Ce mai folosesc oamenii să adoarmă? 

Un grup de cercetători au întrebat oamenii ce strategii folosesc să adoarmă și răspunsurile nu au dezamăgit: numără oi, folosesc controlul gândurilor, exerciții de respirație, exerciții de relaxare, cititul unei cărți, ridicatul din par și așteptatul să apară natural somnul, ascultarea de muzică, ascultarea unui podcast, folosirea telefonului și alte metode.

Nici una dintre metode nu a fost comună la majoritatea celor întrebați, demonstrând varietatea de preferințe pe care la putem avea pentru a ne ajuta să adormim.

În articolul din 2009 găsim câteva informații suplimentare utile despre somnul copiilor, bebelușii care dormeau și în timpul zilei, adormeau în general mai lent, iar cei care aveau o activitate mai intensă și frecventă pe parcursul zilei, adormeau mai rapid. Aceste rezultate confirmă nevoia de activitate fizică și activare pe parcursul zilei pentru a adormi mai rapid.

Vedeți mai jos și tabelul în care ne este explicat ce predicții au fost semnificative, și cu ce valori.

Dacă vreți să citiți mai mult: 

Bjorvatn, B., Waage, S., & Saxvig, I. W. (2023). Do people use methods or tricks to fall asleep? A comparison between people with and without chronic insomnia. Journal of sleep research32(2), e13763.

Nixon, G. M., Thompson, J. M., Han, D. Y., Becroft, D. M., Clark, P. M., Robinson, E., … & Mitchell, E. A. (2009). Falling asleep: the determinants of sleep latency. Archives of disease in childhood94(9), 686-689.

Sărbătorim iubirea de Sfântul Valentin

O observație pertinentă făcută de Close & Zinkhan (2006) m-a surprins, ei concluzionând că majoritatea literaturii despre relații în perioada sărbătoririi Valentines Day este despre cadourile oferit, primite, interpretate. Ce teoretizează specialiștii: că motivația este întradevăr în două categorii, obligație sau de bună voie, dar că factorii care influnțează deciziile de oferire de cadouri, sunt timpul, resursele financiare, care mediază intrarea motivației în una dintre categorii, fie din obligație, fie din dorința de a oferi.

Recunosc că este puțin ciudat să privesc schimbul de cadouri din perspectiva economică, sociologică sau antropologică, pare că îi demistifică sensul de iubire, dar uneori avem nevoie să mai înțelegem și mecanismele psihologice, nu doar să interpretăm pe baza emoțiilor aceste tradiții. La fel au gândit și cercetătorii care au propus să se teoretizeze un model în care iubirea față de cel care primește cadoul să fie inclusă. Și cercetătorii pot să simtă emoții, chiar dacă nu pare.

Alții, menționați în acest sumar al literaturii scris de cei doi, se concentrează pe a încerca să găsească legătura dintre experiențele de cadorisire din copilărie și școala primară cu ritualurile și cadourile oferite ca adulți. Pe baza acestor experiențe timpurii, fie că sunt zile libere, schimb de felicitări de valentines day, petreceri tematice, ce proiecte manuale au făcut de artă și craft cu colegii, profesorii sau părinții, decid la vârsta adultă ce așteptări să aibă de la parteneri și apropiați. Sigur, nu sunt unicii factori, mai sunt și experiențele adulte, contextul cultural actual, nostalgia, cult religios, alți factori individuali.

Datele arată că deși bărbații au fost mai ignorați în acest aspect, au așteptări similare cu femeile pentru a primi cadouri de acestă sărbătoare, chiar dacă diferite, majoritatea fiind dezamăgiți dacă nu le sunt îndeplinite așteptările. Șablonul social este ca femeia să primească mai multe cadouri, dar cuplurile moderne fac schimb de cadouri, mai degrabă decât să fie prinse în acel tipar.

