Tag: coaching

AI pentru sport, ce mai inventează ăștia, dom’le? 

Posted on Tagged , , , , , Leave a comment

Ați văzut și voi reclamele cu AI coach pentru pilates pentru doamne care nu au avut rezultate până acum? Promitea că mă slăbește în patru săptămâni, am continuat să citesc în timp ce ronțăiam niște gustări. 

Dar merită investigat, nu? Practic, prescrierea de exerciții fizice de către un AI sau o aplicație este cam la fel, interfața diferă. este similar și cu un antrenor uman, care ar explica ce ai de făcut și ar chiar arăta exercițiile ca să le înțelegi mai bine.

Oferă sau mai bine zis, prestează funcții care substituie un antrenor, imitând mișcări atletice și feedback pentru tipareel de mișcare ale clientului. În căutările oamneilor pe chat gpt s-a pbservat că acel AI oferă antrenamente similare indiferent de gen și se potrivește cu scopul cererii.

Practic, formele de antrenament cu VR pot să folosească analiza în timp real a mișcării atletului și deci, să ofere opțiuni de îmbunătățire pe moment.

Din al doilea articol descoperim că există argumente soludi pro AI folosit în sport:

  • un prim motiv este că se poate folosi pentru a îmbunătății procesul decizional despre activitatea atletului și nu înlocuiește gândirea umană
  • oferă analiză pe moment și soluții rapid după terminarea unei părți din antrenament
  • colectând atâtea date despre sport, observă și descrie insighturi și tendințe, oferind o înțelegere profundă a sportului
  • antrenorii pot să folosească informațiile colectate de AI pentru a-și îmbunătății munca
  • pentru fani, AI în sport știe rezultate, informații despre echipe și sportivi, meciuri
  • oferă suport pentru fani prij chatbots sau asistenți virtuali

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Xu, T., & Baghaei, S. (2025). Reshaping the future of sports with artificial intelligence: Challenges and opportunities in performance enhancement, fan engagement, and strategic decision-making. Engineering Applications of Artificial Intelligence, 142, 109912.

Aici găsiți un program de exerciții fizice detaliat pe zile: Masagca, R. C. (2025). The AI coach: A 5-week AI-generated calisthenics training program on health-related physical fitness components of untrained collegiate students. Journal of Human Sport and Exercise, 20(1), 39-56.

Contribuția reglării emoționale la procesul învățării în mediul academic

Posted on Tagged , , , , , , Leave a comment

Introducere 

Emoțiile contează în procesul de învățare deoarece pot să susțină sau să perturbe acest proces. Dar cum? Un mecanism prin care acestea afectează învățarea este atenția. Conform datelor adunate de Boekaerts în colaborare cu Pekrun (2015) într-un review al literaturii, emoțiile negative și pozitive coordonează atenția asupra obiectului emoției dacă nu sunt reglate. Iar câmpul și resursele atenționale fiind limitate, dacă sunt focusate spre obiectul emoției, nu ajung să fie folosite pentru obiectivul sarcinii de lucru. În teorie, efectul este unul nedorit și negativ, ca de exemplu, în cazul unul elev care își centrează atenția asupra posibilității de a eșua în loc să o centreze asupra pregătirii pentru test. 

În teorie, tipurile de emoții care au legătură cu procesul de învățare au fost clasificate în funcție de valența lor (pozitive și negative) și grupate pentru a arăta care sunt cele care activează spre acțiune și cele care ne determină să ne retragem din activitate.  

Tabel preluat din Boekaerts & Pekrun (2015, pagina 77)

Observăm că multe dintre emoții pot să fie în detrimentul scopurilor academice, de aceea reglarea emoțională poate să fie de folos în atingerea scopurilor academice. Emoțiile academice pozitive, cum sunt bucuria/plăcerea(enjoyment) de a învăța, speranța, mândria corelează pozitiv cu motivația internă și cu interesul pentru învățat, dar furia, anxietate, rușinea și neajutorarea corelează negativ cu motivația și interesul pentru învățare (Zeidner, 2014). Deducem că prin reglare emoțională, dacă reducem emoțiile negative ca intensitate și frecvență, putem să creștem motivația și interesul pentru învățare. La fel, prin reglare, dacă producem mai multe emoții pozitive, este probabil să creștem motivația și interesul pentru învățare. De exemplu, un mediu academic care încurajează emoțiile pozitive și reduce pe cât posibil emoțiile negative legate de învățare va facilita o motivație crescută pentru informațiile noi și un interes pentru dezvoltarea de noi abilități. 

