De ce nu se schimbă omul?

Mereu m-am întrebat cât de individualizat poate să fie motivul principal pentru care cineva nu ar dori să renunțe la un comportament disfuncțional sau negativ și să îl înlocuiescă cu unul benefic și funcțional.

Desigur, avem motive generice, care se pot potrivi mai multor tipuri de personalități și care sunt general valabile, că de obicei preferăm familiarul, un tipar de comportament e mai greu de schimbat decât un comportament nou, schimbarea presupune nou și uneori pare că se renunță la o parte din identitate pentru că persoana s-a identificat cu comportamentul.

Într-o carte recent citită am găsit un set de posibile explicații, pe care vi le scriu și vouă, să mai aflăm una alta:

  • nu își dau seama că e o problemă cu acel comportament din diverse motive, ignoranță, inocență, conștientizare
  • au prea multe beneficii ca să renunțe la comportament
  • încearcă și nu reușesc, au nevoie de ajutor extern
  • mediul de viață le favorizează comportamentul, poate chiar îl încurajează
  • comportamentul le permite atenție, chiar dacă e negativă, fiind considerată tot atenție

cartea din care am redat lista este: Agresivitatea pasivă, de Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei

autor: Doris Pop

Stiluri de atașament, altă variantă

Stilul preocupat, când persoana este constant îngrijorată de sentimentele celuilalt, încearcă din răsputeri să se mențină contant în iubire cu celalalt.

Stilul îngrijitorului compulsiv, unde nevoile proprii sunt negate, iar nevoile celuilalt sunt îngrijite compulsiv.

Stilul dezorganizat, pentru acest stil părintele este sursă de frică, apoi de alinare, apoi de frică, etc.

Cum se învață?

În copilărie sau prin experiențe pe parcursul vieții, în care învață să reacționeze și să interpreteze într-un anumit mod relațiile cele mai impotante.

Cum se dezvață?

Prin efort constant și conștientizare, care ajută la a învăța stilul securizant sau stabil, prin care persoana știe că dorește apropiere, își menține standardele și limitele și se bucură de relații, acceptând că nu este singura responsabilă de acele relații.

autor: Doris Pop

referință: Mamă, tu unde erai atunci? Efectele neglijării emoționale, de Jasmin Lee Cori

Atenția cerută de partener

Gottman propune, printre alții cercetători în domeniul psihologiei romantismului și relațiilor trainice, un mod de a întreține relațiile care presupune un OBICEI ZILNIC de a răspunde pozitiv la cererea de atenție a partenerului romantic.

Adică, dacă vrem să facem partnerul să se simtă mai iubit și să considere să îi acordăm interes, putem învăța să:

  • identificăm cererile de atenție ale partenerului sau partenerei
  • să răspundem pozitiv, neutru
  • și să ne bucurăm de beneficiile pentru o relație mai pozitivă
  • să învățâm și partenerul să facă același lucru

Care sunt cererile de atenție:

  • gesturi de atingere
  • întrebări
  • porniri de conversații
  • propuneri
  • oftaturi
  • întreruperi

Cum se răspunde:

  • cel mai pozitiv, cu a ne întoarce spre partener, a le răspunde și a continua apoi cu activitatea inițială sau a continua cu ce a pornit de la cerere
  • mai neutru, prin a ignora cererea de atenție
  • mai negativ, prin a pedepsi cererea prin reacții neplăcute

autor: Doris Pop

citește mai mult: https://www.gottman.com/blog/want-to-improve-your-relationship-start-paying-more-attention-to-bids/