Un alt aspect interesant este că cu cât înaintează relația în timp, cu atât partenerii se așteaptă la mai puține cadouri.

Dyk (2013) adăugă niște concluzii relevante, originile sărbătorii sunt considerate a fi multiple, una dintre ele este Roma, cu obiceiurile păgâne, când se ofereau cadouri zeului June, care proteja nevestele, și Lupercus, care proteja oile de lupi. Interpetarea folosită se consideră a fi că potrivirea celor doi într-un mariaj se făcea în contextul privirii femei ca pe o protejată, nu ca pe o pradă. După creștinizare, biserica a schimbat numele și orientarea sărbătorii în una care să fie închinată unui monarh căruia îi plăcea să potrivească oameni ca și cum ar fi fost cupidon.

O altă posibilă istorie a sărbătorii își are originea în poeziile care descriau că în 14 februarie, păsările au obiceiul de a se împerechea, iar versul spunea “every foul cometh ther to choose his mate” . Tot la romani se practica un ritual de potrivire în timpul festivalului fertilității din mijlocul lui februarie, care ar putea să fie baza sărbătorii. Una și mai interesantă este originea de la un sfânt Valentin care căsătorea în secret cupluri împotriva ordinelor împăratului care a interzis căsătoria pentru că interpreta că bărbații singuri sunt soldați mai buni.

Cel mai probabil sunt multe alte posibile antecendente ale acestei sărbători, dar momentan este o sărbătoare, pentru majoritarea încadrată în cultura pop, care celebrează colorat și cu bucurie momentele fericite și motivele de fericire. În modernitate, avem multe reclame, multe cadouri comerciale și așteptări mai degrabă tot în cadouri, nu în experiențe sau acte de servicii.

Dacă doriți să citiți mai mult: Close, A., & Zinkhan, G. M. (2006). A holiday loved and loathed: a consumer perspective of Valentine’s Day. Advances in consumer research33, 356

Van Dyk, N. (2013). The Reconceptualization of Valentine’s Day in the United States: Valentine’s Day as a Phenomenon of Popular Culture. Bridges: An Undergraduate Journal of Contemporary Connections1(1), 4.

autor: Doris Pop

Chiar ne influențează vreme starea emoțională sau este placebo? 

Datele nu susțin neapărat acest fenomen, deci nici un efect semnificativ nu a fost identificat pentru temperatură, viteza vântului, precipitații, presiunea aerului sau razele de soare. Practic, nu suntem toți la fel influențați, ci fiecare în parte în funcție de alți factori. Evident este nevoie de mai multe studii pentru a verifica aceste ipoteze, dar momentan datele sunt mixte.

Contează destul de mult cum interpretăm vremea, cu ce o asociem, ce preferăm, dacă suportăm frigul sau căldura, după cum abordarea cognitiv-comportamentală, ne învață. Dacă ne place ploaia, ne va bine-dispune puțin, cel mai probabil. Dacă ne place briza mării și soarele toric, ne vom avem, probabil, o stare bună la mare, vara.

Practic, studiul citat a verificat dacă oamenii sunt sensibili la schimbările de vreme și li se schimbă starea de spirit în cazul în care percep acea schimbare, dar rezultatele au infirmat ipoteza. Dar surpriză, aceste efecte nu au existat pentru emoții pozitive, în schimb, pentru stările negative au avut efect. Temperatura, razele de soare, viteza vântului au variat în tandem cu stările negative. Soarele a avut o relație semnificativă cu oboseala, mediat de precipitații și presiunea aerului.

Dar atenție! Un studiu nu demonstrează că este adevăr universal, ci că pentru cei similari cu cei care au participat, ne putem aștepta la aceleași efecte. 

Denissen, J. J., Butalid, L., Penke, L., & Van Aken, M. A. (2008). The effects of weather on daily mood: a multilevel approach. Emotion8(5), 662.

autor: Doris Pop

Facebook: viciu sau instrument? 