Reglarea emoțională poate să fie realizată cu scopul de gestionarea trăirilor interioare sau de rezolvare a problemei, adică cu scopul modificării emoției sau eliminării stresului, iar rezultatul așteptat este de a obține performanțe academice mai ridicate decât în lipsa reglării emoționale (Boekaerts & Pekrun,  2015). Prin lipsa reglării emoționale se înțelege că persoana se lasă controlată de emoție, nu se opune și nu încearcă să o modifice în nici un fel sau persoana se lasă acaparată de emoții și ia decizii preponderent pe baza acestora. 

Cuprins 

Conform teoriei învățării auto-reglate, scopul reglării emoționale pe parcursul procesului academic poate să fie: extinderea cunoștințelor și abilităților, prevenirea pierderilor și pericolelor sau protejarea angajamentului față de sarcina de lucru (Boekaerts, 2011). 

Încă de la vârste fragede, la nivel de grădiniță, copii care au mai multe comportamente de reglare emoțională, raportate de ei și de adulții care îi tutorează (părinți și educatori), au avut mai mult succes la sarcini pentru domeniile citire, matematică, înțelegere din ascultare, corelațiile fiind semnificative, dar slabe. (Howse et al., 2003). 

În școala generală, un eșantion de aproximativ 400 de studenți au raportat o asociere pozitivă slabă între bucurie și succesul academic, o relație negativă foarte mică între furie succes academic, dar prezentă. De asemenea, folosirea strategiilor de reglare emoțională a corelat pozitiv cu motivația școlară, angajamentul și succesul școlar, fie direct, fie prin moderarea implicării academice. Și în acest studiu corelațiile sunt mici, slabe, chiar dacă sunt semnificative (Kwon et al., 2017).

1799 elevi de liceu au participat la un studiu privind asocierea dintre reglarea emoțională axată pe emoție, respectiv reevaluarea cognitivă a situației cu diverse variabile școlare. Relațiile au fost pozitive pentru ambele strategii de reglare cu: motivația de a se monitoriza, managementul timpului și scopurile orientate spre învățare. Pentru detalierea pe larg a conceptelor legate de învățare, vezi Xu (2018). 

La nivel de auto-raportare, studenții au fost rugați într-un studiu să reflecteze la experiențele lor emoționale în timpul unor episoade de învățare cu scop, pe parcursul unui semestrul. Raportările au fost măsurate de trei ori, iar rezultatele arată că emoțiile pozitive au prezis pozitiv atingerea percepută a scopului (în ce măsură persoana consideră că și-a îndeplinit obiectivul), iar emoțiile negative au prezis negativ această raportare. Studenții au declarat că au folosit strategii de reglare emoțională variate (supresie, distragere, restructurare), nu s-au rezumat la una pe parcursul sesiunilor de studiu (Webster & Hadwin, 2015).

Concluzie 

Per total, datele din literatura recentă prezintă relații slabe între reglarea emoțională și performanțele școlare, deșii studiile mai vechi au oferit o pornire mai puternică pentru acest domeniu de studiu. Am putea interpreta această repetare a studiilor cu rezultate semnificative, dar foarte slabe sau slabe ca un indicator că odată ce metodologia a devenit mai riguroasă și programele statistice mai performante, rezultatele nu mai sunt la fel de mari. De aceea ne putem întreba dacă întra-devăr reglarea emoțională contribuie la succesul școlar sau rămâne o ipoteză nesusținută încă.  

Se poate observa, din citările anterioare, că pe eșantioane de vârste diferite datele susțin existența efectelor pozitive ale reglării emoționale pentru persoane implicate în învățarea școlară. Un review centrat pe studii care evaluează participanții din medii online, computerizate de învățare contribuie la susținerea parțială ipotezei că reglarea emoțională se asociază cu un mai mare succes în învățare și o atitudine mai optimistă asupra procesului (Malekzadeh et al., 2015).  

Referințe 

Boekaerts, M. (2011). Emotions, emotion regulation, and self-regulation of learning. Handbook of self-regulation of learning and performance, 5, 408-425.

Boekaerts, M., & Pekrun, R. (2015). Emotions and emotion regulation in academic settings. In Handbook of educational psychology (pp. 90-104). Routledge.

Howse, R. B., Calkins, S. D., Anastopoulos, A. D., Keane, S. P., & Shelton, T. L. (2003). Regulatory contributors to children’s kindergarten achievement. Early Education and Development, 14(1), 101-120.

Kwon, K., Hanrahan, A. R., & Kupzyk, K. A. (2017). Emotional expressivity and emotion regulation: Relation to academic functioning among elementary school children. School Psychology Quarterly, 32(1), 75.

Malekzadeh, M., Mustafa, M. B., & Lahsasna, A. (2015). A review of emotion regulation in intelligent tutoring systems. Journal of Educational Technology & Society, 18(4), 435-445.

