Tag: cu finanțele la psiholog

Exercițiu de recunoștință

Posted on Tagged , , , , , , , Leave a comment

Îl poți face cu ochii închiși.

• Adu-ți în minte toți oamenii pe care i-ai ajutat și susținut și permite-le să îți mulțumească pentru ceea ce ai făcut.

• Adu-ți aminte de toți oamenii cu care ai avut o relație și mulțumește-le pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut pentru tine.

• Adu-ți aminte de mama ta și mulțumește-i că ți-a dat viață și pentru alte lucruri, pe care ți le-a dat de-a lungul anilor.

• Adu-ți aminte de tatăl tău și mulțumește-i că ți-a dat viață și pentru alte lucruri, pe care ți le-a dat de-a lungul anilor.

• Adu-ți aminte de cei mai apropiați oameni din viața ta — membri ai familiei și prieteni — mulțumește-le pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut pentru tine.

• Adu-ți aminte de toate lucrurile materiale pe care le ai și mulțumește-ți pentru că ai făcut acest lucru posibil.

referință: David Hawkins, Harta Conștiinței

autor: Doris Pop

Ce stil de lucru aveți?

Posted on Tagged , , , , , , , , , Leave a comment

Un test simplu și cochet găsit într-o lectură, care să vă amuze și poate să vă ajute să vă identificați din detaliile despre propriul stil de lucru, de pe urma întrebărilor.

Completaţi chestionarul de mai jos, pentru a vă cunoaşte mai bine stilul de lucru şi de comportament la serviciu sau în sala de clasă, folosind scala de calificative indicată la început:

  • 1 nu mă caracterizează
  • 2 mă caracterizează doar foarte puţin
  • 3 mă caracterizează oarecum
  • 4 mă caracterizează întru totul

1 . Mă deranjează când mi se cer diverse lucruri la serviciu sau la şcoală.

2. Prefer să muncesc aşa cum ştiu eu, ca să duc până la capăt o sarcină, chiar dacă durează mai mult.

3. Prefer să-mi ţin sentimentele pentru mine.

4. Îmi convine ce îndatoriri de muncă am şi nu caut să le sporesc.

5. Majoritatea oamenilor par să tolereze conflictul mai bine decât mine.

6. Observaţiile critice mă deranjează.

7. Atunci când mi se cere să fac un lucru care nu-mi place, nu-mi bat capul, fiindcă rugămintea poate fi dată uitării.

8. Ce contează e să pari că ai succes.

9. Aş vrea să pot schimba unele lucruri, dar sunt în stare şi să trăiesc cu ele aşa cum sunt.

lO.Nu trebuie să las să se vadă când mi-e necaz sau m-am înfuriat.

1 1 .Atunci când discuţi despre ce nu-ţi convine se creează mai multe probleme decât soluţii.

12.Sunt sceptic în privinţa unor noi însărcinări şi planuri, dacă n-am participat şi eu la definirea lor.

13.Am simţit şi înainte aceleaşi preocupări/ dezamăgiri, în situaţii asemănătoare.

14.Dacă ştiu că mi se vor face observaţii care s-ar putea să nu-mi convină, prefer să lipsesc în ziua respectivă.

15.Dacă sunt lăsat 5-0 fac singur îmi pot face treaba mai bine.

16.Nu poţi avea încredere în cei de la serviciu/şcoală.Cum facem faţă mâniei latente la serviciu şi . . .

I7.Mă simt foarte bine, ştiind lucruri pe care alţii nu le ştiu şi având astfel un avantaj în faţa lor.

18.Atunci când nu sunt de acord, mi se pare mai eficient să recurg la sarcasm, decât să-mi spun părerea direct.

I9.Aş vrea să mă simt mai sigur pe mine şi în privinţa abilităţilor şi a aptitudinilor mele.

20. În majoritatea timpului, îmi vine greu să le spun celorlalţi ce decizii am luat.

21 .Când există ceva care impune măsuri urgente, mă simt incomodat şi supus unei presiuni.

