Tag: phd

Mitul partenerului ideal 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Pornind de la mitul cavalerului pe cal alb 

La nivel de cunoștințe de cultură generală, cu toții sau măcar majoritatea am descoperit idee unui partener ideal, unic, perfect pentru noi care va apărea într-o și ne va face viața mai frumoasă. Fie că am ascultat povești în copilărie, că ne-au împărtășit adulții din “înțelepciunea” lor sau am văzut filme care descriau situații ideale în care acest partener minune era soluția pentru o viață împlinită. Există posibilitate ca unii dintre cititori să fi descoperit deja lipsa de realism din aceste povesti, iar alții să spere încă la un miracol. Desigur, putem să recunoaștem că un grăunte de adevăr stă la baza acestei iluzii, dar care este acesta? Să învățăm și din ce ne pot învăța studiile științifice despre acest subiect…  

Știlul de atașament

Un reper în alegerea partenerului ideal este stilul de atașament. Ne alegem relațiile romantice, participarea la ele sau evitarea lor în funcție de acest stil format în urma experiențelor avute și a credințelor dezvoltate (Holmes, Johnson, 2009). Cu alte cuvinte, găsirea unui partener de viață și menținerea unei relații securizante cu această persoană este un scop specific pentru specia umană, dar realizarea acestor obiective denotă o personalitate matură (Bowlby, 1979). Totuși, nu toți reușim să ajungem la acest scop, deoarece o parte dintre noi avem stiluri de atașament care nu împiedică să acceptăm și oferim afecțiune și efort într-un mod sănătos. 

Persoanele anxioase, dorința de apropiere este în conflict cu așteptarea că partenerul va pleca din relație și le va produce durere emoțională, în acest caz persoanele nu se pot bucura de partener și relație pentru că sunt focusate asupra indicilor de rupere a relației (Holmes, Johnson, 2009). La polul opus, cei cu atașament evitant au creat în minte o imagine perfectă și intangibilă a unui partener ideal pe care îl caută, astfel că orice persoană disponibilă și compatibilă va fi evaluată după niște repere pe care nu le poate atinge (Bowlby, 1979). 

Proximitatea și similaritatea

Partenerul ideal pentru noi are unele aspecte similare cu noi și se găsește în raza noastră de cunoscuți (Casasanto, 2008). Potențialul partener are nevoie să fie în rețeaua noastră de contacte sau să ajungă în rețea pentru ca noi să putem să îi descoperim caracteristicile și să îl/o alegem (Casasanto, 2008). Adică, observăm că persoana împărtășește interese comune cu ale noastre, origini comune, atitudini la fel ca ale noastre asupra unor subiecte importante pentru noi sau pur și simplu are gusturi comune legate de cultura generală și specifică (Montoya, Horton, 2013). Avem nevoie de familiaritate, care ne oferă o doză de siguranță astfel că vom căuta și ne vor plăcea mai mult partenerii care ne împărtășesc lumea, fie prin atitudini, fie prin alte aspecte prin care ne seamănă (Montoya, Horton, 2013). 

Preferințele personale contează 

Aspectele similare sunt completate de aspectele preferate în suportul deciziei de a iniția și menține relații romantice cu potențialii parteneri (Eastwick, Luchies, Finkel, Hunt, 2014). Acestea diferă pentru fiecare persoană în parte, deși tind să fie similare sau din aceleași categorii pentru toți; aspectul fizic, statutul socio-economic, tipul de carieră ales, activitățile din timpul liber, disponibilitate emoțională, etc. sunt caracteristici pe care le evaluăm la viitorii parteneri de viață, atât ca similaritate, cât și ca nivel de apreciere sau atingere a așteptărilor noastre. 

Concluzie 

Partenerul optim există pentru noi, și poate varia, în nuanțe ale aceleași culori. Știintific formulat, este dovedit că partenerii optimi sunt în apropierea noastră, ne seamănă în unele aspecte critice și ne oferă siguranța emoțională de care avem nevoie. Chiar dacă partenerul ideal este un basm, partenerul optim poate să fie găsit, dacă suntem dispuși să apreciem calitățile, să acceptăm diferențele și să depunem efort pentru a construi o relație de care să fim mulțumiți. Poate să aibă armură și cal partenerul ideal, dar acestea sunt doar accesorii opționale, nu cerințe pentru o relație împlinită. 

Referințe 

Bowlby, J. (1979). The bowlby-ainsworth attachment theory. Behavioral and Brain Sciences, 2(4), 637-638.

Casasanto, D. (2008). Similarity and proximity: When does close in space mean close in mind?. Memory & Cognition, 36(6), 1047-1056.

