Lipsa de rușine conform budismului

Lipsa de rușine originează din lipsa de conștientizare de sine, fiind o emoție bazată pe interpretarea că un comportament făcut a fost nepotrivit cu normele sociale, etice, personale, etc. La fel cum rușinea este o suferință emoțională, și lipsa este e o cauză pentru suferință, dar în majoritate pentru ceilalți din jurul celui care nu simte rușinea.

Lipsa de grijă, considerație pentru alții, la fel ca cea pentru propria persoană sunt asociate cu comportamente dăunătoare pentru noi toți. Chiar și atitudinea de ignoranță generală față de ce comportamente pot să fie agravante, este tot un fel de suferință, sau mai bine spun, se asociază cu suferință.

Desigur, glorificarea rușinii nu este o soluție, mai ales că prezice, în cantități mari, probleme de personalitate, care sunt o disfuncție, doar o doză rațională de a aprecia ce este bine, rău, care sunt consecințele comportamentelor și învățarea unui sistem de a fi atenți la care sunt consecințele comportamentelor pentru toți cei implicați, nu doar pentru propria persoană; acestea sunt soluții utile.

autor: Doris Pop

Goleman, Daniel. Destructive Emotions: A Scientific Dialogue with the Dalai Lama (English Edition) (pp. 107-108). (Function). Kindle Edition.

Un alt fel de uitare și remedii

În textele meditațiilor budiste, întâlnim o formă de uitare tradusă ca fiind tendința de a uita (forgetfulness), dar care se referă la lipsa de prezentă de a trăi mindful prezentul. La ce se referă, de fapt este i lipsă de atenție pe moment care are drept consecință uitarea, că nu mai știm dacă am închis becul, dacă am pus pixul la loc sau alte astfel de exemple, datorate faptului că acționăm mai degrabă automat, fără a fi atenți la ce facem.

Se poate remedia cu practica zilnică a mindfulnesului. Pentru astfel de exerciții găsiți instrucțiuni pe site

autor: Doris Pop


Goleman, Daniel. Destructive Emotions: A Scientific Dialogue with the Dalai Lama (English Edition) (pp. 107-108). (Function). Kindle Edition.

Lelo sau lenea din perspectiva budistă

Lenea este comodă, dar uneori dăunătoare pentru succes și sănătate, iar alteori, necesară pentru inovare. În concepția tibetană lenea neproductivă este considerată ca fiind una dintre posibilele cauze ale suferințelor. Dar la ce fel de lene se referă de fapt această dogmă?

Surprinzător, lelo este despre o persoană care nu depune efort în a cultiva virtuți, nu în a depune efort în general. Se folosește pentru a descrie pe cineva, care, de exemplu, deși lucrează 16 ore pe zi, nu depune efort pentru a cultiva virtuți sau a deveni o persoană mai bună.

În occident, mai ales în capitalism, lenea este lipsa de efort pentru a atinge scopurile și necesitățile, deci o conceptualizare diferită. Ai aflat ceva nou din aceast articol? Dacă da, te rog, scrie-ne și spune-ne părerea ta despre diferența dintre lelo și lene.

Goleman, Daniel. Destructive Emotions: A Scientific Dialogue with the Dalai Lama (English Edition) (pp. 107-108). (Function). Kindle Edition.

autor: Doris Pop

De ce suferi?

“Dacă nu înțelegi nici tu de ce nu reușești ce îți propui sau ai dificultăți pe care consideri că nu ai avea nevoie să le ai, poate este momentul să alepezi la un psiholog și să ai parte de o discuție cu cineva care să îți înțeleagă problema mai bine, ca mai apoi să îți explică și viața să aibă iar sens.

Claritatea despre cum funcționăm, cum am putea să avem o viață mai ușoară și mai plăcută poate să fie găsită într-o simplă discuție cu un psiholog.”

Aș adăuga că te-ar ajuta și dacă ai de întrebat de ce suferă un om drag sau de ce se poartă copilul, partenerul, șeful, altcineva cu tine așa cum o face.

autor: Doris Pop

De ce nu are sens viața ta?

