Locul unde știința și oamenii se întâlnesc!
mică, scurtă, cu pasiune, scrisă noaptea, după muncă, cu zel și dorință de a spune
se spune că cei care ajung să scrie au multe de spus și nu sunt ascultați, nu știu dacă mă potrivesc în tipar, dar nu aș spune oamenilor de pe stradă doar așa ce știu și vreau și ei să știe, deci am scris o carte și am dat liber la a fi citită de oricine, deci dacă vrei să citește despre valori personale, te invit să o frunzărești
“Este în ”Top 2% oameni de știința din lume în domeniul Științei Alimentelor” (2020, 2021, 2022), “Top 2% oameni de știința din lume în 2023”, “Top 100 „oameni care mișcă țara în direcția bună””, ”Top 10 tineri remarcabili ai României”, “Top 100 manageri 2023 CAPITAL”.
În momentul în care facem un preparat în bucătărie, nu iese ceva, intervii cu un alt ingredient, ajustezi, adaugi, pui sare, adaugi apă, mai pui făină. De fapt, acolo este un experiment, pentru că asta este și filozofia experimentală. Ai ipoteze, ipotezele urmează să fie demonstrate. Le demonstrezi, din punct de vedere științific, în bucătărie, prin experiment, prin ceea ce gătești. Și, în felul acesta, bucătăria, într-adevăr, reprezintă primul nostru laborator de științe. În realitate, totul e chimie. Masa e chimie, noi suntem chimie, cartea e chimie, apa e chimie, totul e chimie în jurul nostru, spune Dan Vodnar, Profesor de Chimia Alimentelor, Gastronomie moleculară și Biotehnologii alimentare în cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, inițiatorul proiectului Știință cu sare și piper (https://stiintacusaresipiper.ro/) și autorul cărții Știință cu sare și piper. Chimia pe care nu o înveți la școală (Editura Corint Educațional, 2024) – despre care Dan Vodnar va vorbi, în fiecare vineri, la Știința 360, de la ora 14.30, în dialog cu Corina Negrea.
Este autor/coautor a 274 de articole științifice și a 17 capitole în cărți internaționale și este implicat în popularizarea științei în emisiuni radio și TV dar și în evenimente de tip TED X.”
2. Fain & simplu cu Mihai Morar
3. Zunivers podcasts
4. Podcastul revista de psiho
5. Epic talk de Pagina de psihologie
6. Podcast Starea Nației
7. Altceva cu Adrian Artene
articol scris de Doris Pop
În al patrulea an de practică de cabinet mi se pare încă puțin prea devreme să îmi permit să fac recomandări pentru că știu că felul în care le formulez, tonul vocii, tonul care reiese din cum am scris, conținutul, toate pot să influențeze modul în care interpretează auditoriul cele aflate.
Tot din practica acestor ani pot să îmi amintesc că acele interpertări sunt influențate de cum văd ei lumea, cum reușesc să își reprezinte viața și deci, este și responsabilitatea lor să poată să înțeleagă ce spun fără a distorsiona sau interpreta greșit.
Așadar, despre evenimentele de viață n-are rost să vă scriu prea multe, multe sunt știute, o parte au fost experimentate, de noi, de alții, ne-au fost povestite, etc.
Trecem la ce e cu adevărat important sau de ce citiți articolul, cum le trecem mai ușor, mai cu puțină suferință?
dacă aș face un arbore decizional, am pune ca prime două opțiuni:
2. dacă apelez la ajutor, cui îi cer acest ajutor
autor: Doris Pop
Nu sunt necesare pentru a trăi, dar sigur sunt utile pentru un trai cu sens. Ne bucurăm de viață mai mult, ne simțim împliniți și rezistăm mai bine tentațiilor dacă le urmăm și, sinceri fiind cu noi, le alegem pe cele care chiar sunt importante pentru noi.
Dar care pot să fie acestea?
James Clear ne amintește care sunt principalele valori pe care le putem avea și care au fost deja reiterate de majoritatea celor care le studiază sau lucrează cu ele pentru clienții lor:
Mai pot să fie și altele, familie, abundență, mindset, sănătate, curățenie, prieteni, bunăstarea planetei, bunăstarea familiei, a fi în top, banii, viața, joaca, puterea, conformismul, grija pentru alții, etc.