Webster, E. A., & Hadwin, A. F. (2015). Emotions and emotion regulation in undergraduate studying: Examining students’ reports from a self-regulated learning perspective. Educational Psychology, 35(7), 794-818.

Zeidner, M. (2014). Anxiety in education. In International handbook of emotions in education (pp. 275-298). Routledge.

Xu, J. (2018). Emotion regulation in mathematics homework: An empirical study. The Journal of Educational Research, 111(1), 1-11.

autor Doris Pop

a fost scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/06/17/contributia-reglarii-emotionale-la-procesul-invatarii-in-mediul-academic/

Relația comportamentului altruist cu bună starea

Posted on Tagged , , , , , , , Leave a comment

Introducere 

Comportamentul prosocial, făcut cu intenție sau fără aport cognitiv conștient, cuprinde toate comportamentele orientate spre binele celorlalți, de la cele mai mici favoruri, la unele eforturi mai mari (Bierhoff, 2002). Ipoteza de la care pornim specifică o asociere pozitivă între comportamente prosociale și starea de bine, emoțiile pozitive sau satisfacția cu viața. Datele din studiile reunite în următoarea secțiune sunt specific orientate spre diferite tipuri de acte prosociale, de la donarea de bani la ajutor de orice fel. 

Cuprins 

Un studiu (Weinstein & Ryan, 2010) a obținut date care susțin că ajutorul acordat altora nu se asociază cu satisfacția zilnică cu viața, în general. Dar când au controlat motivul ajutorului, adică motivația era autonomă (persoana intenționa să facă acest act fără motivație din exterior), participanții au relatat valori crescute pentru stima de sine, vitalitate și satisfacție cu viața. 

Un review a adunat și comparat date din 136 de țări, prin folosirea informațiilor oferite de Gallup World Poll. Dintre cele 136 de țări, pentru 120 datele au susținut asocierea pozitivă dintre cheltuirea de bani în scop caritabil și starea de bine (Aknin et al., 2013b). O observație a cercetătorilor este că aceeași asociere s-a obținut și în cazul unui venit financiar crescut cu starea de bine. O posibilă interpretare a acestor relații oferită în articol este că donarea de bani pentru caritate are același efect asupra stării de bine la dublarea veniturilor în căminul familiei (Aknin et al., 2013b). 

Un al review (Curry et al., 2018) a rezultat în relație pozitivă între bunătate în general și starea de bine, altfel spus, cei care făceau acte de bunătate aveau o starea de bine mai crescută (δ=0.28). Efectul este unul mic-moderat, dar similar cu cel al intervențiilor de tip mindfulness, gândire pozitivă sau exercițiile de recunoștință (adaptare a ‘counting your blessings’). Aceste efect nu a fost moderat de vârstă sau gen (Curry et al., 2018).

Concluzia 

Deși datele sunt mixte, majoritatea rezultatelor susțin ipoteză că oamenii care au comportamente prosociale tind să fie mai fericiți decât cei cărora le pasă doar de propria persoană, dar altruismul chiar este un predictor al stării de bine? Studiile privind voluntariatul și donarea de bani susțin această ipoteză, dar sunt și studii care confirmă că persoanele care se simt mai bine tind să dorească să ajute, cum arată studiile menționate în World Happiness Report (Helliwell et al., 2012).  

Referinte de citit 

bAknin, L. B., Barrington-Leigh, C. P., Dunn, E. W., Helliwell, J. F., Burns, J., Biswas-Diener, R., … & Norton, M. I. (2013). Prosocial spending and well-being: cross-cultural evidence for a psychological universal. Journal of personality and social psychology, 104(4), 635.

Bierhoff, H. W. (2002). Prosocial behaviour. Psychology Press.

Curry, O. S., Rowland, L. A., Van Lissa, C. J., Zlotowitz, S., McAlaney, J., & Whitehouse, H. (2018). Happy to help? A systematic review and meta-analysis of the effects of performing acts of kindness on the well-being of the actor. Journal of Experimental Social Psychology, 76, 320-329.

Helliwell, J., Layard, R., & Sachs, J. (2012). World happiness report.

Weinstein, N., & Ryan, R. M. (2010). When helping helps: autonomous motivation for prosocial behavior and its influence on well-being for the helper and recipient. Journal of personality and social psychology, 98(2), 222.

autor Doris Pop

articol scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/04/14/relatia-comportamentului-prosocial-cu-starea-de-bine/

Există reglarea emoțională a iubirii?

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Iubirea romantică, conform dicționarului de psihologie APA, este o emoție complexă, la fel ca ura, uimirea. Toate pot să fie prea intense, disfuncționale și nepotrivite cu scopurile noastre. Asemănător emoțiile simple, cele complexe se pot regla prin strategii cognitive sau comportamentale. Ne vom concentra pe iubire, care este un mix de grijă, plăcere, devotament și pasiune. 

