Bucuria fast food-ului 

Dr. Kottak un profesor de antropologie propune perspectiva că restaurantele McDonald’s au devenit pentru americani la fel de satisfăcătoare ca slujbele de biserică, deci ritualice. El consideră că acea uniformitate pe care o oferă restaurantul de tip fast food este un loc de ordine și predicție într-o lume haotică. Felul în care au standardizat, locația, aranjarea meselor, meniurile, prețurile, personalul, oferă ostare de comfort și certitudine, clienții știind ce vor comanda, ce li se va spune cât vor plăti,

Reguli, ordine, curățenie, puritate, muncă grea, disciplină și serviciu, valori și experiențe specifice care pun fast food-ul într-o lumină de religiozitate care ne scapă de haos din exterior indiferent de regiunea geografică în care ne găsim și ce mâncăruri sunt specifice în zona respectivă. Ray Croc, fondatorul, are o obsesie cu curățenia.

Același teroetician consideră modelul de lucru al McDonald’s poate să fie comparat cu cel al armatei americane, privind standardele de muncă și menținere a unui atmosfere de dominare, putere, expertiză.

Dacă vreți să citiți mai multe: Hall, G. (1978). The psychology of fast food happiness. Journal of American Culture1(2), 398-402.

autor: Doris Pop

Prima Facie la National Theatre din UK 

Am ezitam inițial, dar am privit până la urmă spectacolul Prima Facie with Jodie Comer, actrița din Vilanelle. A meritat, am plâns, râs, simțit, oftat și reflectat la ce putem învăța din prestația unui spectacol cu un singur actor.

Să vă povestesc despre actriță mai întâi. Genială, nimic mai mult sau mai puțin decât genială. Dacă ar juca în orice ar face personajul să fie înțeles, simțit și amintit.

A reușit să mențină atenția până la final, trecând prin scenele spectacolului într-un mode dinamic, cu atenție la detaliile care ne surpind și mută focusul de la voce, la brațe, la mișcările feței, la masa, la decor. Am fost invadată de un val de stimulare plăcută și neașteptată fără a fi copleșită. Eleganța cu care a executat fiecare mișcare a oferit spectacolului acel fler actoricesc, iar transpunerea actriței în fiecare dintre stări ne-a acordat șansa să trăim cu ea acele momente.

Piesa… este pe cât de comedie, o dramă a unei tinere inteligente și ambițioase care se sesizează prinsă în ce spunea profesorul ei de la drept: de azi începe noua voastră viață de avocați. Prima parte este despre școală, carieră, colegi, glume de avocați, păreri și haz, ca mai apoi, o întâlnire romantică cu un coleg să fie. un prilej de suferință și confuzie, femeia fiind în situația unui act sexual neconsensual, din care nu a avut puterea să se retragă.

Momentele acestea au schimbat complet atmosfera spectacolului transpunând publicul în noua situație, în care plânsul pare o soluție inutilă și insuficientă. Parte culminantă a piesei o împart între cele două momente, actul, povestit într-un mod dramatic care m-a acaparat complet și scena tribunalului unde ne povestește despre cum cei care ar trebui să o ia în serios, nu au reușit să își îndeplinească datoria. Mi se pare la fel de dramatice și culminante, deși mai grav a fost că a trecut prin acea situație pe care cum spunea protagonista, nu a reușit să o șteargă de pe corp nici cu multiple scruburi și dușuri.

Piesa aduce în prim plan două aspecte importante ale consimtământului, pentru că ea a spus stop în timpul actului, dar avea gura acoperită cu mâna lui, iar la proces avocații din echipa opusă au folosit acel moment pentru a induce confuzie, ea neputând mișca mâinile să se apere, doar încerca să spună stop: dacă era mâna ei pe gura, dacă nu era a lui, și dacă era a lui, cum a ținut-o cu mâinile deasupra capului doar cu o mână, ea știind sigur că nu s-a putut apăra și alcool sau ce a consumat la întâlnire a făcut-o să fie slăbită corporal, chiar dacă mental încerca să scape din acea închisoare a neputinței.