Dar de ce contează?
Contează dacă vrem să conteze, dacă le folosim ca pe niște instrumente de motivare care să fie independente de circumstanțe. Adică rămân aceleași dacă le-am ales (și nu le-am schimbat) indiferent dacă ne e ușor sau bine, dacă ne susțin alții sau nu, dacă avem de reparat eșecuri sau doar succese pe banda rulantă.
Deci? Ar fi un argument destul de pertinent în a spune că putem să alegem să conteze pentru noi și să le alegem pe cele pe care le putem și vrem să le urmăm.
autor: Doris Pop
Dacă mă întrebai inainte să studiez psihologie, nici nu știam ce sunt valorile personale, știam doar că este important pentru mine să ajut pe alții, că mă simt împlinită cu bani și succes, etc.
Dacă m-ai întreba acum, că am studiat atât de mult și ajuns să îmi scriu teza pe acest subiect, ți-aș spune că valorizez două dintre aspirațiile care statistic demonstrat sunt opuse în modelul valorilor personale.
Și sigurat mai sunt și alți oameni cu dualități din acestea care s-au împăcat în ei și conviețuiesc fericite. Pentru mine succesul și ajutorul alora merg cumva împreună pe drumul vieții, deoarece cu cât ai mai mult succes în activitățile tale, îi poți ajuta și pe alții.
Ce putem să spunem despre schimbarea valorilor?
Datele de până acum arată că generațiile diferite tind să aibă valori diferite datorate unor serii de factori diverși, de la cultura locală, evenimente sociale, etc. Dar acesta nu este un singur fel de schimbare a valorilor, care se consideră la nivel de grup.
Individual, fiecare în parte poate să aibă parte de revelații, să descopere informații noi, să schimbe grupul social sau să treacă prin evenimente de viață care îi modifică ierarhia valorilor.
Dar nu toți cei care trec prin aceleași evenimente își schimbă valorile, de exemplu, nașterea unui copil pentru unii se asociază cu creșterea valorizării transcendenței de sine, pentru alții aceeași valoare rămâne aceeași.
Bardi, A., & Goodwin, R. (2011). The dual route to value change: Individual processes and cultural moderators. Journal of cross-cultural psychology, 42(2), 271-287.
Bardi, A., Lee, J. A., Hofmann-Towfigh, N., & Soutar, G. (2009). The structure of intraindividual value change. Journal of personality and social psychology, 97(5), 913.
autor: Doris Pop
Vindecare psiho-emoțională este un act de a renunța la condiționările trecute, crearea unui sistem nou de credințe, care să ne încurajeze și să ne ofere sprijinul necesar pentru a accepta incertitudinile prezente și viitoare și a avea curaj să continuăm.
Un bun sistem de credințe ne oferă încrederea de sine pe care o folosim pentru a știi că vom putea să fim bine indiferent de cât de dificilă este situația.
Cum ne putem identifica ușor credințele actuale? Prin a răspunde la întrebări despre noi, cum sunt acestea: de ce reacționez într-un anume fel, de ce este importantă acea amintire pentru mine, de ce îmi bazez interpretările despre lume pe acea amintire, în cine am încredere, în cine nu am, ce consecințe ar avea să spun altora despre acest aspect, cum aș decide să trăiesc dacă m-aș simți liber.
autor: Doris Pop
BOOK: Healing is the new High by Vex King
Se poate! Să găsim metode din a ne bucura de privilegiul de a citi minți luminate și nu numai, la prețuri pentru fiecare buget.
Deja știm despre anticariate, care ne oferă în epoca modernă ocazia de răsfoi cărțile înainte de a le cumpăra și a le duce acasă, dar și de a răsfoi paginile online cu cataloage de cărți pe care le oferă înainte de a cumpăra și a găsi comori.
Sunt variantele de cărți digitale, care costă mai puțin decât cele printate, cărțile audio (pe amazon și alte platforme) care pot să fie ieftine sau gratuite, chiar și kindle books, amazon books and alte platforme care ne ajută să citim și să ne cultivăm mintea fără a plăti mai mult decât ne-am permite.