Eastwick, P. W., Luchies, L. B., Finkel, E. J., & Hunt, L. L. (2014). The predictive validity of ideal partner preferences: a review and meta-analysis. Psychological bulletin, 140(3), 623.

Holmes, B. M., & Johnson, K. R. (2009). Adult attachment and romantic partner preference: A review. Journal of Social and Personal Relationships, 26(6-7), 833-852.

Montoya, R. M., & Horton, R. S. (2013). A meta-analytic investigation of the processes underlying the similarity-attraction effect. Journal of Social and Personal Relationships, 30(1), 64-94.

Referinte nefolosite inca in articol (le puteti trimite altora daca se potrivesc, fiind deja selectate sau le pot adauga in articol, dar vi se pare relevante)

Anderson, B. E. (2018). Individual differences and romantic compatibility: the relationship between personality traits, eligibility and ideal partner preference (Doctoral dissertation, UCL (University College London)).

Bassett, J. F., & Moss, B. (2004). Men and women prefer risk takers as romantic and nonromantic partners. Current Research in Social Psychology, 9(10), 135-144.

Eastwick, P. W., Finkel, E. J., & Eagly, A. H. (2011). When and why do ideal partner preferences affect the process of initiating and maintaining romantic relationships?. Journal of personality and social psychology, 101(5), 1012.

Gosnell, C. L., & Gable, S. L. (2022). Approach and avoidance goals and perceptions of romantic partners’ traits. Current Psychology, 1-10.

Grüning, D. J., Loose, A. M., & Krueger, J. (2021). Hard Feelings: Predicting Attitudes Toward Former Romantic Partners.

Regan, P. C., & Joshi, A. (2003). Ideal partner preferences among adolescents. Social Behavior and Personality: an international journal, 31(1), 13-20.

Simpson, J. A., & Gangestad, S. W. (1992). Sociosexuality and romantic partner choice. Journal of personality, 60(1), 31-51.

autor Doris Pop

am scris acest articol pentru APR: dar nu am găsit să mai fie indexat pe site-ul lor

Ce este motivația de a citi și care sunt dimensiunile ei (repostare)

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Motivația de a citi poate să fie definită, așa cum au conturat Wigfield și Guthrie (2000) în capitolul despre angajamentul și motivația de a citi: ca o colecție de valori, scopuri și credințe personale legate de tematica, procesele și rezultatele actului de a citi. Ce putem să deducem din această definiție că motivația fiecărui cititor poate să să fie diferită în funcție de valorile, obiectivele setate sau de credințele personale. 

În scopul definirii valide și mai complete a conceputului, studiile reunite într-un review (Schiefele et al., 2012) au convers, pe baza datelor adunate, la concluzii similare. Autorii review-ului au pornit de la diferențierea dintre motivația curentă sau temporară de a citi. Motivația curentă este explicată ca motivația de a citi un text specific, într-o situație dată și motivația habituală de a citi, este definită ca motivația de a citi pe parcursul vieții, care apare în mod repetat. 

Axat pe motivația recurentă de a citi, autorii diferențiază între motivația intrinsecă și cea extrinsecă. Motivația intrinsecă este definită de dorința de a citi pentru că activitate în sine este plăcută, satisfăcătoare, iar motivația extrinsecă de a citi este disponibilitatea de a citi datorată anticipării rezultatelor pozitive și a recompenselor sau din cauza evitării unor pedepse (Schiefele et al., 2012). 

Lipsa de consens în modelele explicative 

În studiul de construire și validare a scalei de măsurare a motivației adulților de a citi, a obținut patru dimensiuni ale conceptului, care pot să fie măsurate pentru a evalua motivația individuală de a citi: cititul ca parte a identității de sine, eficacitatea în procesul de a citi, cititul pentru recunoaștere și cititul cu scopul de a deveni mai eficient în alte obiective (Schutte & Malouff, 2007). Exemple de itemi folosiți în evaluare sunt “Este foarte important pentru mine să petrec timp citind”, “Setez un model bun pentru ceilalți prin lectură”, “Cititul dă sens vieții mele”. 

Un review mai recent, al scalelor folosite pentru a măsura conceptul a identificat unele tematici comune ale scalelor (Davis et al., 2018). Dintre cele șaisprezece scale evaluate, majoritate aveau între două și patru subdomenii pentru concept, dar subconcepetele nu sunt aceleași. Este un concept complex, iar din rezultatele review-ului rezultă că scalele nu măsoară aceleași componente, unele axându-se pe motivația academică, altele pe valori personale legate de citit, iar această diferență în construirea scalelor este datorată lipsei de consens în ce privește definirea conceptului și a teoriilor motivației folosite ca bază pentru modelul dezvoltat de scală. Este nevoie de îmbunătățiri teoretice și metodologice pentru această nișă de cercetare. 