22.Atunci când apar şefi/profesori nou angajaţi, simt nevoia să fiu foarte prudent.

23.Când cineva nu-şi face bine treaba, prefer să nu zic nimic; la să-I să dea singur cu capul de pragul de sus.

24. Dacă am făcut o greşeală, categoric nu vreau s-o discut cu şeful/profesorul meu.

25.Atunci când cineva stă de vorbă cu mine despre cum să-mi fac treaba mai bine nu mă simt în largul meu.

Faceţi socoteala punctelor adunate şi comparaţi-vă scorul cu interpretarea de mai jos.

Un scor Între 25 şi 34 de puncte. A veţi un stil foarte direct, caracterizat prin exprimare deschisă, adaptabilitate şi disponibilitate către noi provocări. E puţin probabil să ascundeţi prea multe lucruri şi nu vă este teamă să abordaţi problemele într-o manieră productivă. Un scor Între 34 şi 62 de puncte. A veţi un stil oarecum direct, dar în unele cazuri s-ar putea să vă feriţi de confruntare sau să vă simţiţi încurcat. Fiţi conştient de acest lucru, pentru că se ajunge la rezultate mult mai1 3 4 Dr. Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin bune atunci când rămâi deschis la schimbare şi eşti dispus să te adaptezi.

Un scor între 63 şi 81 de puncte. Aveţi un stil oarecum indirect. Ideea de confruntare vă stânjeneşte. Dacă vi se pare că vă caracterizează această afirmaţie, poate ar fi bine să staţi de vorbă cu cineva în care aveţi încredere şi care vă poate da o părere sinceră.

Un scor între 82 şi 100 de puncte. A veţi un stil foarte ocolit. Chiar dacă vi se pare că pentru dumneavoastră e bine şi aşa, probabil aţi reprimat unele frustrări de-a lungul timpului, fiindcă evitaţi în mod voit oameni, situaţii şi chiar provocări ambiţioase de pe urma cărora s-ar putea să aveţi de câştigat. Nu refuzaţi mâna de ajutor care vă poate stimula asertivitatea şi încrederea în forţele proprii.

carte: Agresivitatea pasivă, Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei

autor: Doris Pop

De ce nu se schimbă omul?

Posted on Tagged , , , , , , , , Leave a comment

Mereu m-am întrebat cât de individualizat poate să fie motivul principal pentru care cineva nu ar dori să renunțe la un comportament disfuncțional sau negativ și să îl înlocuiescă cu unul benefic și funcțional.

Desigur, avem motive generice, care se pot potrivi mai multor tipuri de personalități și care sunt general valabile, că de obicei preferăm familiarul, un tipar de comportament e mai greu de schimbat decât un comportament nou, schimbarea presupune nou și uneori pare că se renunță la o parte din identitate pentru că persoana s-a identificat cu comportamentul.

Într-o carte recent citită am găsit un set de posibile explicații, pe care vi le scriu și vouă, să mai aflăm una alta:

  • nu își dau seama că e o problemă cu acel comportament din diverse motive, ignoranță, inocență, conștientizare
  • au prea multe beneficii ca să renunțe la comportament
  • încearcă și nu reușesc, au nevoie de ajutor extern
  • mediul de viață le favorizează comportamentul, poate chiar îl încurajează
  • comportamentul le permite atenție, chiar dacă e negativă, fiind considerată tot atenție

cartea din care am redat lista este: Agresivitatea pasivă, de Tim Murphy și Loriann Hoff Oberlin, 2007, Editura Trei

autor: Doris Pop

E de ajuns doar astăzi…

Posted on Tagged , , , , , , , , , Leave a comment

Cum ai considera că se schimbă modul în care privești prezentul, dacă ai realiza că este de ajuns să faci azi alegeri bune, iar mâine, să fie un alt azi, în care să decizi ce vrei să faci pentru viitorul tău?