Amazon ebooks oferă în engleză și alte limbi de circulație internațională multe cărți din care să putem alege, gratuite sau la un dolar, un euro, un pound, etc.
Platformele de streaming de filme au concurență prin cele de biblioteci virtuale accesibile la un abonament anual sau lunar.
Un astfel de exemplu este Scribd care oferă o gamă variată de cărți, chiar dacă nu pe toate care apar noi (au și ei un buget, ca noi) și se adaugă periodic noi cărți care pot să fie consultate. Din ce am răsfoit digital până acum la ei, se descurcă destul de bine la a oferi opere clasice, manuale și ghiduri utile și noutăți literare.
Spot la citit inteligent!
autor: Doris Pop
Muncă:
1. Ce nivel de salarizare vrei?
2. Ce nivel de responsabilitate cauți?
3. Câtă autoritate vrei să ai?
4. Ce statut social vreau de la cariera mea?
Acasă
1. Ce fel de standard de viață vreau să aibă familia mea sau eu?
2. Ce fel de casă vrei să ai?
3. Ce fel de vacanțe vrei să faci?
4. Ce suport financiar vrei să le oferi copiilor tăi în prima parte a tinereții?
Social:
1. Ce fel de prieteni vrei să ai?
2. Căror grupuri vrei să te alături?
3. Ai vrea o poziție de lider de grup?
4. Ce cauze sociale te sensibilizează și ai vrea să ajuți?
referință: Schwartz, D. (2015). The magic of thinking big. Simon and Schuster.
autor: Doris Pop
referință: Schwartz, D. (2015). The magic of thinking big. Simon and Schuster.
autor: Doris Pop
*interviu extras din PAC – proiectul primul an de cabinet, care urmează să fie publicat integral în luna decembrie.
Interviul
Prezintă-te cum te consideri ca fiind în postura de om și de psiholog
Sunt Doris, uneori serioasă, alteori cu chef de distracție. Mă străduiesc să păstrez seriozitatea pentru mediul profesional și să petrec timp de calitate cu oamenii dragi. Consider că am avut experiențe diverse de viață în care am avut oportunitatea de a aplica ce am învățat în formarea ca psiholog, de asemenea, am lucram și ascultat oameni cu experiențe diverse, care m-au marcat, uimit sau învățat câte ceva. Mi se pare, că așa cu zicea Yalom, avem onoarea de a lucra cu intimitatea altor oameni, la fel cu a noastră, iar acest privilegiu presupune că putem asista la vindecarea, dezvoltarea, stabilitatea unui client, dar și avem responsabilitatea de a folosi cele mai utile, eficiente și personalizate tehnici pentru a-i ajuta pe clienți în vindecare sau în dezvoltare și explorare personală.
În postura de psiholog simt că am ajuns într-un punct de echilibru, în care îmi accept trăsăturile, competențele, iar acest fundal îmi oferă mediul propice pentru a-mi corecta lipsurile și a folosi resursele personale, dar și pe cele pe care le am de accesat pentru fiecare client, în scopul de a lucra cum îi este mai potrivit pentru propria dezvoltare.
Aș adăuga la felul în care mă identific ca fiind un people pleaser aproape complet vindecat, am ajuns după mulți ani de muncă cu mine să mă redresez și să iau decizii bazate mai mult pe propriile valori, nu doar pe ce consideră alții că este potrivit.
Ai hobby-uri despre care ai vrea să ne povestești
Un hobby este scrisul, care mă împlinește. Aranjatul cuvintelor pe hârtie sau pe suport digital îmi aduce o anumită bucurie, fie că sunt texte de poezie, eseuri sau argumentări științifice. Frazarea, pe care o observ și în lecturile pe care le savurez în perioadele de relaxare sau când caut motiv să procrastinez de la un proiect, au o anumită carismă a lor. Mă fascinează felul în care mintea umană frazează ceea ce simte, gândește sau observă. A reieșit din ce am spus înainte că am ca ocupație cititul, specific de cărți. Citesc cam tot ce prind, la ce am acces și în timpul lecturii decid dacă ce am citit este util pentru cabinet, pentru mine, este o artă pe care o apreciez sau este o lectură care ar fi mai potrivită pentru stilul altui cititor, caz în care o las în lista de lecturi, dar nu îi dau o utilitate.
