Căutați fericirea? Aș spera că nu chiar, că poate, dacă o căutați prea tare, se ascunde de voi. Știați? Cu cât căutăm mai mult fericirea ca o obsesie, cu atât nu avem cum să ne bucurăm de viață.

De ce? Pentru că adesea, căutând voluntar, foarte frecvent, în tot ce facem, fericirea, nu mai ajungem să ne bucurăm de realitate și să o apreciem, fiind atât de focusați doar pe a atinge acele standarde și scenarii trasate anterior.

Ne creem o regulă pe care nu avem cum să respetăm sau împlinim. Dar dacă alegem să ne orientăm deciziile spre ce ne convine, ce are sens pentru noi, ce preferăm, ce ne bucură, ne de place și când simțim plpcere, BINGO. Avem parte de momente care adunate, acelea sunt, conform religiilor, științei și altor încercări de a explica viața, monentele care însumate ne fac să spunem: anul acesta a fost unul bun, am trăit o experiență faină, ce mi-a plăcut în vacanță, ce echipă mișto am avut la proiect, ce relație frumoasă am avut până acum, hai să continuăm așa.

Deci, trei categorii de bază, deși sunt mai multe:

• plăcere, câteodată, nevinovată mai ales
• bucurie, ce ne încântă sufletul
• împlinire, ce are sens pentru noi și valorile noastre

Dacă ți-aș propune să compui o listă de 50 de exemple de activități care pot să ajute să spui că ai o viață fericită, pe al câtelea loc ai pune liniștea sufletească sau pacea mentală?

autor: Doris Pop

referință: https://www.sciencedaily.com/releases/2025/05/250502102702.htm