Ei bine, doar astăzi e de ajuns dacă te concentrezi pe ce dorești să rezolvi, să te bucuri și repeți în fiecare zi, doar azi …

carte: Ziua de astăzi contează, 2020, John Maxwell

autor: Doris Pop

Ai și tu angajamente ascunse?

Posted on Tagged , , , , , , , Leave a comment

Un trend actual în coaching și consiliere ne aduce în atenție un concept de angajament ascuns.

Ce este acesta? Un fel de determinare, motiv și aspirație de care nu suntem conștienți, dar care concurează cu angajamentele noastre observabile.

De exemplu, ne asumam angajamentul de a alerga zilnic, dar contatăm că în fiecare zi parcă am lupta cu voința noastră și ne împotrivim. De ce? Avem un anagajament ascund de a rămâne confortabili, de a ne știi în siguranță, etc.

Nu suntem leneși, dacă nu dorim să alergăm, deși ne-am propus, ci nu ne-am dat seama că aveam un alt angajament ascuns, de care nu eram neapărat conștienți.

” Dezvăluirea angajamentelor ascunse care ne împiedică să ne îndeplinim obiectivele, reprezintă etapa critică pe care trebuie s-o depăşim, dacă dorim să ne schimbăm vieţile. “

“Pentru a găsi angajamentele ascunse, scrieţi pe hârtie un obiectiv sau o dorinţă pe care n-aţi putut s-o îndepliniţi. Apoi, faceţi o listă cu toate acţiunile pe care le-aţi iniţiat sau nu în ultimul an, şi care au fost exact contrare îndeplinirii acestui obiectiv. Acum luaţi lista şi gândiţi-vă că alegerile care v-au îndepărtat de la scopul dorit, sau care nu v-au apropiat de acesta, sunt o expresie a unui angajament mai profund, cel primar. Apoi, închideţi ochii şi puneţi-vă întrebarea: „La ce angajament se referă aceste alegeri?” Acolo veţi găsi angajamentul vostru ascuns.”

carte: Debbie Ford, 2004, Intrebările potrivite, Editura For You

autor: Doris Pop

Harta de perspectivă

Posted on Tagged , , , , , , , Leave a comment

fragment din carte, deoarece explică prea simplu și clar ca să mă amestec în ce am citit:

“Vă puteţi imagina cum ar fi să plecaţi la drum într-o călătorie de douăzeci de ani, fără să ştiţi unde vreţi s-ajungeţi? Cum ar fi să vă urcaţi în fiecare zi în maşină şi să mergeţi pe drumul care vi s-ar părea mai interesant în acel moment? Credeţi că acest lucru v-ar da aripi? Consideraţi că „Destinaţie necunoscută” este un itinerar care v-ar face să săriţi în fiecare dimineaţă din pat şi că aceasta ar putea deveni cea mai înaltă expresie posibilă a vieţii voastre? Dacă da, atunci nu mai citiţi în continuare.

Dacă, totuşi, credeţi că veţi fi copleşit de anxietate, frustrare sau plictiseală după câteva zile, luni, sau ani de hoinărit aiurea prin lume, lăsând viitorul în voia şansei, atunci vă invit să vă opriţi chiar acum şi să elaboraţi o hartă rutieră care să vă conducă spre destinaţia visurilor voastre.

Dacă avem o perspectivă, obiective şi ţeluri, atunci acest lucru ne ajută în procesul de luare a deciziilor. Dorinţele noastre cele mai adânci provin din sufletul nostru şi ele ne inspiră să evoluăm spre ceea ce suntem destinaţi să devenim, ţelurile noastre indică drumurile pe care trebuie să le străbatem. Totuşi, dacă nu suntem hotărâţi în ceea ce priveşte destinaţia, putem fi deturnaţi cu uşurinţă. Cu cât hoinărim mai mult fără scop sau direcţie cu atât devenim mai rătăciţi şi mai confuzi.