Implicațiile pentru înțelegerea textului citit 

O sută trei zeci și două de articole publicat în jurnale de specialitate au fost selectate și evaluate într-un review (Toste et al., 2020). Toți participanții au fost selectați din țări dezvoltate socio-economic (Canada, Anglia, Germania, Norvegia), iar relația dintre motivația de a citi și comportamentul de a citi a fost minoră, de r = .22 (p<.oo1). Corelația dintre componentele motivației de a citi și comportamentul propriu-zis sunt la fel de mici, pentru orientarea scopului, r = .05, credințe, r = .27, dispoziție, r = .17. Motivația intrinsecă, r = .32, prezintă o corelație moderată cu comportamentul de a citi. 

Relația motivației cu componentele măsurate ale comportamentului de a citi este tot mică, în majoritatea corelațiilor: performanță, r = .05, expertiză (mastery), r = .12, atitudini despre propria persoană, r = .28, atitudini despre lectură, r = .16, atitudini total, r =.18, și interes, r = .13. Spre deosebire de review-ul prezentat anterior, acesta s-a centrat pe copii și adolescenți, de la grădiniță până în clasa a doisprezecea (Toste et al., 2020). 

Într-un alt studiu adresat adolescenților (Wang et al., 2020), motivația intrinsecă a corelat cel mai puternic cu lectura textelor recreaționale printate (r = .55, p<.01). În direcție inversă, atitudinile legate de citit texte academice printate (r = .47, p<.01) și digitale (r = .38, p<.01) au fost tot de intensitate moderată cu motivația extrinsecă, iar atitudinile pentru cititului textelor recreaționale digitale a avut o relație slabă cu motivația intrinsecă (r = .16, p<.01). Motivația intrinsecă,conform rezultatelor obținute de Becker și colab. (2010), la rândul ei, poate să fie prezisă parțial de gradul de alfabetizare al copilului (β = .37, p<.001), dar motivația extrinsecă este prezisă negativ de alfabetizare (β = .-52, p<.001).

Relația fiind de corelație, nu implică neapărat o cauzalitate, de aceea avem nevoie să testăm dacă o intervenție pentru creșterea motivației poate să determine o frecvență mai mare a comportamentelor de lectură. Din datele prezentate deducem că o relație slabă de corelație presupune că am putea să creștem frecvența cititului dacă identificăm ce motivează persoana în a citi, dar cu limitele impuse de corelația mică. Cu alte cuvinte, dacă creștem motivația există posibilitatea să crească și frecvența comportamentului, dar șansele sunt slabe spre moderate. 

Concluzie 

Datele prezentate în această sinteză relevă că motivația pentru citit este un concept complex, cu multe dimensiuni, iar un model care să le integreze ar putea să fie în viitor testat pentru a verifica dacă toate dimensiune sunt parte a conceptului și care dintre ele sunt centrale sau periferice conceptului. De asemenea, se observă că indiferent de dimensiunile evaluate, motivația intrinsecă și cea extrinsecă de a citi au, în majoritate relații slabe, rar moderate, cu comportamentul de lecturare, uneori totuși acestea fiind în majoritate relații slabe sau moderate.

 pozitive 

Nu s-au găsit în articolele prezentate relații puternice între cele două concepte, fapt care poate să fie interpretat prin prisma prezenței unor alți factori care prezic comportamentul de citire, ne-evaluați în datele prezentate, cum ar fi: abilitatea de a citi, preferința pentru activități solitare, nevoia de citit, mediul socio-cultural sau altele. 

Referințe

Becker, M., McElvany, N., & Kortenbruck, M. (2010). Intrinsic and extrinsic reading motivation as predictors of reading literacy: a longitudinal study. Journal of Educational psychology, 102(4), 773.

Davis, M. H., Tonks, S. M., Hock, M., Wang, W., & Rodriguez, A. (2018). A review of reading motivation scales. Reading Psychology, 39(2), 121-187.

Schiefele, U., Schaffner, E., Möller, J., & Wigfield, A. (2012). Dimensions of reading motivation and their relation to reading behavior and competence. Reading research quarterly, 47(4), 427-463.

Schutte, N. S., & Malouff, J. M. (2007). Dimensions of reading motivation: Development of an adult reading motivation scale. Reading psychology, 28(5), 469-489.

Toste, J. R., Didion, L., Peng, P., Filderman, M. J., & McClelland, A. M. (2020). A meta-analytic review of the relations between motivation and reading achievement for K–12 students. Review of Educational Research, 90(3), 420-456.