Dragostea simțită prea intens este deseori inutilă, în sensul de a nu contribui la a avea o stare mai bună, a fi productivi sau a ne bucura de alte domenii din viața noastră. În unele situații ne chiar încurcă, scăzând eficiența, concentrarea, abilitatea de a funcționa, Exemple de astfel de situații sunt și despărțirile romantice, unde dragostea simțită este încă intensă, dar putem lua în considerare și dragostea fără reciprocitate, abuzurile sau imposibilitatea de a consuma relațiil, ca fiind contexte în care iubirea romantică are o valență negativă din perspectiva consecințelor.  

În aceste cazuri ne ajută strategiile de reglare a intensității acestei emoții. Dragostea trăită prea puțin intens afectează relațiile pe termen lung, prin dezangajare și comportamente contraproductive în relațiile romantice, în special (Langeslag & van Strien, 2016). 

Cuprins 

În relațiile pe termen lung, folosirea voluntară și conștientă a strategiilor de reglare a intensității iubirii au efectul scontat. Pe lângă intensificarea emoției de iubire, a crescut și sentimentul de atașament față de partenerul de viață. Rezultatele contrazic preconcepția conform căreia iubirea ar fii un sentiment imposibil de controlat (Langeslag & van Strien, 2016).

Evaluarea negativă a persoanei față de care simțim dragostea reduce semnificativ mai bine emoția decât reevaluarea sentimentelor față de persoana de referință și decât distragerea. Totuși, distragerea, care nu reduce emoția principală, ne ajută să ne simțim mai bine generând emoții plăcute pe moment. Efectul pe care l-au avut toate trei strategiile în cazul participanților a fost de a reduce motivația de a-i acorda atenție fostului partener, care a ajutat participanții pe termen lung (Langeslag & Sanchez, 2018).

Reevaluare cognitivă, în ambele ei variante, reevaluarea gândurilor, situației, persoanei și distanțarea față de gânduri, emoții, persoane sau situații prin scăderea importanței lor a fost comparată și cu etichetarea emoțiilor simțite. Etichetarea sau numirea emoțiilor se referă fie la numirea propriilor emoții, fie la descrierea emoțiilor unui stimul. Folosirea acestei strategii reduce valența negativă a unor stimuli, emoțiile negative și simptomele fiziologice, cum este activarea fiziologică (Torre & Lieberman, 2018).

Concluzie

Este fezabilă reglarea emoțională a iubirii romantice? Datele de până acum demonstrează că suntem avantajați de folosirea strategiilor de reglare emoțională, dar nu complet. Acestea ne ajută să simțim mai puțin intens emoție complexă, dragostea, așadar putem afirma că își îndeplinește scopul, dar nu ne face neapărat să ne simțim mai bine, în general. În unele situații se asociază cu emoții pozitive, iar în altele cu stări afective mai negative decât cele avute înaintea folosirii strategiilor.  

Referințe

https://dictionary.apa.org/complex-emotion

Langeslag, S. J. E., & Sanchez, M. E. (2018). Down-regulation of love feelings after a romantic break-up: Self-report and electrophysiological data. Journal of Experimental Psychology: General, 147(5), 720–733.

Langeslag, S. J., & van Strien, J. W. (2016). Regulation of romantic love feelings: Preconceptions, strategies, and feasibility. PloS one, 11(8), e0161087.

Torre, J. B., & Lieberman, M. D. (2018). Putting feelings into words: Affect labeling as implicit emotion regulation. Emotion Review, 10(2), 116-124.

autor Doris Pop

articol scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/01/17/reglarea-sentimentelor-de-dragoste/

Mitul partenerului ideal 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Pornind de la mitul cavalerului pe cal alb 

La nivel de cunoștințe de cultură generală, cu toții sau măcar majoritatea am descoperit idee unui partener ideal, unic, perfect pentru noi care va apărea într-o și ne va face viața mai frumoasă. Fie că am ascultat povești în copilărie, că ne-au împărtășit adulții din “înțelepciunea” lor sau am văzut filme care descriau situații ideale în care acest partener minune era soluția pentru o viață împlinită. Există posibilitate ca unii dintre cititori să fi descoperit deja lipsa de realism din aceste povesti, iar alții să spere încă la un miracol. Desigur, putem să recunoaștem că un grăunte de adevăr stă la baza acestei iluzii, dar care este acesta? Să învățăm și din ce ne pot învăța studiile științifice despre acest subiect…  

Știlul de atașament

Un reper în alegerea partenerului ideal este stilul de atașament. Ne alegem relațiile romantice, participarea la ele sau evitarea lor în funcție de acest stil format în urma experiențelor avute și a credințelor dezvoltate (Holmes, Johnson, 2009). Cu alte cuvinte, găsirea unui partener de viață și menținerea unei relații securizante cu această persoană este un scop specific pentru specia umană, dar realizarea acestor obiective denotă o personalitate matură (Bowlby, 1979). Totuși, nu toți reușim să ajungem la acest scop, deoarece o parte dintre noi avem stiluri de atașament care nu împiedică să acceptăm și oferim afecțiune și efort într-un mod sănătos. 