Într-un secol în care selecția informației și capacitatea de gândire critică sunt mai necesare decât abilitatea de a citi mult, știu că uneori poate să pareă o pierdere de vreme lectura unor cărți neconforme cu propriile păreri sau practici, dar le consider un mod util de a conștientiza că nu doar stilul personal este valid, ci și alte moduri de a interpreta viața și a da sens evenimentelor.
Ce ai reușit să îmbunătățești la tine după studiile de psihologie
A durat puțin în cazul meu, în primii ani de facultate mă întrebam ce caut acolo și de ce nu mă axez pe artă, apoi, mi-a intrat în suflet psihologia și am început să o trăiesc, nu doar să o învăț la școală. Am fost în multe domenii late bloomer, dar nu regret pentru că am ajuns unde aveam nevoie să ajung, chiar dacă nu era ceea ce mi-am dorit. Acum specific pentru întrebare, am identificat la mine, pe rând, în gradul în care eram capabilă, simptomele, unele deficiențe, unele iluzii și le-am luat pe rând să le lucrez. Cu unele și acum mai am de lucru și sunt conștientă că unele mă vor provoca și în viitor. Mulțumirea cu care plec din studiile de psihologie este că am realizat definitiv că suntem mai mult decât un comportament izolat sau o vorbă spusă în timpul unei emoții intense și toți avem provocările noastre, așa că cunoștințele mele și clienții au parte de aceeași acceptare și înțelege pe care mi-o acord.
Ce specializări ai și cum ai ajuns să practici psihologia (ce te-a inspirat)
Sunt în formare și supervizare în psihoterapie cognitiv-comportamentală (dar practic și tehnici din alte abordări, unde este nevoie de sincretism) și psihologie clinică. Mi se pare că se completează fiindcă intervenția se face informată de evaluarea clinică, iar evaluarea clinică este mai nuanțată datorită experienței din terapie și a felului în care înveți să formulezi întrebări în cabinet cu clientul.
Cum a fost experiența de deschidere a cabinetului
A fost foarte emoționantă, am avut unele dubii legate de capacitatea mea a de profesa, dar s-au șters odată cu practica intensă din ultimul an. Birocratic, m-a provocat să am răbdare, să fiu atentă la detalii, am citit legi și am învățat despre noi documente, dar consider că a meritat pentru a ajunge să exercit rolul de psiholog în cabinet.
Ce te motivează să continui
Mă motivează disciplina și angajamentul, în principal, fiind și studentă la doctorat, este o ocupație pentru doar o parte din săptămână. Această îmbinare mă ajută să mă străduiesc să fiu la zi cu cercetările, cu clienții, cu regulamentele, etc. Ca valori, mă motivează respectul față de oameni și de bunăstarea lor, dorința de a-mi respecta și îndeplini obiectivele și setea de a cunoaște oameni. Așa cum decorez biografii, la fel mă fascinează fiecare client și încerc să îi înțeleg propria perspectivă, propriile nevoie și să găsesc soluțiile optime în intervenții.
Ce consideri că ar putea fi simplificat în practica Colegiului psihologilor
Mi se pare că se fac demersuri pentru a dezvolta colegiul, dar din propria experiență, consider că merită ușurată accesarea scalelor validate, care să fie acceptate de colegiu, mi-a fost greu să îmi fac la început de drum un set de scale care să fie util pentru clienți, dar care și să îmi permită să pot deschide cabinetul cu bugetul pe care îl aveam disponibil. Observ și apreciez oricum schimbările și dezvoltările din munca lor.
Cum au fost primii clienți și cum ai ajuns la ei?
Chiar primii clienți au fost veniți din mediu academic, să îi spunem, unde au apela la mine, știind că sunt la început, dar cu încredere că pot să își împărtășească îngrijorările și să caute suport și ghidaj. I-am cunoscut la evenimente, unde, au considerat că avem un stil de gândire similar și ar putea să vorbească liber, să se simtă înțeleși.