Facebook tinde să devină aditiv, dar și poate să fie folosit ca instrument, detașați emoțional de emoțiile pe care le stârnește în noi.

Ca instrument este util pentru a ajunge cu comunicarea, virtual, la cei cu interese similare, fie ele profesionale sau personale. Până recent nu apreciat grupurile și paginile de glume, dar observ că ajută la câte un moment de zâmbet în orele de muncă.

Adictiv, poate să devină ca orice este ușor de consumat și produce ce emoții avem nevoie. Mai ales în cazul adicției de validare. Acel caz particular este periculos pentru că oferă o imagine iluzorie de iubire și conexiune. Unele conexiuni online sunt autentice și unii urmăritori chiar investesc emoțional în influenceri, dar majoritatea reacționează pozitiv cu like și inimioare pentru conținutul de suprafață, nu pentru cine este persoana care postează.

Adicția de conținut este la fel de riscantă ca pe alte platforme, cu excepția tik tok care este cel mai riscant. Primim în feed postările conforme cu ce dorim să vedem și astfel ne bucurăm de ce privim.

Consumul responsabil presupune o abordare detașată, cu atitudini de neutralitate, pragmatism și măsură în consum. Acest fel de comportament asigură controlul în timp și frecvență a ce privim pe facebook.

Dacă vreți să citiți mai mult: Ryan, T., Chester, A., Reece, J., & Xenos, S. (2014). The uses and abuses of Facebook: A review of Facebook addiction. Journal of behavioral addictions3(3), 133-148.

autor: Doris Pop

Ce frumos scriu alții despre valorile personale

Am găsit încă un pasionat de identitate și aspirații, iar textul lui nu aș dori să îl parafrazez, așa că îl pun cu ghilimele mai jos și vă invit să citiți direct pe site-ul lui.

“The definition of a “value”

Having identified behaviors that are believed to be indicative of a valuing difficulty,  Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978) describe the second component of their theory: the definition of a “value.” In their view, a value is an outcome of a process that requires:

  1. Choosing freely.  They write, “If something is in fact to guide one’s life whether or not authority is watching, it must be the result of free choice.  If there is coercion, the result is not likely to stay with one for long…Values must be freely selected if they are to be really valued by the individual” (1966, p. 28).
  2. Choosing from among alternatives. This element suggests that if there is no choice, then the valuing process cannot take place. Although they do not say how many alternatives need to be considered to fulfill this aspect of the definition, they do suggest that the  more alternatives there are, the more satisfying the final choice is likely to be.
  3. Choosing after thoughtful consideration of the consequences of each alternative. This criterion stipulates that valuing is a reflective, rather than an impulsive or capricious, process. Valuing is a cognitive process, requiring informed consideration of choices and their consequences.
  4. Prizing and cherishing.  This criterion suggests that values, when they are freely selected and reflected upon, are also matters of pride and esteem.
  5. Affirming.  This element asserts that when values meet the criteria above, that they should be worthy of  affirmation.  This idea goes in part to the prizing element above; that is, if an attitude or interest is truly a value as defined here, then willingness to publicly affirm that value is a measure of commitment and positive emotional support for it.
  6.  Acting upon choices.  Values are not merely verbal expressions, but are manifested in our behavior.
  7. Repeating. This final element suggests that a value persists in one’s life, that it recurs in different situations and times. Values constitute patterns in character over time.