Dacă nu înțelegi nici tu de ce nu reușești ce îți propui sau ai dificultăți pe care consideri că nu ai avea nevoie să le ai, poate este momentul să alepezi la un psiholog și să ai parte de o discuție cu cineva care să îți înțeleagă problema mai bine, ca mai apoi să îți explică și viața să aibă iar sens.

Claritatea despre cum funcționăm, cum am putea să avem o viață mai ușoară și mai plăcută poate să fie găsită într-o simplă discuție cu un psiholog.

autor: Doris Pop

Cele zece principii ale filozofiei ichigo-ichie

1. Nu amâna momentele bune.

2. Trăieşte ca şi cum fiecare lucru nu se întâmplă decât o dată în viaţă.

3. Trăieşte momentul prezent.

4. Fă ceva ce n-ai mai făcut niciodată.

5. Practică zazenul.

6. Aplică mindfulness celor cinci simţuri.

7. Detectează coincidenţele. Comentariu rațional: principiul acesta nu l-aș recomanda pentru că presupune să cauți tipare și unde nu sunt, deci alternativa recomandată ar fi să fii atent la stimulii din mediu și să analizezi critic, pe cât reușești, care dintre ei au o relație cauzală și care doar se asociază. Că dacă există o asociere între când vecina poartă roz și când plouă afară, știm că nu are logică și nici o validitate să presupunem că ea ar influența ploaia, dar dacă complimentele unei persoane dragi te fac să te încarci cu energie de fiecare dată, acolo putem să asumăm că este logic și real că te simți mai bine dacă te validează prin complimente persoana dragă.

8. Transformă fiecare întâlnire într-o sărbătoare.

9. Dacă nu-ţi place ceea ce ai, creează ceva diferit. Sau schimbă, sau documentează-te să afli de alternative

10. Vânează momentele bune. Comentariu rațional: dar acceptă că și cele mai puțin bune sunt parte din experiența ta.

Miralles, F., & García, H. (2020). Ichigo-Ichie: Arta japoneza de a te bucura de fiecare clipa. Humanitas SA.

autor: Doris Pop

Tipuri de furie

extras citat din carte:

Unii autori (Lieberman, 2018) susţin că modul în care manifestăm furia depinde, pe lângă acest mediu social de învăţare, şi de anumite trăsături de personalitate sau caracteristici ale sistemului nostru nervos şi de modul în care tindem (adesea cu o importantă componentă înnăscută, influenţată apoi de mediul de ataşament) să reacţionăm la pericol. Conform autorului David

Lieberman (2018), în faţa unei situaţii cu potenţial de pericol vom reacţiona cu:

* Furia asertiv-agresivă (reacţia de luptă): încercăm să controlăm situaţia într-un mod evident.

* Furia pasiv-agresivă (reacţie de fugă): încercăm să controlăm prin modalităţi subtile, căutând să evităm de fapt o confruntare.

* Furia suprimată (reacţie de fugă): nu ne conştientizăm furia şi încercăm să ne convingem să nu simţim.

* Furia de tip „imobilizare” (reacţie de îngheţ): simţindu-ne neputincioşi în faţa pericolului, ne închidem pentru a evita suferinţa. Mă închid în faţa lumii ca să fiu în siguranţă.

referință: Adela Moldovan, Față în față cu furia

autor: Doris Pop

Personalitatea matură:

citarea este din manual, care explică foarte simplu și clar ce presupune o personalitate matură:

• O persoană matură este capabilă să respecte angajamentele pe termen lung – una dintre caracteristicile principale ale unui om matur este aceea că poate să amâne recompensele. Deţine un autocontrol prin care este capabil să renunţe la o recompensă imediată pentru a obține o satisfacţie mai mare în timp.

• O persoană matură nu este deranjată de critici – le percepe ca pe un fapt natural, deoarece se întâmplă ca oamenii să greşească, oricât de bine pregătiţi ar fi. O persoană matură îşi cunoaşte foarte bine calităţile şi primeşte criticile ca atare.