Wang, X., Jia, L., & Jin, Y. (2020). Reading amount and reading strategy as mediators of the effects of intrinsic and extrinsic reading motivation on reading achievement. Frontiers in psychology, 2976.

Wigfield, A., & Guthrie, J. T. (2000). Engagement and motivation in reading. Handbook of reading research, 3, 403-422.

am scris articolul acesta pentru APR : https://newsletter.apsi.ro/2022/03/15/ce-este-motivatia-de-a-citi-si-care-sunt-dimensiunile-ei/

autor Doris Pop

Abordări terapeutice ale anxietății sociale

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Introducere 

Anxietatea socială este o îngrijorare contantă și intensă de situații sociale sau de performanță în aceste situații, în care persoana este expusă evaluării critice de către ceilalți, adidcă judecată, conform DSM V.  Factori facilitatori sunt: dezvoltarea timpurie a simptomelor, severitatea ridicată, comorbiditatea cu alte tulburări psihologice și așteptări ridicate de la terapeutul cu care se lucrează (Muluno et al., 2012). 

Tipuri de terapii și eficiența lor  

Comparat cu tratamentele farmacologice, tratamentele cognitiv-comportamentale (CBT) sunt cele mai studiate pentru intervențiile în remisia și ameliorarea anxietății sociale (Heimberg, 2002). Au cuprins și studii axate pe abilități sociale, restructurare cognitivă, fără expunere, iar în aces caz rezultatele au fost mai slabe. Chiar și exercițiile de relaxare au avut efect slab fără expunere (Heimberg, 2002). Putem deci să concluzionăm că expunerea este una dintre cele mai eficiente metode de a ne vindeca de anxietate.

Un studiu care a comparat eficiența CBT cu terapia psiho-dinamică și cu lista de așteptare a obținut rate de remisie de 36% pentru CBT, 26% pentru psihodinamică și de 9% pentru lista de așteptare. Deși ambele tratamente au fost semnificativ mai eficiente decât lipsa tratamentului, CBT a fost semnificativ mai eficient decât terapia psiho-dinamică (Leichsenring et al., 2013).

Terapia psiho-dinamică și cea cognitiv comportamentală au avut, pentru aceste eșantioane de pacienți rezultate similare privind remisia (rata de remisia a fost de 40 %) și menținerea nivelului acestuia pentru doi ani după intervenție (în proporție de 70%) (Leichsenring et al., 2014). 

Terapia cu realitate virtuală pentru anxietatea socială a fost verificată, iar expunerea în virtual a avut efecte semnificative care s-au păstrat la follow-up, rezultate comparative cu expunerea in vivo. Rezultatele de la follow up, totuși, au fost mai slabe decât cele ale expunerii in vivo (Horigome et al., 2020).

Un alt review a investigat cumulativ nouă studii care testau eficiența terapiei de tip mindfulness pentru anxietatea socială, comparativ cu terapia cognitiv comportamentală. Din rezultate reiese că au efect similar, de asemenea, terapia mindfulness a fost eficientă în reducerea simptomelor (Norton et al., 2015). 

S-a verificat eficiența intervențiilor cognitiv comportamentale în reducerea simptomelor de anxietate socială în rândul persoanelor din spectrul autist, iar în cele patru studii de caz realizate (trei adulți și un copil), simptomele au fost scăzute în intensitate. S-au folosit tehnicile specifice: identificarea și restructurarea gândurilor automate, expunerea, învățarea de noi strategii de coping. Pentru persoanele incluse în spectrul autist intervenția include, pe lângă aceste tehnici de bază și dezvoltarea de abilități de relaționare (Spain et al., 2017). 

Un review din 2011 a comparat opt studii care verificau eficiența intervențiilor online, iar rezultatele au susținut că acestea sunt eficiente pentru reducerea anxietății sociale, moderat și eficiente, dar slab, în îmbunătățirea calității vieții (Tulbure, 2011).

Concluzie 

În general, pentru tulburarea de anxietate socială, tratamentul este mai eficient decât lista de așteptare, placebo psihologic și placebo medicamentos. În medie, pacientul tratat a funcționat cu 80% mai bine decât cei de pe lista de așteptare. Un rezultat important este menținerea efectelor la follow-up. Specific, expunerea și expunerea combinată cu restructurare au avut efecte similare, la fel de eficientă a fost si doar terapia cognitivă. Terapia individuală și cea de grup au avut rezultate similare. (Powers, Sigmarsson, Emmelkamp, 2008). Terapia cognitiv-comportamentală, în majoritate, are efecte semnificative pentru tratamentul anxietății sociale (Olatunji, Cisler, Deacon, 2010). 