According to Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978), all of these elements must be present for a value to be formed.   A value cannot be indoctrinated or inculcated; it cannot be the only available option; its consequences and the consequences of alternatives must be anticipated, understood, and considered; it cannot be a choice that the individual feels ashamed of or would deny; it cannot simply be “all talk” or established solely through an exploration of feelings.  If someone claims that they hold value x, but then does not act on value x repeatedly, then x is not a value, according to this conception. For Raths, Harmin, and Simon, a value manifests itself as a pattern in one’s life.   The list of seven subprocesses form a checklist of criteria to see if a value is indeed present.The definition of a “value”

Having identified behaviors that are believed to be indicative of a valuing difficulty,  Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978) describe the second component of their theory: the definition of a “value.” In their view, a value is an outcome of a process that requires:

  1. Choosing freely.  They write, “If something is in fact to guide one’s life whether or not authority is watching, it must be the result of free choice.  If there is coercion, the result is not likely to stay with one for long…Values must be freely selected if they are to be really valued by the individual” (1966, p. 28).
  2. Choosing from among alternatives. This element suggests that if there is no choice, then the valuing process cannot take place. Although they do not say how many alternatives need to be considered to fulfill this aspect of the definition, they do suggest that the  more alternatives there are, the more satisfying the final choice is likely to be.
  3. Choosing after thoughtful consideration of the consequences of each alternative. This criterion stipulates that valuing is a reflective, rather than an impulsive or capricious, process. Valuing is a cognitive process, requiring informed consideration of choices and their consequences.
  4. Prizing and cherishing.  This criterion suggests that values, when they are freely selected and reflected upon, are also matters of pride and esteem.
  5. Affirming.  This element asserts that when values meet the criteria above, that they should be worthy of  affirmation.  This idea goes in part to the prizing element above; that is, if an attitude or interest is truly a value as defined here, then willingness to publicly affirm that value is a measure of commitment and positive emotional support for it.
  6.  Acting upon choices.  Values are not merely verbal expressions, but are manifested in our behavior.
  7. Repeating. This final element suggests that a value persists in one’s life, that it recurs in different situations and times. Values constitute patterns in character over time.

According to Raths, Harmin, and Simon (1966, 1978), all of these elements must be present for a value to be formed.   A value cannot be indoctrinated or inculcated; it cannot be the only available option; its consequences and the consequences of alternatives must be anticipated, understood, and considered; it cannot be a choice that the individual feels ashamed of or would deny; it cannot simply be “all talk” or established solely through an exploration of feelings.  If someone claims that they hold value x, but then does not act on value x repeatedly, then x is not a value, according to this conception. For Raths, Harmin, and Simon, a value manifests itself as a pattern in one’s life.   The list of seven subprocesses form a checklist of criteria to see if a value is indeed present.”

E, așa-i că a explicat frumos?

Referințele citate de el le găsiți în josul pagini, pe linkul pus anterior.

Biliografia lui Louis Raths

autor: Doris Pop

De ce ne place YouTube și de ce are atât de mult success 

Suntem cel mai ușor stimulați vizual, deci video-urile sunt o modalitate bună de a ne capta atenția. Avem multe simțuri, dar vizual ne ghidăm cel mai ușor, majoritatea, din setările genetice.

Marketingul folosit de youtube este o schema destul d einteligentă unde toți câștigă. Audiența nu plătește, creatorii de conținut nu plătesc și cei care vor să vândă pun reclame pe care algoritmul le arată celor care privesc conținut plăcut conform cu interesele lor.

Reclamele tind să fie în concordanță cu influencerii și conținutul privit, dacă ne uităm la un video cu tutorial de make up, reclamele tind să fie din zona de frumusețe, dacă ne uităm la cum să reparăm o mașină, atunci reclamele sunt cooncordante, fie că prezintă site-uri de meșteri, magazine cu componente, sau de unde putem cumpăra unele noi în rate sau chiar second.

Față de celebritățile și reclemele TV stilizate în exces pentru a părea perfecțiunea pe care o căutăm inconștienți, influencerii sunt mai apropiați de noi, le vedem și momentele de slăbiciune și ne arată și proiectele eșuate, nu doar pe cele reușite, momentele dramatice, plâng, se enervează, nu doar zâmbesc cinamatografic.

