Am citit carte cam pe fugă, deci am trecut prin expiențe și gânduri trăite de personaje fiind atentă, dar neimplicată. Până am ajuns la un paragraf în care m-am regăsit, despre cum terapeutul, specialistul, nu este doar rațional, ci și implicat emoțional în munca sa.
M-am regăsit în lupta internă dintre ce știm că avem de implementat, cum ar fi o atitudine neutră, compasiune, dar neapropiere de client și protocoale și dorința ca acel client să nu fii trecut prin probleme, să nu aibă nevoie de ajutor, să aibă o poveste traumatică de spus și mai ales să îi pot dizolva suferința, să nu mai fie acolo.
Dar experiențele de toate felurile sunt parte din viața umană, deci ascultăm, ajutăm, soluționăm și oferim suprot moral, avem ocazia de a fi buni cu cei care au cea mai mare nevoie.
autor: Doris Pop
revista de psiho 