Persoanele anxioase, dorința de apropiere este în conflict cu așteptarea că partenerul va pleca din relație și le va produce durere emoțională, în acest caz persoanele nu se pot bucura de partener și relație pentru că sunt focusate asupra indicilor de rupere a relației (Holmes, Johnson, 2009). La polul opus, cei cu atașament evitant au creat în minte o imagine perfectă și intangibilă a unui partener ideal pe care îl caută, astfel că orice persoană disponibilă și compatibilă va fi evaluată după niște repere pe care nu le poate atinge (Bowlby, 1979). 

Proximitatea și similaritatea

Partenerul ideal pentru noi are unele aspecte similare cu noi și se găsește în raza noastră de cunoscuți (Casasanto, 2008). Potențialul partener are nevoie să fie în rețeaua noastră de contacte sau să ajungă în rețea pentru ca noi să putem să îi descoperim caracteristicile și să îl/o alegem (Casasanto, 2008). Adică, observăm că persoana împărtășește interese comune cu ale noastre, origini comune, atitudini la fel ca ale noastre asupra unor subiecte importante pentru noi sau pur și simplu are gusturi comune legate de cultura generală și specifică (Montoya, Horton, 2013). Avem nevoie de familiaritate, care ne oferă o doză de siguranță astfel că vom căuta și ne vor plăcea mai mult partenerii care ne împărtășesc lumea, fie prin atitudini, fie prin alte aspecte prin care ne seamănă (Montoya, Horton, 2013). 

Preferințele personale contează 

Aspectele similare sunt completate de aspectele preferate în suportul deciziei de a iniția și menține relații romantice cu potențialii parteneri (Eastwick, Luchies, Finkel, Hunt, 2014). Acestea diferă pentru fiecare persoană în parte, deși tind să fie similare sau din aceleași categorii pentru toți; aspectul fizic, statutul socio-economic, tipul de carieră ales, activitățile din timpul liber, disponibilitate emoțională, etc. sunt caracteristici pe care le evaluăm la viitorii parteneri de viață, atât ca similaritate, cât și ca nivel de apreciere sau atingere a așteptărilor noastre. 

Concluzie 

Partenerul optim există pentru noi, și poate varia, în nuanțe ale aceleași culori. Știintific formulat, este dovedit că partenerii optimi sunt în apropierea noastră, ne seamănă în unele aspecte critice și ne oferă siguranța emoțională de care avem nevoie. Chiar dacă partenerul ideal este un basm, partenerul optim poate să fie găsit, dacă suntem dispuși să apreciem calitățile, să acceptăm diferențele și să depunem efort pentru a construi o relație de care să fim mulțumiți. Poate să aibă armură și cal partenerul ideal, dar acestea sunt doar accesorii opționale, nu cerințe pentru o relație împlinită. 

Referințe 

Bowlby, J. (1979). The bowlby-ainsworth attachment theory. Behavioral and Brain Sciences, 2(4), 637-638.

Casasanto, D. (2008). Similarity and proximity: When does close in space mean close in mind?. Memory & Cognition, 36(6), 1047-1056.

Eastwick, P. W., Luchies, L. B., Finkel, E. J., & Hunt, L. L. (2014). The predictive validity of ideal partner preferences: a review and meta-analysis. Psychological bulletin, 140(3), 623.

Holmes, B. M., & Johnson, K. R. (2009). Adult attachment and romantic partner preference: A review. Journal of Social and Personal Relationships, 26(6-7), 833-852.

Montoya, R. M., & Horton, R. S. (2013). A meta-analytic investigation of the processes underlying the similarity-attraction effect. Journal of Social and Personal Relationships, 30(1), 64-94.

Referinte nefolosite inca in articol (le puteti trimite altora daca se potrivesc, fiind deja selectate sau le pot adauga in articol, dar vi se pare relevante)

Anderson, B. E. (2018). Individual differences and romantic compatibility: the relationship between personality traits, eligibility and ideal partner preference (Doctoral dissertation, UCL (University College London)).

Bassett, J. F., & Moss, B. (2004). Men and women prefer risk takers as romantic and nonromantic partners. Current Research in Social Psychology, 9(10), 135-144.

Eastwick, P. W., Finkel, E. J., & Eagly, A. H. (2011). When and why do ideal partner preferences affect the process of initiating and maintaining romantic relationships?. Journal of personality and social psychology, 101(5), 1012.