Referințe

American Psychiatric Association, D. S., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5). Washington, DC: American psychiatric association.

Heimberg, R. G. (2002). Cognitive-behavioral therapy for social anxiety disorder: current status and future directions. Biological psychiatry, 51(1), 101-108.

Horigome, T., Kurokawa, S., Sawada, K., Kudo, S., Shiga, K., Mimura, M., & Kishimoto, T. (2020). Virtual reality exposure therapy for social anxiety disorder: A systematic review and meta-analysis. Psychological Medicine, 50(15), 2487-2497.

Leichsenring, F., Salzer, S., Beutel, M. E., Herpertz, S., Hiller, W., Hoyer, J., … & Leibing, E. (2013). Psychodynamic therapy and cognitive-behavioral therapy in social anxiety disorder: a multicenter randomized controlled trial. American Journal of Psychiatry, 170(7), 759-767.

Leichsenring, F., Salzer, S., Beutel, M. E., Herpertz, S., Hiller, W., Hoyer, J., … & Leibing, E. (2014). Long-term outcome of psychodynamic therapy and cognitive-behavioral therapy in social anxiety disorder. American Journal of Psychiatry, 171(10), 1074-1082.

Mululo, S. C. C., Menezes, G. B. D., Vigne, P., & Fontenelle, L. F. (2012). A review on predictors of treatment outcome in social anxiety disorder. Brazilian Journal of Psychiatry, 34(1), 92-100.

Norton, A. R., Abbott, M. J., Norberg, M. M., & Hunt, C. (2015). A systematic review of mindfulness and acceptance‐based treatments for social anxiety disorder. Journal of clinical psychology, 71(4), 283-301.

Olatunji, B. O., Cisler, J. M., & Deacon, B. J. (2010). Efficacy of cognitive behavioral therapy for anxiety disorders: a review of meta-analytic findings. Psychiatric Clinics, 33(3), 557-577.

Powers, M. B., Sigmarsson, S. R., & Emmelkamp, P. M. (2008). A meta–analytic review of psychological treatments for social anxiety disorder. International Journal of Cognitive Therapy, 1(2), 94-113.

Spain, D., Sin, J., Harwood, L., Mendez, M. A., & Happé, F. (2017). Cognitive behaviour therapy for social anxiety in autism spectrum disorder: a systematic review. Advances in Autism.

Tulbure, B. T. (2011). The efficacy of internet-supported intervention for social anxiety disorder: a brief meta-analytic review. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 30, 552-557.

autor Doris Pop

Avem nevoie de bani? Pentru o parte mare din trai, da

Posted on Tagged , , , , , , Leave a comment

Unii ar considera că evităm să discutăm despre bani nu pentru că nu sunt importanți, ci pentru că emoțiile atașate sunt destul de dificil de simțit. Când vine vorba de bani cele două categorii mari de oameni sunt cei interesați de bani și cei indiferenți. Cei interesați tind să permită banilor să le controleze o parte din relații, stil de viață, carieră. Grijile din cauza banilor sunt cunoscute ca putând afecta relațiile, mai ales dacă persoanele nu sunt educate financiat. Dacă conștientizăm ce rol au banii pentru noi, mental, putem să ne îmbunătățim relația cu ei.

Deși lipsa banilor prezintă un risc pentru starea de bine, bogația nu asigură bucurie și împlinire. Dar bucuria și crește cu veniturile pentru unii, iar pentru alții nu. Iar asocierea bogației cu starea de bine subiectivă este pozitivă, explicând că cei bogați se simt mai bine legat de viața lor, dar cu starea de bine experiențiată nu are o asociere, deci cei bogați au probleme cam la fel de rezolvat ca cei săraci și tot au dificultăți.

Bucuria financiară este de obicei datorată satisfacției cu cantitatea și folosirea banilor și cu controlul avut asupra banilor. Ce înțelegem de aici este că mai important este să ne controlăm finanțele și să ne bucurăm cu ce avem ,decât să încercăm să avem bani pentru a fi fericiți.

Un mod de a explica comportamentul financiar este prezentat în figura urmatoare, unde observăm că multitudinea de factori psohologici, sociale, financiari împreună cu emoțiile și resiliența financiară determină starea de bine financiară.

Câteva dintre întrebările recomandate de cercetători sunt:

Am un fond de urgențe contruit pentru viitor?

Pot să îl accesez când am nevoie?

Cât de rapid îmi revin din dificulăți financiare?

Pot face față inflației? Cum?

Acestea sunt recomandate pentru a ne ajuta să ne pregătim de viitor și să ne asigurăm bună starea financiară indiferent de provocările viitoare.