O piesă de văzut pentru

  • femeile care au nevoie să se simtă reprezentare și să știe că nu sunt singure, cineva le vede
  • femeile care țin partea abuzatorilor
  • bărbaților pentru a înțelege mai aproape de realitate ce înseamnă lipsă de consimtămând și cum se simt consecințele unei astfel de situații

autor: Doris Pop

De ce ne place YouTube și de ce are atât de mult success 

Suntem cel mai ușor stimulați vizual, deci video-urile sunt o modalitate bună de a ne capta atenția. Avem multe simțuri, dar vizual ne ghidăm cel mai ușor, majoritatea, din setările genetice.

Marketingul folosit de youtube este o schema destul d einteligentă unde toți câștigă. Audiența nu plătește, creatorii de conținut nu plătesc și cei care vor să vândă pun reclame pe care algoritmul le arată celor care privesc conținut plăcut conform cu interesele lor.

Reclamele tind să fie în concordanță cu influencerii și conținutul privit, dacă ne uităm la un video cu tutorial de make up, reclamele tind să fie din zona de frumusețe, dacă ne uităm la cum să reparăm o mașină, atunci reclamele sunt cooncordante, fie că prezintă site-uri de meșteri, magazine cu componente, sau de unde putem cumpăra unele noi în rate sau chiar second.

Față de celebritățile și reclemele TV stilizate în exces pentru a părea perfecțiunea pe care o căutăm inconștienți, influencerii sunt mai apropiați de noi, le vedem și momentele de slăbiciune și ne arată și proiectele eșuate, nu doar pe cele reușite, momentele dramatice, plâng, se enervează, nu doar zâmbesc cinamatografic.

Putem să alegem când, de pe ce dispozitiv și cum să vedem un video, în propriul ritm și ne putem baza că dăm înapoi, să mai vedem o dată ce nu am prins, punem pe pauză, etc. Are platforma multe funcții convenabile și utile.

Ne simțim reprezentați de cei pe care îi vedem, putem alege influencezi goth, minimaliști, maximaliști, moderni, vintage, orice stil ne place, dacă rezonam mental și emoțional cu acel creator de conținut.

Dacă vreți să citiți mai mult, vă recomand: Helianthusonfri, J. (2016). YouTube Marketing. Elex Media Komputindo.

autor: Doris Pop

Apropo, am scris o carte

mică, scurtă, cu pasiune, scrisă noaptea, după muncă, cu zel și dorință de a spune

se spune că cei care ajung să scrie au multe de spus și nu sunt ascultați, nu știu dacă mă potrivesc în tipar, dar nu aș spune oamenilor de pe stradă doar așa ce știu și vreau și ei să știe, deci am scris o carte și am dat liber la a fi citită de oricine, deci dacă vrei să citește despre valori personale, te invit să o frunzărești

Ce mai ascultăm?

  1. Podcastul Radio România cultural

“Este în ”Top 2% oameni de știința din lume în domeniul Științei Alimentelor” (2020, 2021, 2022), “Top 2% oameni de știința din lume în 2023”, “Top 100 „oameni care mișcă țara în direcția bună””, ”Top 10 tineri remarcabili ai României”, “Top 100 manageri 2023 CAPITAL”.