Dacă aţi pleca într-o călătorie prin ţară, aţi pleca fără o hartă rutieră? Sau aţi consulta o singură dată harta şi apoi aţi uita de ea? Dacă aţi face astfel, s-ar putea să nu ajungeţi niciodată la destinaţie. Dacă aţi dori cu orice preţ să ajungeţi la destinaţie, în cel mai scurt timp posibil, atunci aţi studia cu atenţie harta, planificându-vă traseul în fiecare zi. Şi dacă v-aţi rătăcit la un moment dat, nu vă opriţi şi nu vă pierdeţi cinci ani din viaţă drept pedeapsă. Trageţi pe dreapta, consultaţi harta şi reveniţi la drumul corect.

Cel mai important lucru pe care-l puteţi face zilnic, este să vă consultaţi harta de perspectivă. Aceasta reprezintă părerea voastră despre cum ar trebui să vi se desfăşoare viaţa. Vă arată încotro trebuie să mergeţi. Fără perspectivă e uşor să cazi pradă pasiunilor de moment şi capriciilor date de comportamentele obişnuite din trecut. Chiar dacă începeţi călătoria, stabilindu-vă obiective de mică amploare, în diferite sectoare ale vieţii, cel puţin veţi şti în ce direcţie să vă îndreptaţi. Trebuie să vă reevaluaţi obiectivele, imaginea pe care o aveţi despre viitor şi vise, pentru a putea stabili un pună de referinţă fix, punctul cardinal nord, care să vă ajute să navigaţi şi să hotărâţi paşii pe care să-i faceţi pentru a vă materializa visele.

Imaginea voastră de perspectivă asupra viitorului acţionează ca un pună de referinţă. Astfel, este esenţial ca, în fiecare zi, să vă faceţi timp pentru a vă concentra asupra imaginii şi să conştientizaţi obiectivele. Acest proces poate fi foarte simplu. Când vă treziţi dimineaţa, înainte de a începe activităţile zilnice, faceţi următoarele:

  • Petreceţi un timp în tăcere şi meditaţie şi acceptaţi faptul că puteţi avea tot ce vă doriţi.
  • Declaraţi că este normal să vă împliniţi toate dorinţele inimii.
  • Amintiţi-vă direcţia în care doriţi să mergeţi, motivul pentru care vreţi să ajungeţi acolo şi ce vă va aştepta când veţi ajunge. Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi, cum veţi arăta şi cum îi veţi ajuta şi pe ceilalţi, odată ce vi se vor împlini visele.
  • Gândiţi-vă la toate ocaziile pe care le veţi avea în ziua care de-abia începe, pentru a face alegeri care să vă ajute în procesul de a atinge ţelurile propuse şi de a vă materializa visele.

Această practică zilnică vă va inspira să faceţi alegerile cele mai potrivite. Imaginile vor fi proaspete în minte şi veţi şti cu claritate ce vă doriţi. Apoi, tot ce aveţi de făcut este să puneţi întrebările Potrivite şi, fără nici un efort, veţi şti ce decizii să luaţi.

Atunci când aveţi harta de perspectivă în faţă, dorinţele pasagere se vor pierde, în faţa angajamentelor pe termen lung. Dacă vă concentraţi, cu claritate şi cu intenţie, asupra a ceea ce doriţi, veţi putea sta ferm pe poziţie şi lua decizii care să vă îmbunătăţească viaţa, atunci când veţi fi la răscruce de drumuri. Indiferent dacă este vorba de carieră, de sănătate, de relaţii interumane, de eliberarea de dependenţe, sau de actul de a fi un părinte mai bun, trebuie să vă raportaţi la imaginea de perspectivă pe care aţi stabilit-o. Dacă menţineţi o imagine clară a ceea ce doriţi, puteţi determina dacă acţiunea respectivă vă va sprijini în atingerea ţelului personal. Dacă nu menţineţi, în mod conştient, imaginea de perspectivă, va fi imposibil să luaţi hotărâri în concordanţă cu aceasta. Dacă vă gândiţi, pentru câteva momente la ţelurile voastre şi le conştientizaţi, acest lucru vă va susţine pentru a nu fi deturnaţi de la ele, ori de câte ori bate vântul.