Studiu al doilea adaugă informații utile, normele sociale de gen influențează plata diferită a acelorași abilități pe care le are cineva. Când au fost întrebare, femeile au raportat că lispa de transparență, eroare de interpretare a abilităților în funcție de gen, frica de răzbunare pentru cererea de salar egal sunt factorii care contribuie la diferența de plată.

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Reynal, V. (2025). Money on Your Mind: The Unconscious Beliefs That Sabotage Your Financial Well-Being-and How to Break Free. The Experiment, LLC.

La Brooy, C., Sabanovic, H., Méndez, S. J., Yong, J., Scott, A., Elshaug, A. G., & Prang, K. H. (2025). ‘Charge what you think you’re worth’: a qualitative study exploring the gender pay gap in medicine and the role of price transparency. Internal Medicine Journal.

Mâncare este iubire? 

Posted on Tagged , , , , Leave a comment

Reglare emoțională prin mâncare a fost folosită de când lumea, mai ales de când avem acces mai facil la ea. Datele arată într-adevăr că alegerea anumitor mâncăruri poate atenua starea emoțională negativă. Un studiu al Markus et al. (1998) a demonstrat că o dietă bogată în carbohidrați și slabă în proteine este asociată cu o scădere a neputinței, depresiei, lipsei perpepute de control și cu niveluri ridicate de sertonină în corp. Stresul crește motivația pentru consumul de grăsimi și insulină.

Unele mâncăruri care pentru noi au efect de comfort cresc emoțiile pozitive, chiar și dacă nu erau stări emoționale negative înainte să mâncăm. Deși participanții la un studiu al simțit la fel de multă saturație de la un măr, o ciocolată, când au mâncat ciocolata au simțit mai multă bucurie, o stare de spirit mai bună. Ambele au elevat starea participanților comparativ cu nici o mâncare, dar ciocolata mai mult decât mărul.

Dar aceste referințe și ce mâncare este comfort pentru noi se dezvoltă izolat, în mintea noastră? Nu, sunt procese influențate social, asociem acele mâncăruri cu emoții, amintiri pozitive, relații, perioade mai lipsite de stres din viața noastră. În plus, o masă savurată cu alții este considerată de majoritatea mai potrivită și de dorit decât una consumată singuri. Împărțirea mâncării este un comportament care menține relații și crează oportunități de reproducere.

Putem să concluzionăm că acest cost al împărțirii mâncării este contrabalansat de câștigurile sociale asociate cu el. Este un comportament adaptativ, chiar și în societatea modernă, nu doar înainte.

Un alt aspect interesant confirmat de date este că o relație apropiată dintre doi oameni este corelată și cu faptul că își oferă unii altora mâncare. Cu cât își oferă mai intim mâncare și mai frecvent, cu atât este mai apropiată relația.

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Hamburg, M. E., Finkenauer, C., & Schuengel, C. (2014). Food for love: the role of food offering in empathic emotion regulation. Frontiers in psychology, 5, 32.

Olivier, B. (2012). The pleasure of food, and the spiritual: Eat, Pray, Love and Babette’s Feast. Journal of Literary Studies, 28(1), 21-39.

Mâncat la restaurant sau acasă? 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Pornind de la articolul menționat în referințe aș vrea să fa co comparație între restaurantele care sunt considerate a fi delicioase și cele care sunt considerate a fi sănătoase.

Există o concepție în credința populară conform căreia mâncarea sănătoasă este doar acasă unde știm ce ingrediente folosim. Contrar acestei supoziții, majoritatea restaurantelor au și oferte în meniu care conțin ingrediente considerate sănătoase, gătite cu metode considerate sănătoase.

Un experiment a urmărit ce decizi fac cumpărătorii, iar când în restaurant alegerile sănătoase au fost marcate cu o reducere, sau evident mai ieftine decât cele nesănătoase, au fost alese mai des. Acest rezultat nu ne spune ceva concret, pentru că alegerea a fost făcută cel mai probabil pe baza de buget, nu de ingrediente.

Voi ce considerați, alegem mai degrabă bazat pe sănătate sau ne motivează mai pregnant cât cheltuim pe mâncare?

Dacă vreți să citiți mai mult: Gesteiro, E., García-Carro, A., Aparicio-Ugarriza, R., & González-Gross, M. (2022). Eating out of home: influence on nutrition, health, and policies: a scoping review. Nutrients, 14(6), 1265.