În momentul în care facem un preparat în bucătărie, nu iese ceva, intervii cu un alt ingredient, ajustezi, adaugi, pui sare, adaugi apă, mai pui făină. De fapt, acolo este un experiment, pentru că asta este și filozofia experimentală. Ai ipoteze, ipotezele urmează să fie demonstrate. Le demonstrezi, din punct de vedere științific, în bucătărie, prin experiment, prin ceea ce gătești. Și, în felul acesta, bucătăria, într-adevăr, reprezintă primul nostru laborator de științe. În realitate, totul e chimie. Masa e chimie, noi suntem chimie, cartea e chimie, apa e chimie, totul e chimie în jurul nostru, spune Dan Vodnar, Profesor de Chimia Alimentelor, Gastronomie moleculară și Biotehnologii alimentare în cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, inițiatorul proiectului Știință cu sare și piper (https://stiintacusaresipiper.ro/) și autorul cărții Știință cu sare și piper. Chimia pe care nu o înveți la școală (Editura Corint Educațional, 2024) – despre care Dan Vodnar va vorbi, în fiecare vineri, la Știința 360, de la ora 14.30, în dialog cu Corina Negrea.

Este autor/coautor a 274 de articole științifice și a 17 capitole în cărți internaționale și este implicat în popularizarea științei în emisiuni radio și TV dar și în evenimente de tip TED X.”

https://www.radioromaniacultural.ro/podcast/stiinta-cu-sare-si-piper/dan-vodnar-bucataria-este-probabil-primul-nostru-laborator-acolo-putem-sa-ne-consideram-cumva-oameni-de-stiinta-mici-dar-importanti-id47060.html

2. Fain & simplu cu Mihai Morar

3. Zunivers podcasts

4. Podcastul revista de psiho

5. Epic talk de Pagina de psihologie

6. Podcast Starea Nației

7. Altceva cu Adrian Artene

articol scris de Doris Pop

Ce învățam din inside out? 

Nu e chiar preferatul meu, dar cam este, cum s-ar spune. Un film, de fapt două care urmăresc o copilă și apoi o adolescentă în dezvoltarea ei, cu perspectiva exterioară tipică filmelor, dar și interioară, unde emoțiile ei ne arată care sunt obiectivele lor, de ce există și cum pot să ajute sau să încurce. 

Este un film care deși antrenează la distracție, ne menține atenți cu unele situații dramatice, cu momente culminante și cu unele de cumpănă, are rostul de a ne explica vizual și dramatizat, desigur, care sunt emoțiile, ce face fiecare și de ce avem acele emoții. 

În al doilea film, foarte ilustrativ, unde fetița este adolescentă deja, apar emoțiile auto-referențiale, care surprind chiar și pe emoțiile de bază. 

Dacă bucuria încearcă să o ajute pe Riley să fie mereu optimistă și veselă, descoperim în film că uneori acest aspect o încurcă și în unele situații avea nevoie să fie nervoasă ca să se mobilizeze și să își apere interesele, în altele dacă își simțea tristețea și accepta că situația nu îi este convenabilă, reușea să fie o prietenă mai bună, să empatizeze. 

Sunt multe exemple pe care le putem discuta din film, dar merită văzut pentru a fi înțeles. 

autor: Doris Pop

Meditații simple și eficiente (de concentrare, nu visare)

  1. URMĂRIREA RESPIRAȚIEI

VĂ AȘEZAȚI ÎNTR-O POZIȚIE COMODĂ, PE UN LOC CONFORTABIL, ÎN ȘEZUT, CULCAT SAU ÎN PICIOARE

VĂ REAXAȚI CAPUL

VĂ RELAXAȚI GÂTUL

VĂ RELAXAȚI UMERII

VĂ RELAXAȚI BRAȚELE

VĂ RELAXAȚI TORACELE

VĂ RELAXAȚI ABSOMENUL

VĂ RELAXAȚI PICIOARELE

MUTAȚI ATENȚIA SPRE RESPIRAȚIE ȘI URMĂRIȚI FLUXUL NARUTAL AL ACESTEIA, CUM SE SIMTE, CE TEMRPERATURĂ ARE AERUL, CUM INTRĂ ȘI IESE

FACEȚI ACEASTĂ URMĂRIRE PENTRU 10-30 DE MINUTE, DACĂ NU REUȘIȚI LA ÎNCEPUT SĂ MENȚINEĂȚI ATENȚIA PENTRU CELE 10 MINUTE, SE EXERSEAZĂ CU 1 MINUT, 30 DE SECUNDE, CU CRONOMETRU