Nici unuia dintre noi nu i se dă o perspectivă de viaţă pe care să nu o poată împlini – indiferent dacă este vorba despre un corp mai sănătos, o relaţie de iubire, o slujbă care să-i ofere satisfacţii mai mari, sau despre o acţiune care să schimbe lumea. Dacă n-am avea capacitatea de a ne împlini o dorinţă reală, n-am mai avea dorinţe. Sufletele noastre n-ar mai tânji după acea trăire şi n-am continua să facem acest lucru, an după an.”

carte: Debbie Ford, Întrebările potrivite, 2004, Editura For You

autor articol, de data aceasta, citator: Doris Pop

Atenția cerută de partener

Posted on Tagged , , , , , , Leave a comment

Gottman propune, printre alții cercetători în domeniul psihologiei romantismului și relațiilor trainice, un mod de a întreține relațiile care presupune un OBICEI ZILNIC de a răspunde pozitiv la cererea de atenție a partenerului romantic.

Adică, dacă vrem să facem partnerul să se simtă mai iubit și să considere să îi acordăm interes, putem învăța să:

  • identificăm cererile de atenție ale partenerului sau partenerei
  • să răspundem pozitiv, neutru
  • și să ne bucurăm de beneficiile pentru o relație mai pozitivă
  • să învățâm și partenerul să facă același lucru

Care sunt cererile de atenție:

  • gesturi de atingere
  • întrebări
  • porniri de conversații
  • propuneri
  • oftaturi
  • întreruperi

Cum se răspunde:

  • cel mai pozitiv, cu a ne întoarce spre partener, a le răspunde și a continua apoi cu activitatea inițială sau a continua cu ce a pornit de la cerere
  • mai neutru, prin a ignora cererea de atenție
  • mai negativ, prin a pedepsi cererea prin reacții neplăcute

autor: Doris Pop

citește mai mult: https://www.gottman.com/blog/want-to-improve-your-relationship-start-paying-more-attention-to-bids/

30 de întrebări pentru cuplu – financiar

Posted on Tagged , , , , , , , 2 Comments

1. Îți place să cheltui sau să strângi bani?

2. Dacă ai nevoie de bani, cum reușești să îi obții?

3. Ai vrea cont comun în cuplu? De ce?

4. Consideri să investițiile pot să ajute ca sursă de bani? De ce?

5. Cum consideri raportul de venituri în cuplu? Cine ar trebui să câștige mai mult? De ce?

6. Te simți iubit/ă și dacă activitățile făcute împreună nu sunt scumpe?

7. Te simți iubit/ă și dacă cadourile nu sunt scumpe?

8. Ce prag de cost consideri că este potrivit în relația ta pentru cadouri?

9. Te gândești să salvezi pentru pensie?

10. Cum te descurci cu împărțitul banilor pentru cele necesare și restul?

11. Ai vrea un fond de siguranță?

12. Ai vrea un fosnd de urgențe?

13. Cum consideri că se descurcă părinții care au de crescut copii, la capitolul financiar?

14. Îți place să lucrezi, să depui efort? Preferi un stil mai relaxat?

15. Dacă ai câștiga la lotto, ce ai cumpăra pentru tine?

16. Dacă ai câștiga la lotto ce ai dona?

17. Ești mulțumit de situația financiară?

18. Citești și te educi despre finanțe, bani, dezvoltare financiară?

19. Cât de bogat ai avea nevoie să fii ca să fii mulțumit/ă?

20. Ce tip de afaceri consideri că merită făcute?

21. Cu cât din venituri ești dispus/ă să contribui la relație și viața în doi?

22. Cum ți se par creditele și ratele?

23. Cine plătește pentru fiecare necesar într-o relație în perspectiva ta?

24. Cât de important este să îți îndeplinești dorințele cu bani?

25. Ai putea avansa la salar? Sau la vânzări?

26. Ai un model în materie de viață financiară?

27. Accepți să cumperi la reduceri?

28. Cum faci primul milion?

29. Ce consideri important să deții?

30. Iubești, ignori sau urăști banii? Altfel spus, care este relația ta cu banii?

autor: Doris Pop

citește și:

