Mereu m-am întrebat cât de individualizat poate să fie motivul principal pentru care cineva nu ar dori să renunțe la un comportament disfuncțional sau negativ și să îl înlocuiescă cu unul benefic și funcțional.

Desigur, avem motive generice, care se pot potrivi mai multor tipuri de personalități și care sunt general valabile, că de obicei preferăm familiarul, un tipar de comportament e mai greu de schimbat decât un comportament nou, schimbarea presupune nou și uneori pare că se renunță la o parte din identitate pentru că persoana s-a identificat cu comportamentul.

Într-o carte recent citită am găsit un set de posibile explicații, pe care vi le scriu și vouă, să mai aflăm una alta:

• nu își dau seama că e o problemă cu acel comportament din diverse motive, ignoranță, inocență, conștientizare
• au prea multe beneficii ca să renunțe la comportament
• încearcă și nu reușesc, au nevoie de ajutor extern
• mediul de viață le favorizează comportamentul, poate chiar îl încurajează
• comportamentul le permite atenție, chiar dacă e negativă, fiind considerată tot atenție

cartea din care am redat lista este: Agresivitatea pasivă, de Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei

autor: Doris Pop