Gosnell, C. L., & Gable, S. L. (2022). Approach and avoidance goals and perceptions of romantic partners’ traits. Current Psychology, 1-10.

Grüning, D. J., Loose, A. M., & Krueger, J. (2021). Hard Feelings: Predicting Attitudes Toward Former Romantic Partners.

Regan, P. C., & Joshi, A. (2003). Ideal partner preferences among adolescents. Social Behavior and Personality: an international journal, 31(1), 13-20.

Simpson, J. A., & Gangestad, S. W. (1992). Sociosexuality and romantic partner choice. Journal of personality, 60(1), 31-51.

autor Doris Pop

am scris acest articol pentru APR: dar nu am găsit să mai fie indexat pe site-ul lor

Ce este motivația de a citi și care sunt dimensiunile ei (repostare)

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Motivația de a citi poate să fie definită, așa cum au conturat Wigfield și Guthrie (2000) în capitolul despre angajamentul și motivația de a citi: ca o colecție de valori, scopuri și credințe personale legate de tematica, procesele și rezultatele actului de a citi. Ce putem să deducem din această definiție că motivația fiecărui cititor poate să să fie diferită în funcție de valorile, obiectivele setate sau de credințele personale. 

În scopul definirii valide și mai complete a conceputului, studiile reunite într-un review (Schiefele et al., 2012) au convers, pe baza datelor adunate, la concluzii similare. Autorii review-ului au pornit de la diferențierea dintre motivația curentă sau temporară de a citi. Motivația curentă este explicată ca motivația de a citi un text specific, într-o situație dată și motivația habituală de a citi, este definită ca motivația de a citi pe parcursul vieții, care apare în mod repetat. 

Axat pe motivația recurentă de a citi, autorii diferențiază între motivația intrinsecă și cea extrinsecă. Motivația intrinsecă este definită de dorința de a citi pentru că activitate în sine este plăcută, satisfăcătoare, iar motivația extrinsecă de a citi este disponibilitatea de a citi datorată anticipării rezultatelor pozitive și a recompenselor sau din cauza evitării unor pedepse (Schiefele et al., 2012). 

Lipsa de consens în modelele explicative 

În studiul de construire și validare a scalei de măsurare a motivației adulților de a citi, a obținut patru dimensiuni ale conceptului, care pot să fie măsurate pentru a evalua motivația individuală de a citi: cititul ca parte a identității de sine, eficacitatea în procesul de a citi, cititul pentru recunoaștere și cititul cu scopul de a deveni mai eficient în alte obiective (Schutte & Malouff, 2007). Exemple de itemi folosiți în evaluare sunt “Este foarte important pentru mine să petrec timp citind”, “Setez un model bun pentru ceilalți prin lectură”, “Cititul dă sens vieții mele”. 

Un review mai recent, al scalelor folosite pentru a măsura conceptul a identificat unele tematici comune ale scalelor (Davis et al., 2018). Dintre cele șaisprezece scale evaluate, majoritate aveau între două și patru subdomenii pentru concept, dar subconcepetele nu sunt aceleași. Este un concept complex, iar din rezultatele review-ului rezultă că scalele nu măsoară aceleași componente, unele axându-se pe motivația academică, altele pe valori personale legate de citit, iar această diferență în construirea scalelor este datorată lipsei de consens în ce privește definirea conceptului și a teoriilor motivației folosite ca bază pentru modelul dezvoltat de scală. Este nevoie de îmbunătățiri teoretice și metodologice pentru această nișă de cercetare. 

Implicațiile pentru înțelegerea textului citit 

O sută trei zeci și două de articole publicat în jurnale de specialitate au fost selectate și evaluate într-un review (Toste et al., 2020). Toți participanții au fost selectați din țări dezvoltate socio-economic (Canada, Anglia, Germania, Norvegia), iar relația dintre motivația de a citi și comportamentul de a citi a fost minoră, de r = .22 (p<.oo1). Corelația dintre componentele motivației de a citi și comportamentul propriu-zis sunt la fel de mici, pentru orientarea scopului, r = .05, credințe, r = .27, dispoziție, r = .17. Motivația intrinsecă, r = .32, prezintă o corelație moderată cu comportamentul de a citi. 

Relația motivației cu componentele măsurate ale comportamentului de a citi este tot mică, în majoritatea corelațiilor: performanță, r = .05, expertiză (mastery), r = .12, atitudini despre propria persoană, r = .28, atitudini despre lectură, r = .16, atitudini total, r =.18, și interes, r = .13. Spre deosebire de review-ul prezentat anterior, acesta s-a centrat pe copii și adolescenți, de la grădiniță până în clasa a doisprezecea (Toste et al., 2020). 