30 întrebări cuplu – să ne cunoaștem mai bine

Contribuția reglării emoționale la procesul învățării în mediul academic

Posted on Tagged , , , , , , Leave a comment

Introducere 

Emoțiile contează în procesul de învățare deoarece pot să susțină sau să perturbe acest proces. Dar cum? Un mecanism prin care acestea afectează învățarea este atenția. Conform datelor adunate de Boekaerts în colaborare cu Pekrun (2015) într-un review al literaturii, emoțiile negative și pozitive coordonează atenția asupra obiectului emoției dacă nu sunt reglate. Iar câmpul și resursele atenționale fiind limitate, dacă sunt focusate spre obiectul emoției, nu ajung să fie folosite pentru obiectivul sarcinii de lucru. În teorie, efectul este unul nedorit și negativ, ca de exemplu, în cazul unul elev care își centrează atenția asupra posibilității de a eșua în loc să o centreze asupra pregătirii pentru test. 

În teorie, tipurile de emoții care au legătură cu procesul de învățare au fost clasificate în funcție de valența lor (pozitive și negative) și grupate pentru a arăta care sunt cele care activează spre acțiune și cele care ne determină să ne retragem din activitate.  

Tabel preluat din Boekaerts & Pekrun (2015, pagina 77)

Observăm că multe dintre emoții pot să fie în detrimentul scopurilor academice, de aceea reglarea emoțională poate să fie de folos în atingerea scopurilor academice. Emoțiile academice pozitive, cum sunt bucuria/plăcerea(enjoyment) de a învăța, speranța, mândria corelează pozitiv cu motivația internă și cu interesul pentru învățat, dar furia, anxietate, rușinea și neajutorarea corelează negativ cu motivația și interesul pentru învățare (Zeidner, 2014). Deducem că prin reglare emoțională, dacă reducem emoțiile negative ca intensitate și frecvență, putem să creștem motivația și interesul pentru învățare. La fel, prin reglare, dacă producem mai multe emoții pozitive, este probabil să creștem motivația și interesul pentru învățare. De exemplu, un mediu academic care încurajează emoțiile pozitive și reduce pe cât posibil emoțiile negative legate de învățare va facilita o motivație crescută pentru informațiile noi și un interes pentru dezvoltarea de noi abilități. 

Reglarea emoțională poate să fie realizată cu scopul de gestionarea trăirilor interioare sau de rezolvare a problemei, adică cu scopul modificării emoției sau eliminării stresului, iar rezultatul așteptat este de a obține performanțe academice mai ridicate decât în lipsa reglării emoționale (Boekaerts & Pekrun,  2015). Prin lipsa reglării emoționale se înțelege că persoana se lasă controlată de emoție, nu se opune și nu încearcă să o modifice în nici un fel sau persoana se lasă acaparată de emoții și ia decizii preponderent pe baza acestora. 

Cuprins 

Conform teoriei învățării auto-reglate, scopul reglării emoționale pe parcursul procesului academic poate să fie: extinderea cunoștințelor și abilităților, prevenirea pierderilor și pericolelor sau protejarea angajamentului față de sarcina de lucru (Boekaerts, 2011). 

Încă de la vârste fragede, la nivel de grădiniță, copii care au mai multe comportamente de reglare emoțională, raportate de ei și de adulții care îi tutorează (părinți și educatori), au avut mai mult succes la sarcini pentru domeniile citire, matematică, înțelegere din ascultare, corelațiile fiind semnificative, dar slabe. (Howse et al., 2003). 