REVENIȚI UȘOR CU ATENȚIA ÎN CORP, APOI DESCHIDEȚI UȘOR OCHII ȘI SCUTURAȚI BRAȚELE, PICIOARELE, CLĂTINAȚI CORPUL

2. CONTROLUL RESPIRAȚIEI

VĂ AȘEZAȚI ÎNTR-O POZIȚIE COMODĂ, PE UN LOC CONFORTABIL, ÎN ȘEZUT, CULCAT SAU ÎN PICIOARE

VĂ REAXAȚI CAPUL

VĂ RELAXAȚI GÂTUL

VĂ RELAXAȚI UMERII

VĂ RELAXAȚI BRAȚELE

VĂ RELAXAȚI TORACELE

VĂ RELAXAȚI ABSOMENUL

VĂ RELAXAȚI PICIOARELE

MUTAȚI ATENȚIA SPRE RESPIRAȚIE

REPECTAȚI X 10

  • INSPIRAȚI 8 SECUNDE
  • EXPIRAȚI 8 SECUNDE

RESPIRAȚI NORMAL DE 2-3 ORI ȘI APOI

REPECTATI DE X 10

  • INSPIRAȚI 8 SECUNDE
  • MENȚINEȚI 8 SECUNDE
  • EXPIRAȚI 8 SECUNDE
  • MENȚINEȚI 8 SECUNDE

RESPIRAȚI NORMAL DE 2-3 ORI ȘI APOI

REVENIȚI UȘOR CU ATENȚIA ÎN CORP, APOI DESCHIDEȚI UȘOR OCHII ȘI SCUTURAȚI BRAȚELE, PICIOARELE, CLĂTINAȚI CORPUL

articol scris de Doris Pop

Cum putem naviga mai ușor (emoțional) evenimente de viață mai puțin plăcute?

În al patrulea an de practică de cabinet mi se pare încă puțin prea devreme să îmi permit să fac recomandări pentru că știu că felul în care le formulez, tonul vocii, tonul care reiese din cum am scris, conținutul, toate pot să influențeze modul în care interpretează auditoriul cele aflate.

Tot din practica acestor ani pot să îmi amintesc că acele interpertări sunt influențate de cum văd ei lumea, cum reușesc să își reprezinte viața și deci, este și responsabilitatea lor să poată să înțeleagă ce spun fără a distorsiona sau interpreta greșit.

Așadar, despre evenimentele de viață n-are rost să vă scriu prea multe, multe sunt știute, o parte au fost experimentate, de noi, de alții, ne-au fost povestite, etc.

Trecem la ce e cu adevărat important sau de ce citiți articolul, cum le trecem mai ușor, mai cu puțină suferință?

dacă aș face un arbore decizional, am pune ca prime două opțiuni:

  1. mă descurg singură
  2. apelez la ajutor
  1. mă descurc singur, presupune că învăț să mă reglez emoțional, exersez respirații, exersez meditații, pun în perspectivă situația, adică încerc să mă uit și detașat sau din perspectiva altei persoane pentru a mai degaja din emoții

2. dacă apelez la ajutor, cui îi cer acest ajutor

  • unui terapeut acreditat, care costă
  • unui terapeut care colaborează cu casa de sănătate publică
  • unui psihiatru
  • unui coach
  • unui mentor
  • unui consilier
  • unui consilier spiritual

autor: Doris Pop

Chiar contează valorile personale?

Nu sunt necesare pentru a trăi, dar sigur sunt utile pentru un trai cu sens. Ne bucurăm de viață mai mult, ne simțim împliniți și rezistăm mai bine tentațiilor dacă le urmăm și, sinceri fiind cu noi, le alegem pe cele care chiar sunt importante pentru noi.

Dar care pot să fie acestea?