Ai să ne povestești experiențe marcante, emoționante de la cabinet (păstrând confidențialitatea clienților!)?
În cabinet auzi povești dificil de auzit uneori, de aceea ne exersăm urechea pentru a putea să îi înțelegem pe clienți, să fim neutri și să le oferim ce au nevoie. Un caz anume nu am să zic că a fost foarte marcant, dar în general, reflectez la experiențele pe care mi le expun clienții. Aș putea menționa un caz în care clienta era atât de obișnuită să țină pentru ea problemele, că au durat câteva ședințe până să ajungă să accepte că are la dispoziție un mediu sigur în care să se destăinuie, iar cel mai importat a ajuns la concluzia firească că o supărare împărtășită este mai ușor de purtat. Un alt client a venit pentru probleme de procrastinare, ca apoi să aflu, pe parcursul ședințelor că are probleme de identitate și se respinge pentru că are o altă orientare sexuală decât cea normativă. A fost un caz provocator și acela, dar mi-a oferit șansa să ascult un om neauzit, care avea nevoie de validare și înțelege.
Dar amuzante?
A fost o discuție amuzantă la o ședință, unde am pornit în ritm alert să rezolv problemele de pe lista pentru acea zi și am uitat că îi dădusem o temă de făcut, nu mi-am nici notat, deci la final clienta, când am întrebat dacă mai vrea să discutăm o întrebare în ultimele minute rămase, a zis că ar vrea să discutăm tema, am fost suprinsă, am râs ambele copios de inversarea perspectivelor (de obicei ea uita să le facă) și de atunci îmi notez când dau teme, pentru că am mai mulți clienți și nu le memorez exercițiile pentru acasă tuturor.
Ce abordări preferi ca teorie și metode de intervenție
Principala abordare și cea majoritară este pentru mine cea pe care am studiat-o mai bine de șapte ani, cognitiv-comportamentală. De acolo iau conceptualizările, tehnicile și protocoalele de intervenție, dar completez cu exerciții din psihologia pozitivă, care mi-a intrat la suflet și unde este necesar cu abordările din terapia dialectică. Oricum pe parcursul carierei voi continua să mă formez și specializez pentru că fie apar tehnici noi, care sunt eficiente, fie realizez că am nevoie de competențe noi.
Ce motto ai păstrat în practică
Mi-este greu de spus sau de ales unul fix, știu că în întreb de obicei pe cei intervievați la revistă dacă au un motto și mă surprinde că majoritatea au unul stabil, ales și gata. Aș îndrăzni să spun că am unele fixuri sau standarde și de acolo pornește evaluarea propriilor performanțe. În practică, am ideea că dacă omul acela a ales să lucreze cu mine, am responsabilitatea de a mă ocupa de ce îmi prezintă că are nevoie. Legat de oameni, tind și aleg zi de zi să ofer acea acceptare și respect pe care nu le-am primit când aveam nevoie. M-am vindecat de lipsa lor și știu că fiecare are nevoie să își ofere propriei persoane respectul și validarea, dar la fel de real este că până ajung să și-o ofere singuri, au nevoie de modele pe care să le poată învăța. Iar dacă îmi învăț clienții să se respecte pe ei și pe cei din jur, pot spune că am împlinit un obiectiv general al profesiei.
Ce ai transmite cititorilor ca povață de viață, ca o recomandare sau concluzie care te-a făcut să fii puțin mai înțelept
Un laitmotiv al propriei vieți a fost oscilarea între a-mi urma calea și a satisface așteptările celorlalți, iar ca o concluzie la care am ajuns, aș spune că orice alegem să facem, contează să ponderăm în ce măsură este o decizie bazată pe valori, preferințe și nevoi, în detrimentul anxietății și a îngrijorării că ceilalți ne-ar putea judeca. Am ajuns la povața că de cele mai multe ori conținutul contează mai mult pe termen lung decât imaginea. Și imaginea contează, desigur, dar dacă suntem împăcați cu lumea interioară ne va interesa mai puțin părerea unui străin.
revista de psiho