• Persoana matură este caracterizată de modestie – nu îşi consumă energia căutând să atragă atenţia asupra sa.

• Deciziile persoanei mature se bazează pe raţiune, nu pe emoţii – posedă un set de principii care o ghidează în luarea deciziilor.

• Persoana matură obişnuieşte să mulţumească în mod constant pentru ceea ce deţine sau obţine – maturitatea îl face pe om să mulţumească atât pentru beneficiile mici, cât şi pentru cele consistente care apar în viaţa lui.

• Persoana matură este altruistă – îşi organizează acţiunile astfel încât să îi ajute şi pe ceilalţi din jurul său, nu numai pe sine. Abilitatea de a răspunde nevoilor celorlalţi este o dovadă puternică de maturitate.

• Persoana matură acţionează cu înţelepciune şi este mai docilă – nu susţine că deţine adevărul absolut. Cu cât dobândeşte mai multe cunoştinţe, cu atât îşi dă seama că are nevoie de mai multă înţelepciune. De asemenea, nu îi este ruşine să ceară informaţii de la cei cu mai multă experienţă.

Manual de psihologie dezvoltării – Polirom 

autor: Doris Pop, de data aceasta citator

Indicatorii maturizării pot fi sumarizaţi astfel:

– a ne vindeca și rezolva crizele copilăriei şi adolescenţei;

– a fi capabili de a oferi şi a primi iubire;

– a ne comporta sociabil, a avea prieteni, a relaţiona;

– a putea să ne devotăm, dăruim;

– a fi generativ şi productiv;

– a fi capabil de a ne autorealiza;

– a avea curaj, cu măsură, a îndrăzni.

Le considerați și voi ca fiind indicatori pentru maturizare?

——-

Manual de psihologie dezvoltării – Polirom 

autor: Doris Pop

Virtuțile și caracterul

“Cartea Character Strengths and Virtues: A Handbook and Classification (T răsături de caracter şi virtuţi: O clasificare) de Christopher Peterson şi Martin Seligman evidenţiază şase virtuţi fundamentale ale omului, curajul fiind una dintre ele.

Curajul poate fi defalcat în patru subcategorii principale: îndrăzneală, perseverenţă, onestitate şi elan. Să facem un mic inventar al modurilor în care curajul poate să apară în viaţa ta:

1 . Îndrăzneala: Când ai apărat ultima dată un adevăr într-o situaţie dificilă? Ernest Hemingway a definit curajul ca fiind „graţie sub presiune”. Această calitate presupune capacitatea de a rezista la atacuri fizice şi psihice deopotrivă,162 / Ecuaţiile emoţionale precum şi asumarea riscului de a fi nepopular şi/sau de a înota împotriva curentului.

2. Perseverenţa: Gândeşte-te la un moment când ai continuat să crezi într-o idee, obiectiv sau relaţie mult timp după ce alţii au renunţat. A fost aceasta o formă de curaj sau de prostie? În cazul primei variante, cum te-ai simţit când perseverenţa ta a dat roade? Ai prins încă şi mai mult curaj?

3. Onestitatea: Îţi vine în minte o situaţie când a trebuit să spui adevărul – chiar cu riscul ca acest lucru să aibă consecinţe grave? Cu toţii aspirăm la o viaţă integră, dar în anumite circumstanţe e nevoie de mult curaj pentru atingerea acestui deziderat – cum ar fi să te trezeşti în postura de informator la locul de muncă sau să fii tu cel care spune lucrurilor pe nume în familie.

4. Elanul: S-a întâmplat vreodată ca grupul din care faci parte să fie ţinut în expectativă o perioadă îndelungată, dar membrii acestuia să-şi păstreze calmul şi curajul graţie poftei tale de viaţă şi a optimismului tău? Curajul poate fi contagios atunci când fie şi numai o singură persoană se arată încrezătoare în reuşită.”

referință: Conley, C. (2012). Emotional equations: Simple truths for creating happiness+ success. Simon and Schuster.

autor: Doris Pop