James Clear ne amintește care sunt principalele valori pe care le putem avea și care au fost deja reiterate de majoritatea celor care le studiază sau lucrează cu ele pentru clienții lor:

  • autenticitate
  • reușite sau atingerea de obiective
  • aventură
  • autoritate
  • autonomie
  • echilibru
  • frumusețe
  • curaj
  • compasiune (aș prefera să o trec la emoții, dar o viață ghidată de compasiune se poate construi)
  • provocare
  • patriotism
  • comunitate
  • competență
  • contribuție
  • creativitate
  • curiozitate
  • determinare
  • corectitudine
  • credință
  • faimă
  • prietenie
  • distracție
  • dezvoltare
  • bucurie
  • onestitate
  • umor
  • influență
  • armonie interioară
  • justiție
  • bunătate
  • cunoaștere
  • leadership
  • educație
  • iubire
  • loialitate
  • muncă cu sens
  • deschidere
  • optimism
  • pace
  • plăcere
  • maniere
  • popularitate
  • recunoaștere
  • religie
  • reputație
  • respect
  • responsabilitate
  • securitate
  • respect de sine
  • în serviciul altora
  • spiritualitate
  • stabilitate
  • succes
  • statut
  • încredere
  • bogăție
  • înțelepciune

Mai pot să fie și altele, familie, abundență, mindset, sănătate, curățenie, prieteni, bunăstarea planetei, bunăstarea familiei, a fi în top, banii, viața, joaca, puterea, conformismul, grija pentru alții, etc.

Dar de ce contează?

Contează dacă vrem să conteze, dacă le folosim ca pe niște instrumente de motivare care să fie independente de circumstanțe. Adică rămân aceleași dacă le-am ales (și nu le-am schimbat) indiferent dacă ne e ușor sau bine, dacă ne susțin alții sau nu, dacă avem de reparat eșecuri sau doar succese pe banda rulantă.

Deci? Ar fi un argument destul de pertinent în a spune că putem să alegem să conteze pentru noi și să le alegem pe cele pe care le putem și vrem să le urmăm.

autor: Doris Pop

Se pot schimba valorile personale?

Dacă mă întrebai inainte să studiez psihologie, nici nu știam ce sunt valorile personale, știam doar că este important pentru mine să ajut pe alții, că mă simt împlinită cu bani și succes, etc.

Dacă m-ai întreba acum, că am studiat atât de mult și ajuns să îmi scriu teza pe acest subiect, ți-aș spune că valorizez două dintre aspirațiile care statistic demonstrat sunt opuse în modelul valorilor personale.

Și sigurat mai sunt și alți oameni cu dualități din acestea care s-au împăcat în ei și conviețuiesc fericite. Pentru mine succesul și ajutorul alora merg cumva împreună pe drumul vieții, deoarece cu cât ai mai mult succes în activitățile tale, îi poți ajuta și pe alții.

Ce putem să spunem despre schimbarea valorilor?

Datele de până acum arată că generațiile diferite tind să aibă valori diferite datorate unor serii de factori diverși, de la cultura locală, evenimente sociale, etc. Dar acesta nu este un singur fel de schimbare a valorilor, care se consideră la nivel de grup.

Individual, fiecare în parte poate să aibă parte de revelații, să descopere informații noi, să schimbe grupul social sau să treacă prin evenimente de viață care îi modifică ierarhia valorilor.

Dar nu toți cei care trec prin aceleași evenimente își schimbă valorile, de exemplu, nașterea unui copil pentru unii se asociază cu creșterea valorizării transcendenței de sine, pentru alții aceeași valoare rămâne aceeași.

Bardi, A., & Goodwin, R. (2011). The dual route to value change: Individual processes and cultural moderators. Journal of cross-cultural psychology42(2), 271-287.

Bardi, A., Lee, J. A., Hofmann-Towfigh, N., & Soutar, G. (2009). The structure of intraindividual value change. Journal of personality and social psychology97(5), 913.

autor: Doris Pop