Putem să alegem când, de pe ce dispozitiv și cum să vedem un video, în propriul ritm și ne putem baza că dăm înapoi, să mai vedem o dată ce nu am prins, punem pe pauză, etc. Are platforma multe funcții convenabile și utile.

Ne simțim reprezentați de cei pe care îi vedem, putem alege influencezi goth, minimaliști, maximaliști, moderni, vintage, orice stil ne place, dacă rezonam mental și emoțional cu acel creator de conținut.

Dacă vreți să citiți mai mult, vă recomand: Helianthusonfri, J. (2016). YouTube Marketing. Elex Media Komputindo.

autor: Doris Pop

Apropo, am scris o carte

mică, scurtă, cu pasiune, scrisă noaptea, după muncă, cu zel și dorință de a spune

se spune că cei care ajung să scrie au multe de spus și nu sunt ascultați, nu știu dacă mă potrivesc în tipar, dar nu aș spune oamenilor de pe stradă doar așa ce știu și vreau și ei să știe, deci am scris o carte și am dat liber la a fi citită de oricine, deci dacă vrei să citește despre valori personale, te invit să o frunzărești

Ce mai ascultăm?

  1. Podcastul Radio România cultural

“Este în ”Top 2% oameni de știința din lume în domeniul Științei Alimentelor” (2020, 2021, 2022), “Top 2% oameni de știința din lume în 2023”, “Top 100 „oameni care mișcă țara în direcția bună””, ”Top 10 tineri remarcabili ai României”, “Top 100 manageri 2023 CAPITAL”.

În momentul în care facem un preparat în bucătărie, nu iese ceva, intervii cu un alt ingredient, ajustezi, adaugi, pui sare, adaugi apă, mai pui făină. De fapt, acolo este un experiment, pentru că asta este și filozofia experimentală. Ai ipoteze, ipotezele urmează să fie demonstrate. Le demonstrezi, din punct de vedere științific, în bucătărie, prin experiment, prin ceea ce gătești. Și, în felul acesta, bucătăria, într-adevăr, reprezintă primul nostru laborator de științe. În realitate, totul e chimie. Masa e chimie, noi suntem chimie, cartea e chimie, apa e chimie, totul e chimie în jurul nostru, spune Dan Vodnar, Profesor de Chimia Alimentelor, Gastronomie moleculară și Biotehnologii alimentare în cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, inițiatorul proiectului Știință cu sare și piper (https://stiintacusaresipiper.ro/) și autorul cărții Știință cu sare și piper. Chimia pe care nu o înveți la școală (Editura Corint Educațional, 2024) – despre care Dan Vodnar va vorbi, în fiecare vineri, la Știința 360, de la ora 14.30, în dialog cu Corina Negrea.

Este autor/coautor a 274 de articole științifice și a 17 capitole în cărți internaționale și este implicat în popularizarea științei în emisiuni radio și TV dar și în evenimente de tip TED X.”

https://www.radioromaniacultural.ro/podcast/stiinta-cu-sare-si-piper/dan-vodnar-bucataria-este-probabil-primul-nostru-laborator-acolo-putem-sa-ne-consideram-cumva-oameni-de-stiinta-mici-dar-importanti-id47060.html

2. Fain & simplu cu Mihai Morar

3. Zunivers podcasts

4. Podcastul revista de psiho

5. Epic talk de Pagina de psihologie

6. Podcast Starea Nației

7. Altceva cu Adrian Artene

articol scris de Doris Pop

Ce învățam din inside out? 

Nu e chiar preferatul meu, dar cam este, cum s-ar spune. Un film, de fapt două care urmăresc o copilă și apoi o adolescentă în dezvoltarea ei, cu perspectiva exterioară tipică filmelor, dar și interioară, unde emoțiile ei ne arată care sunt obiectivele lor, de ce există și cum pot să ajute sau să încurce. 