În școala generală, un eșantion de aproximativ 400 de studenți au raportat o asociere pozitivă slabă între bucurie și succesul academic, o relație negativă foarte mică între furie succes academic, dar prezentă. De asemenea, folosirea strategiilor de reglare emoțională a corelat pozitiv cu motivația școlară, angajamentul și succesul școlar, fie direct, fie prin moderarea implicării academice. Și în acest studiu corelațiile sunt mici, slabe, chiar dacă sunt semnificative (Kwon et al., 2017).

1799 elevi de liceu au participat la un studiu privind asocierea dintre reglarea emoțională axată pe emoție, respectiv reevaluarea cognitivă a situației cu diverse variabile școlare. Relațiile au fost pozitive pentru ambele strategii de reglare cu: motivația de a se monitoriza, managementul timpului și scopurile orientate spre învățare. Pentru detalierea pe larg a conceptelor legate de învățare, vezi Xu (2018). 

La nivel de auto-raportare, studenții au fost rugați într-un studiu să reflecteze la experiențele lor emoționale în timpul unor episoade de învățare cu scop, pe parcursul unui semestrul. Raportările au fost măsurate de trei ori, iar rezultatele arată că emoțiile pozitive au prezis pozitiv atingerea percepută a scopului (în ce măsură persoana consideră că și-a îndeplinit obiectivul), iar emoțiile negative au prezis negativ această raportare. Studenții au declarat că au folosit strategii de reglare emoțională variate (supresie, distragere, restructurare), nu s-au rezumat la una pe parcursul sesiunilor de studiu (Webster & Hadwin, 2015).

Concluzie 

Per total, datele din literatura recentă prezintă relații slabe între reglarea emoțională și performanțele școlare, deșii studiile mai vechi au oferit o pornire mai puternică pentru acest domeniu de studiu. Am putea interpreta această repetare a studiilor cu rezultate semnificative, dar foarte slabe sau slabe ca un indicator că odată ce metodologia a devenit mai riguroasă și programele statistice mai performante, rezultatele nu mai sunt la fel de mari. De aceea ne putem întreba dacă întra-devăr reglarea emoțională contribuie la succesul școlar sau rămâne o ipoteză nesusținută încă.  

Se poate observa, din citările anterioare, că pe eșantioane de vârste diferite datele susțin existența efectelor pozitive ale reglării emoționale pentru persoane implicate în învățarea școlară. Un review centrat pe studii care evaluează participanții din medii online, computerizate de învățare contribuie la susținerea parțială ipotezei că reglarea emoțională se asociază cu un mai mare succes în învățare și o atitudine mai optimistă asupra procesului (Malekzadeh et al., 2015).  

Referințe 

Boekaerts, M. (2011). Emotions, emotion regulation, and self-regulation of learning. Handbook of self-regulation of learning and performance, 5, 408-425.

Boekaerts, M., & Pekrun, R. (2015). Emotions and emotion regulation in academic settings. In Handbook of educational psychology (pp. 90-104). Routledge.

Howse, R. B., Calkins, S. D., Anastopoulos, A. D., Keane, S. P., & Shelton, T. L. (2003). Regulatory contributors to children’s kindergarten achievement. Early Education and Development, 14(1), 101-120.

Kwon, K., Hanrahan, A. R., & Kupzyk, K. A. (2017). Emotional expressivity and emotion regulation: Relation to academic functioning among elementary school children. School Psychology Quarterly, 32(1), 75.

Malekzadeh, M., Mustafa, M. B., & Lahsasna, A. (2015). A review of emotion regulation in intelligent tutoring systems. Journal of Educational Technology & Society, 18(4), 435-445.

Webster, E. A., & Hadwin, A. F. (2015). Emotions and emotion regulation in undergraduate studying: Examining students’ reports from a self-regulated learning perspective. Educational Psychology, 35(7), 794-818.

Zeidner, M. (2014). Anxiety in education. In International handbook of emotions in education (pp. 275-298). Routledge.