Bucuria fast food-ului 

Posted on Tagged , , , Leave a comment

Dr. Kottak un profesor de antropologie propune perspectiva că restaurantele McDonald’s au devenit pentru americani la fel de satisfăcătoare ca slujbele de biserică, deci ritualice. El consideră că acea uniformitate pe care o oferă restaurantul de tip fast food este un loc de ordine și predicție într-o lume haotică. Felul în care au standardizat, locația, aranjarea meselor, meniurile, prețurile, personalul, oferă ostare de comfort și certitudine, clienții știind ce vor comanda, ce li se va spune cât vor plăti,

Reguli, ordine, curățenie, puritate, muncă grea, disciplină și serviciu, valori și experiențe specifice care pun fast food-ul într-o lumină de religiozitate care ne scapă de haos din exterior indiferent de regiunea geografică în care ne găsim și ce mâncăruri sunt specifice în zona respectivă. Ray Croc, fondatorul, are o obsesie cu curățenia.

Același teroetician consideră modelul de lucru al McDonald’s poate să fie comparat cu cel al armatei americane, privind standardele de muncă și menținere a unui atmosfere de dominare, putere, expertiză.

Dacă vreți să citiți mai multe: Hall, G. (1978). The psychology of fast food happiness. Journal of American Culture, 1(2), 398-402.

autor: Doris Pop

Ce mai folosesc oamenii să adoarmă? 

Posted on Tagged , , , , , Leave a comment

Un grup de cercetători au întrebat oamenii ce strategii folosesc să adoarmă și răspunsurile nu au dezamăgit: numără oi, folosesc controlul gândurilor, exerciții de respirație, exerciții de relaxare, cititul unei cărți, ridicatul din par și așteptatul să apară natural somnul, ascultarea de muzică, ascultarea unui podcast, folosirea telefonului și alte metode.

Nici una dintre metode nu a fost comună la majoritatea celor întrebați, demonstrând varietatea de preferințe pe care la putem avea pentru a ne ajuta să adormim.

În articolul din 2009 găsim câteva informații suplimentare utile despre somnul copiilor, bebelușii care dormeau și în timpul zilei, adormeau în general mai lent, iar cei care aveau o activitate mai intensă și frecventă pe parcursul zilei, adormeau mai rapid. Aceste rezultate confirmă nevoia de activitate fizică și activare pe parcursul zilei pentru a adormi mai rapid.

Vedeți mai jos și tabelul în care ne este explicat ce predicții au fost semnificative, și cu ce valori.

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Bjorvatn, B., Waage, S., & Saxvig, I. W. (2023). Do people use methods or tricks to fall asleep? A comparison between people with and without chronic insomnia. Journal of sleep research, 32(2), e13763.

Nixon, G. M., Thompson, J. M., Han, D. Y., Becroft, D. M., Clark, P. M., Robinson, E., … & Mitchell, E. A. (2009). Falling asleep: the determinants of sleep latency. Archives of disease in childhood, 94(9), 686-689.

Chiar ne influențează vreme starea emoțională sau este placebo? 

Posted on Tagged , , Leave a comment

Datele nu susțin neapărat acest fenomen, deci nici un efect semnificativ nu a fost identificat pentru temperatură, viteza vântului, precipitații, presiunea aerului sau razele de soare. Practic, nu suntem toți la fel influențați, ci fiecare în parte în funcție de alți factori. Evident este nevoie de mai multe studii pentru a verifica aceste ipoteze, dar momentan datele sunt mixte.

Contează destul de mult cum interpretăm vremea, cu ce o asociem, ce preferăm, dacă suportăm frigul sau căldura, după cum abordarea cognitiv-comportamentală, ne învață. Dacă ne place ploaia, ne va bine-dispune puțin, cel mai probabil. Dacă ne place briza mării și soarele toric, ne vom avem, probabil, o stare bună la mare, vara.

Practic, studiul citat a verificat dacă oamenii sunt sensibili la schimbările de vreme și li se schimbă starea de spirit în cazul în care percep acea schimbare, dar rezultatele au infirmat ipoteza. Dar surpriză, aceste efecte nu au existat pentru emoții pozitive, în schimb, pentru stările negative au avut efect. Temperatura, razele de soare, viteza vântului au variat în tandem cu stările negative. Soarele a avut o relație semnificativă cu oboseala, mediat de precipitații și presiunea aerului.

Dar atenție! Un studiu nu demonstrează că este adevăr universal, ci că pentru cei similari cu cei care au participat, ne putem aștepta la aceleași efecte. 

Denissen, J. J., Butalid, L., Penke, L., & Van Aken, M. A. (2008). The effects of weather on daily mood: a multilevel approach. Emotion, 8(5), 662.

autor: Doris Pop

Ce frumos scriu alții despre valorile personale

Posted on Tagged , Leave a comment

Am găsit încă un pasionat de identitate și aspirații, iar textul lui nu aș dori să îl parafrazez, așa că îl pun cu ghilimele mai jos și vă invit să citiți direct pe site-ul lui.

