulă valabilă pentru toată lumea. Fiecare în funcție de vârstă, gen, probleme, performanță, nivel de energie, activitate desfășurată, nivel de stres, stil de viață are nevoi diferite și își antrenează corpul pentru cantități diferite de somn.

Cei de la PSychology Today, au găsit și informația cu numărul de ore de somn, clasificat în funcție de țara în care dormeau participanții. Pare o diferență mare între Japonia și celelalte țări, dar diferența este de doar două ore, japonezii având o medie de 6,3 ore, iar francezii, care au avut cele mai mari scoruri, o medie de 7,8 ore.

Dacă ar măsura la noi în țară, ce medie ar rezulta, pentru adulți? Am găsit doar informații despre copii pentru acest subiect.

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/night-sweats-and-delusions-of-grandeur/202505/whats-a-healthy-amount-of-sleep-the-answer-may

Tatuajele, din perspectiva imaginii corporale și a recuperării în tulburări alimentare

Dacă încă judeci oameni care aleg să aștearnă cerneală pe pielea lor din diverse motive, probabil ai destul timp să citești și acest articol.

Sper că îl citești din curiozitate, nu din dorința de a judeca morala tatuajelor.

Ce s-a mai studiat în cercetarea din domeniu:

  • tatuajele pot să fie un mod de a ne exprima angajamentul pentru vindecare
  • unii declară că pentru ei tataujele sunt terapeutice, se simt ca o ședință de terapie, unde se destind, deși doare
  • alții susțin că pentru ei tatuajele sunt un mod de a devia de la standardele tradiționale de frumusețe

Pentru cei intervievați în studiu, tatuajele au fost o oportunitate de a acționa cu sens, cu emoție și cu speranță, nu doar de a tatua ceva estetic sau inestetic pe piele.

autor: Doris Pop

referință: https://www.psychologytoday.com/us/blog/mind-your-body/202505/how-tattoos-support-body-image-and-eating-disorder-recovery

Cum ne dăm seama că ne mișcăm?

Avem acess la tehnologii noi, deci putem să le folosim și în scopuri de cercetare și descoperire. Un exemplu bun de urmat este cel al unei echipe din Tokio, care au monitorizat și asociat mișcare mâinii cu harta reprezentată, folosind o mănușă pentru a verifica cum este reprezentată mișcarea, cum este realizată cât de voluntar a fost realizată mișcarea.

De ce ne pasă? Pentru că atunci când învățăm abilității motorii noi, ridicatul mâinii, un sport, cum se pune mortar și cum se lipește faianța, cum se lovește mingea pentru a ajunge la poartă, sau atunci când se exersează mișcări pentru recuperare post rănire, am presupune că oricine gândește mișcarea, apoi o execută cum și-a reprezentat-o prin harta mentală gândită. Dar de cele mai multe ori, cei care învață noile mișcări, mai degrabă acționează în mod repetat, și așa explorează ce rezultă din mișcările făcute.

Mai simplu spus, dacă îi explică antrenorul cum să dea mingea la coș, nu își construiește o hartă fixă de mișcare sportivul novice, ci exersează aruncarea, ca mai apoi să poată să își calibreze direcția, forța și alte detalii.

Revenind la povestea despre studiul menționat, mânușa a fost folosită pentru a ghida un cursor pe un ecran, unde a putut să fie observată și analizată mișcarea, descoperind mișcări similare, dar diverse, nu identice, conform cu o hartă, ci mai degrabă cu tendință exploratorie pentru a afla participantul ce se întâmplă dacă mută cursorul undeva pe ecran.

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/04/250430142734.htm