Xu, J. (2018). Emotion regulation in mathematics homework: An empirical study. The Journal of Educational Research, 111(1), 1-11.

autor Doris Pop

a fost scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/06/17/contributia-reglarii-emotionale-la-procesul-invatarii-in-mediul-academic/

Relația comportamentului altruist cu bună starea

Posted on Tagged , , , , , , , Leave a comment

Introducere 

Comportamentul prosocial, făcut cu intenție sau fără aport cognitiv conștient, cuprinde toate comportamentele orientate spre binele celorlalți, de la cele mai mici favoruri, la unele eforturi mai mari (Bierhoff, 2002). Ipoteza de la care pornim specifică o asociere pozitivă între comportamente prosociale și starea de bine, emoțiile pozitive sau satisfacția cu viața. Datele din studiile reunite în următoarea secțiune sunt specific orientate spre diferite tipuri de acte prosociale, de la donarea de bani la ajutor de orice fel. 

Cuprins 

Un studiu (Weinstein & Ryan, 2010) a obținut date care susțin că ajutorul acordat altora nu se asociază cu satisfacția zilnică cu viața, în general. Dar când au controlat motivul ajutorului, adică motivația era autonomă (persoana intenționa să facă acest act fără motivație din exterior), participanții au relatat valori crescute pentru stima de sine, vitalitate și satisfacție cu viața. 

Un review a adunat și comparat date din 136 de țări, prin folosirea informațiilor oferite de Gallup World Poll. Dintre cele 136 de țări, pentru 120 datele au susținut asocierea pozitivă dintre cheltuirea de bani în scop caritabil și starea de bine (Aknin et al., 2013b). O observație a cercetătorilor este că aceeași asociere s-a obținut și în cazul unui venit financiar crescut cu starea de bine. O posibilă interpretare a acestor relații oferită în articol este că donarea de bani pentru caritate are același efect asupra stării de bine la dublarea veniturilor în căminul familiei (Aknin et al., 2013b). 

Un al review (Curry et al., 2018) a rezultat în relație pozitivă între bunătate în general și starea de bine, altfel spus, cei care făceau acte de bunătate aveau o starea de bine mai crescută (δ=0.28). Efectul este unul mic-moderat, dar similar cu cel al intervențiilor de tip mindfulness, gândire pozitivă sau exercițiile de recunoștință (adaptare a ‘counting your blessings’). Aceste efect nu a fost moderat de vârstă sau gen (Curry et al., 2018).

Concluzia 

Deși datele sunt mixte, majoritatea rezultatelor susțin ipoteză că oamenii care au comportamente prosociale tind să fie mai fericiți decât cei cărora le pasă doar de propria persoană, dar altruismul chiar este un predictor al stării de bine? Studiile privind voluntariatul și donarea de bani susțin această ipoteză, dar sunt și studii care confirmă că persoanele care se simt mai bine tind să dorească să ajute, cum arată studiile menționate în World Happiness Report (Helliwell et al., 2012).  

Referinte de citit 

bAknin, L. B., Barrington-Leigh, C. P., Dunn, E. W., Helliwell, J. F., Burns, J., Biswas-Diener, R., … & Norton, M. I. (2013). Prosocial spending and well-being: cross-cultural evidence for a psychological universal. Journal of personality and social psychology, 104(4), 635.

Bierhoff, H. W. (2002). Prosocial behaviour. Psychology Press.

Curry, O. S., Rowland, L. A., Van Lissa, C. J., Zlotowitz, S., McAlaney, J., & Whitehouse, H. (2018). Happy to help? A systematic review and meta-analysis of the effects of performing acts of kindness on the well-being of the actor. Journal of Experimental Social Psychology, 76, 320-329.

Helliwell, J., Layard, R., & Sachs, J. (2012). World happiness report.

Weinstein, N., & Ryan, R. M. (2010). When helping helps: autonomous motivation for prosocial behavior and its influence on well-being for the helper and recipient. Journal of personality and social psychology, 98(2), 222.

autor Doris Pop

articol scris inițial pentru APR: https://newsletter.apsi.ro/2022/04/14/relatia-comportamentului-prosocial-cu-starea-de-bine/