Values Clarification

“The definition of a “value”

Having identified behaviors that are believed to be indicative of a valuing difficulty,  Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978) describe the second component of their theory: the definition of a “value.” In their view, a value is an outcome of a process that requires:

  1. Choosing freely.  They write, “If something is in fact to guide one’s life whether or not authority is watching, it must be the result of free choice.  If there is coercion, the result is not likely to stay with one for long…Values must be freely selected if they are to be really valued by the individual” (1966, p. 28).
  2. Choosing from among alternatives. This element suggests that if there is no choice, then the valuing process cannot take place. Although they do not say how many alternatives need to be considered to fulfill this aspect of the definition, they do suggest that the  more alternatives there are, the more satisfying the final choice is likely to be.
  3. Choosing after thoughtful consideration of the consequences of each alternative. This criterion stipulates that valuing is a reflective, rather than an impulsive or capricious, process. Valuing is a cognitive process, requiring informed consideration of choices and their consequences.
  4. Prizing and cherishing.  This criterion suggests that values, when they are freely selected and reflected upon, are also matters of pride and esteem.
  5. Affirming.  This element asserts that when values meet the criteria above, that they should be worthy of  affirmation.  This idea goes in part to the prizing element above; that is, if an attitude or interest is truly a value as defined here, then willingness to publicly affirm that value is a measure of commitment and positive emotional support for it.
  6.  Acting upon choices.  Values are not merely verbal expressions, but are manifested in our behavior.
  7. Repeating. This final element suggests that a value persists in one’s life, that it recurs in different situations and times. Values constitute patterns in character over time.

According to Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978), all of these elements must be present for a value to be formed.   A value cannot be indoctrinated or inculcated; it cannot be the only available option; its consequences and the consequences of alternatives must be anticipated, understood, and considered; it cannot be a choice that the individual feels ashamed of or would deny; it cannot simply be “all talk” or established solely through an exploration of feelings.  If someone claims that they hold value x, but then does not act on value x repeatedly, then x is not a value, according to this conception. For Raths, Harmin, and Simon, a value manifests itself as a pattern in one’s life.   The list of seven subprocesses form a checklist of criteria to see if a value is indeed present.The definition of a “value”

Having identified behaviors that are believed to be indicative of a valuing difficulty,  Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978) describe the second component of their theory: the definition of a “value.” In their view, a value is an outcome of a process that requires:

  1. Choosing freely.  They write, “If something is in fact to guide one’s life whether or not authority is watching, it must be the result of free choice.  If there is coercion, the result is not likely to stay with one for long…Values must be freely selected if they are to be really valued by the individual” (1966, p. 28).
  2. Choosing from among alternatives. This element suggests that if there is no choice, then the valuing process cannot take place. Although they do not say how many alternatives need to be considered to fulfill this aspect of the definition, they do suggest that the  more alternatives there are, the more satisfying the final choice is likely to be.
  3. Choosing after thoughtful consideration of the consequences of each alternative. This criterion stipulates that valuing is a reflective, rather than an impulsive or capricious, process. Valuing is a cognitive process, requiring informed consideration of choices and their consequences.
  4. Prizing and cherishing.  This criterion suggests that values, when they are freely selected and reflected upon, are also matters of pride and esteem.
  5. Affirming.  This element asserts that when values meet the criteria above, that they should be worthy of  affirmation.  This idea goes in part to the prizing element above; that is, if an attitude or interest is truly a value as defined here, then willingness to publicly affirm that value is a measure of commitment and positive emotional support for it.
  6.  Acting upon choices.  Values are not merely verbal expressions, but are manifested in our behavior.
  7. Repeating. This final element suggests that a value persists in one’s life, that it recurs in different situations and times. Values constitute patterns in character over time.

According to Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978), all of these elements must be present for a value to be formed.   A value cannot be indoctrinated or inculcated; it cannot be the only available option; its consequences and the consequences of alternatives must be anticipated, understood, and considered; it cannot be a choice that the individual feels ashamed of or would deny; it cannot simply be “all talk” or established solely through an exploration of feelings.  If someone claims that they hold value x, but then does not act on value x repeatedly, then x is not a value, according to this conception. For Raths, Harmin, and Simon, a value manifests itself as a pattern in one’s life.   The list of seven subprocesses form a checklist of criteria to see if a value is indeed present.”

E, așa-i că a explicat frumos?

Referințele citate de el le găsiți în josul pagini, pe linkul pus anterior.

Biliografia lui Louis Raths

Louis E. Raths Bibliography

autor: Doris Pop