Într-un alt studiu adresat adolescenților (Wang et al., 2020), motivația intrinsecă a corelat cel mai puternic cu lectura textelor recreaționale printate (r = .55, p<.01). În direcție inversă, atitudinile legate de citit texte academice printate (r = .47, p<.01) și digitale (r = .38, p<.01) au fost tot de intensitate moderată cu motivația extrinsecă, iar atitudinile pentru cititului textelor recreaționale digitale a avut o relație slabă cu motivația intrinsecă (r = .16, p<.01). Motivația intrinsecă,conform rezultatelor obținute de Becker și colab. (2010), la rândul ei, poate să fie prezisă parțial de gradul de alfabetizare al copilului (β = .37, p<.001), dar motivația extrinsecă este prezisă negativ de alfabetizare (β = .-52, p<.001).

Relația fiind de corelație, nu implică neapărat o cauzalitate, de aceea avem nevoie să testăm dacă o intervenție pentru creșterea motivației poate să determine o frecvență mai mare a comportamentelor de lectură. Din datele prezentate deducem că o relație slabă de corelație presupune că am putea să creștem frecvența cititului dacă identificăm ce motivează persoana în a citi, dar cu limitele impuse de corelația mică. Cu alte cuvinte, dacă creștem motivația există posibilitatea să crească și frecvența comportamentului, dar șansele sunt slabe spre moderate. 

Concluzie 

Datele prezentate în această sinteză relevă că motivația pentru citit este un concept complex, cu multe dimensiuni, iar un model care să le integreze ar putea să fie în viitor testat pentru a verifica dacă toate dimensiune sunt parte a conceptului și care dintre ele sunt centrale sau periferice conceptului. De asemenea, se observă că indiferent de dimensiunile evaluate, motivația intrinsecă și cea extrinsecă de a citi au, în majoritate relații slabe, rar moderate, cu comportamentul de lecturare, uneori totuși acestea fiind în majoritate relații slabe sau moderate.

 pozitive 

Nu s-au găsit în articolele prezentate relații puternice între cele două concepte, fapt care poate să fie interpretat prin prisma prezenței unor alți factori care prezic comportamentul de citire, ne-evaluați în datele prezentate, cum ar fi: abilitatea de a citi, preferința pentru activități solitare, nevoia de citit, mediul socio-cultural sau altele. 

Referințe

Becker, M., McElvany, N., & Kortenbruck, M. (2010). Intrinsic and extrinsic reading motivation as predictors of reading literacy: a longitudinal study. Journal of Educational psychology, 102(4), 773.

Davis, M. H., Tonks, S. M., Hock, M., Wang, W., & Rodriguez, A. (2018). A review of reading motivation scales. Reading Psychology, 39(2), 121-187.

Schiefele, U., Schaffner, E., Möller, J., & Wigfield, A. (2012). Dimensions of reading motivation and their relation to reading behavior and competence. Reading research quarterly, 47(4), 427-463.

Schutte, N. S., & Malouff, J. M. (2007). Dimensions of reading motivation: Development of an adult reading motivation scale. Reading psychology, 28(5), 469-489.

Toste, J. R., Didion, L., Peng, P., Filderman, M. J., & McClelland, A. M. (2020). A meta-analytic review of the relations between motivation and reading achievement for K–12 students. Review of Educational Research, 90(3), 420-456.

Wang, X., Jia, L., & Jin, Y. (2020). Reading amount and reading strategy as mediators of the effects of intrinsic and extrinsic reading motivation on reading achievement. Frontiers in psychology, 2976.

Wigfield, A., & Guthrie, J. T. (2000). Engagement and motivation in reading. Handbook of reading research, 3, 403-422.

am scris articolul acesta pentru APR : https://newsletter.apsi.ro/2022/03/15/ce-este-motivatia-de-a-citi-si-care-sunt-dimensiunile-ei/

autor Doris Pop

Mâncat la restaurant sau acasă? 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Pornind de la articolul menționat în referințe aș vrea să fa co comparație între restaurantele care sunt considerate a fi delicioase și cele care sunt considerate a fi sănătoase.

Există o concepție în credința populară conform căreia mâncarea sănătoasă este doar acasă unde știm ce ingrediente folosim. Contrar acestei supoziții, majoritatea restaurantelor au și oferte în meniu care conțin ingrediente considerate sănătoase, gătite cu metode considerate sănătoase.

Un experiment a urmărit ce decizi fac cumpărătorii, iar când în restaurant alegerile sănătoase au fost marcate cu o reducere, sau evident mai ieftine decât cele nesănătoase, au fost alese mai des. Acest rezultat nu ne spune ceva concret, pentru că alegerea a fost făcută cel mai probabil pe baza de buget, nu de ingrediente.