Este un film care deși antrenează la distracție, ne menține atenți cu unele situații dramatice, cu momente culminante și cu unele de cumpănă, are rostul de a ne explica vizual și dramatizat, desigur, care sunt emoțiile, ce face fiecare și de ce avem acele emoții. 

În al doilea film, foarte ilustrativ, unde fetița este adolescentă deja, apar emoțiile auto-referențiale, care surprind chiar și pe emoțiile de bază. 

Dacă bucuria încearcă să o ajute pe Riley să fie mereu optimistă și veselă, descoperim în film că uneori acest aspect o încurcă și în unele situații avea nevoie să fie nervoasă ca să se mobilizeze și să își apere interesele, în altele dacă își simțea tristețea și accepta că situația nu îi este convenabilă, reușea să fie o prietenă mai bună, să empatizeze. 

Sunt multe exemple pe care le putem discuta din film, dar merită văzut pentru a fi înțeles. 

autor: Doris Pop

Meditații simple și eficiente (de concentrare, nu visare)

  1. URMĂRIREA RESPIRAȚIEI

VĂ AȘEZAȚI ÎNTR-O POZIȚIE COMODĂ, PE UN LOC CONFORTABIL, ÎN ȘEZUT, CULCAT SAU ÎN PICIOARE

VĂ REAXAȚI CAPUL

VĂ RELAXAȚI GÂTUL

VĂ RELAXAȚI UMERII

VĂ RELAXAȚI BRAȚELE

VĂ RELAXAȚI TORACELE

VĂ RELAXAȚI ABSOMENUL

VĂ RELAXAȚI PICIOARELE

MUTAȚI ATENȚIA SPRE RESPIRAȚIE ȘI URMĂRIȚI FLUXUL NARUTAL AL ACESTEIA, CUM SE SIMTE, CE TEMRPERATURĂ ARE AERUL, CUM INTRĂ ȘI IESE

FACEȚI ACEASTĂ URMĂRIRE PENTRU 10-30 DE MINUTE, DACĂ NU REUȘIȚI LA ÎNCEPUT SĂ MENȚINEĂȚI ATENȚIA PENTRU CELE 10 MINUTE, SE EXERSEAZĂ CU 1 MINUT, 30 DE SECUNDE, CU CRONOMETRU

REVENIȚI UȘOR CU ATENȚIA ÎN CORP, APOI DESCHIDEȚI UȘOR OCHII ȘI SCUTURAȚI BRAȚELE, PICIOARELE, CLĂTINAȚI CORPUL

2. CONTROLUL RESPIRAȚIEI

VĂ AȘEZAȚI ÎNTR-O POZIȚIE COMODĂ, PE UN LOC CONFORTABIL, ÎN ȘEZUT, CULCAT SAU ÎN PICIOARE

VĂ REAXAȚI CAPUL

VĂ RELAXAȚI GÂTUL

VĂ RELAXAȚI UMERII

VĂ RELAXAȚI BRAȚELE

VĂ RELAXAȚI TORACELE

VĂ RELAXAȚI ABSOMENUL

VĂ RELAXAȚI PICIOARELE

MUTAȚI ATENȚIA SPRE RESPIRAȚIE

REPECTAȚI X 10

  • INSPIRAȚI 8 SECUNDE
  • EXPIRAȚI 8 SECUNDE

RESPIRAȚI NORMAL DE 2-3 ORI ȘI APOI

REPECTATI DE X 10

  • INSPIRAȚI 8 SECUNDE
  • MENȚINEȚI 8 SECUNDE
  • EXPIRAȚI 8 SECUNDE
  • MENȚINEȚI 8 SECUNDE

RESPIRAȚI NORMAL DE 2-3 ORI ȘI APOI

REVENIȚI UȘOR CU ATENȚIA ÎN CORP, APOI DESCHIDEȚI UȘOR OCHII ȘI SCUTURAȚI BRAȚELE, PICIOARELE, CLĂTINAȚI CORPUL

articol scris de Doris Pop