Voi ce considerați, alegem mai degrabă bazat pe sănătate sau ne motivează mai pregnant cât cheltuim pe mâncare?

Dacă vreți să citiți mai mult: Gesteiro, E., García-Carro, A., Aparicio-Ugarriza, R., & González-Gross, M. (2022). Eating out of home: influence on nutrition, health, and policies: a scoping review. Nutrients, 14(6), 1265.

Ce mai folosesc oamenii să adoarmă? 

Posted on Tagged , , , , , Leave a comment

Un grup de cercetători au întrebat oamenii ce strategii folosesc să adoarmă și răspunsurile nu au dezamăgit: numără oi, folosesc controlul gândurilor, exerciții de respirație, exerciții de relaxare, cititul unei cărți, ridicatul din par și așteptatul să apară natural somnul, ascultarea de muzică, ascultarea unui podcast, folosirea telefonului și alte metode.

Nici una dintre metode nu a fost comună la majoritatea celor întrebați, demonstrând varietatea de preferințe pe care la putem avea pentru a ne ajuta să adormim.

În articolul din 2009 găsim câteva informații suplimentare utile despre somnul copiilor, bebelușii care dormeau și în timpul zilei, adormeau în general mai lent, iar cei care aveau o activitate mai intensă și frecventă pe parcursul zilei, adormeau mai rapid. Aceste rezultate confirmă nevoia de activitate fizică și activare pe parcursul zilei pentru a adormi mai rapid.

Vedeți mai jos și tabelul în care ne este explicat ce predicții au fost semnificative, și cu ce valori.

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Bjorvatn, B., Waage, S., & Saxvig, I. W. (2023). Do people use methods or tricks to fall asleep? A comparison between people with and without chronic insomnia. Journal of sleep research, 32(2), e13763.

Nixon, G. M., Thompson, J. M., Han, D. Y., Becroft, D. M., Clark, P. M., Robinson, E., … & Mitchell, E. A. (2009). Falling asleep: the determinants of sleep latency. Archives of disease in childhood, 94(9), 686-689.

Cum putem naviga mai ușor (emoțional) evenimente de viață mai puțin plăcute?

Posted on Tagged , , , , , , , , , , Leave a comment

În al patrulea an de practică de cabinet mi se pare încă puțin prea devreme să îmi permit să fac recomandări pentru că știu că felul în care le formulez, tonul vocii, tonul care reiese din cum am scris, conținutul, toate pot să influențeze modul în care interpretează auditoriul cele aflate.

Tot din practica acestor ani pot să îmi amintesc că acele interpertări sunt influențate de cum văd ei lumea, cum reușesc să își reprezinte viața și deci, este și responsabilitatea lor să poată să înțeleagă ce spun fără a distorsiona sau interpreta greșit.

Așadar, despre evenimentele de viață n-are rost să vă scriu prea multe, multe sunt știute, o parte au fost experimentate, de noi, de alții, ne-au fost povestite, etc.

Trecem la ce e cu adevărat important sau de ce citiți articolul, cum le trecem mai ușor, mai cu puțină suferință?

dacă aș face un arbore decizional, am pune ca prime două opțiuni:

  1. mă descurg singură
  2. apelez la ajutor
  1. mă descurc singur, presupune că învăț să mă reglez emoțional, exersez respirații, exersez meditații, pun în perspectivă situația, adică încerc să mă uit și detașat sau din perspectiva altei persoane pentru a mai degaja din emoții

2. dacă apelez la ajutor, cui îi cer acest ajutor

  • unui terapeut acreditat, care costă
  • unui terapeut care colaborează cu casa de sănătate publică
  • unui psihiatru
  • unui coach
  • unui mentor
  • unui consilier
  • unui consilier spiritual

autor: Doris Pop

Exerciții de respirație

Posted on Tagged , , Leave a comment

PENTRU FIECARE EXERCIȚIU DE RESPIRAȚIE UNDE NU SUNT INDICATE ALTE REPERE PENTRU ATENȚIE, ACEASTA URMĂREȘTE RESPIRAȚIA

RESPIRAȚIE CU APNEE

SE REPETĂ DE 10-20 DE ORI

  • INSPIR 8 SECUNDE
  • ȚIN 8 SECUNDE (4 DACĂ E PREA MULT 8)
  • EXPIR 8 SECUNDE

RESPIRAȚIE X 4

  • INSPIR 8 SECUNDE
  • ȚIN 8 SECUNDE
  • EXPIR 8 SECUNDE
  • ȚIN 8 SECUNDE

RESPIRAȚIE GHIDATĂ

SE INSPIRĂ CÂND SE MĂREȘTE FORMA ȘI SE EXPIRĂ CÂND SE MICȘOREAZĂ FORMA

autor: Doris Pop