Dacă este un abonament de revistă pe care mi l-am dorit de ani de zile și nu consideram că aș fi pregătită să îl pot citi și înțelege, este Harvard Business Review.
După ce de ziua mea mi-am cadorisit un abonament pentru o lună pentru a verifica dacă chiar a meritat așteptarea și anticiparea, pot să spun cu părere de rău, da, a meritat. Am citit și citesc, chiar dacă nu pe subiecte de psihologie doar, articolele lor și apreciez stilul clar, liber, ușor de a scrie, parcă ar explica cu har, nu cu cuvinte.
Mă bucur să fii putut accesa în final, cu curaj, acest abonament care este doar un alt abonament la o altă revistă, care scrie despre business, trenduri în domeniul leadershipului, dar cel mai important momentan, despre starea de bine a angajaților și cum să înțelegem cum pot să fie ajutați să performeze la muncă, având grijă de sănătatea lor mentală.
Am un drag de HBR, nu pot explica, pentru mine nu e doar o altă revistă, e acea revistă, nu se pus pe piedestal, ci de citit cu atenție la fiecare ediție, de înțeles, de trăit, este fenomenală.
Și gata cu laudele pentru moment, verificați și voi niște exemple și vedeți dacă și voi descoperiți aceeași ușurătate cu care scriu ei despre lucuri atât de complexe.
Se spune că ce nu schimbăm, acceptăm, ei uite, am schimbat ceva prin a studia mai mult interesele personale și a depune resurse și efort între obiectivele mele.
Lipsa de rușine originează din lipsa de conștientizare de sine, fiind o emoție bazată pe interpretarea că un comportament făcut a fost nepotrivit cu normele sociale, etice, personale, etc. La fel cum rușinea este o suferință emoțională, și lipsa este e o cauză pentru suferință, dar în majoritate pentru ceilalți din jurul celui care nu simte rușinea.
Lipsa de grijă, considerație pentru alții, la fel ca cea pentru propria persoană sunt asociate cu comportamente dăunătoare pentru noi toți. Chiar și atitudinea de ignoranță generală față de ce comportamente pot să fie agravante, este tot un fel de suferință, sau mai bine spun, se asociază cu suferință.
Desigur, glorificarea rușinii nu este o soluție, mai ales că prezice, în cantități mari, probleme de personalitate, care sunt o disfuncție, doar o doză rațională de a aprecia ce este bine, rău, care sunt consecințele comportamentelor și învățarea unui sistem de a fi atenți la care sunt consecințele comportamentelor pentru toți cei implicați, nu doar pentru propria persoană; acestea sunt soluții utile.
autor: Doris Pop
Goleman, Daniel. Destructive Emotions: A Scientific Dialogue with the Dalai Lama (English Edition) (pp. 107-108). (Function). Kindle Edition.
În textele meditațiilor budiste, întâlnim o formă de uitare tradusă ca fiind tendința de a uita (forgetfulness), dar care se referă la lipsa de prezentă de a trăi mindful prezentul. La ce se referă, de fapt este i lipsă de atenție pe moment care are drept consecință uitarea, că nu mai știm dacă am închis becul, dacă am pus pixul la loc sau alte astfel de exemple, datorate faptului că acționăm mai degrabă automat, fără a fi atenți la ce facem.
Se poate remedia cu practica zilnică a mindfulnesului. Pentru astfel de exerciții găsiți instrucțiuni pe site
Lenea este comodă, dar uneori dăunătoare pentru succes și sănătate, iar alteori, necesară pentru inovare. În concepția tibetană lenea neproductivă este considerată ca fiind una dintre posibilele cauze ale suferințelor. Dar la ce fel de lene se referă de fapt această dogmă?
Surprinzător, lelo este despre o persoană care nu depune efort în a cultiva virtuți, nu în a depune efort în general. Se folosește pentru a descrie pe cineva, care, de exemplu, deși lucrează 16 ore pe zi, nu depune efort pentru a cultiva virtuți sau a deveni o persoană mai bună.
În occident, mai ales în capitalism, lenea este lipsa de efort pentru a atinge scopurile și necesitățile, deci o conceptualizare diferită. Ai aflat ceva nou din aceast articol? Dacă da, te rog, scrie-ne și spune-ne părerea ta despre diferența dintre lelo și lene.
Goleman, Daniel. Destructive Emotions: A Scientific Dialogue with the Dalai Lama (English Edition) (pp. 107-108). (Function). Kindle Edition.
La fel ca orice sistem moral, budismul nu apreciază ignoranța, unele suferințe fiind considerate să fie cauzate de ignoranță sau deziluzie. Credința este considerată o virtute, dar variante ei fără studiu, înțelegere și conștientizări este considerată oarbă și lipsită de realist.
Credința inteligentă este bazată pe realitate, ține cont de mediul în care trăim, de nevoi, de dovezi și nu ignoră nevoile noastre, ale aproapelui, nici realitatea nu tocmai plăcută a vieții umane.
Ignoranța este, conform dicționarului Oxford, pe care îl recomand pentru orice nelămuriri și educare a vocabularului, lipsa informațiilor și cunoașterii unui obiect, fenomen, persoană, etc. Ei denumesc simplu, lipsa informațiilor despre ceva. Acel ceva poate să fie orice, de la o realitate, un eveniment, etc.
Să ne facem azi un inventar al ignoranței personale despre noi, cei apropiați și regiunea în care locuim, iar apoi să descoperim unele noi informații despre realitatea celor mai îndepărtați. Este un exercițiu bun de conștientizare.
Goleman, Daniel. Destructive Emotions: A Scientific Dialogue with the Dalai Lama (English Edition) (pp. 107-108). (Function). Kindle Edition.
“Dacă nu înțelegi nici tu de ce nu reușești ce îți propui sau ai dificultăți pe care consideri că nu ai avea nevoie să le ai, poate este momentul să alepezi la un psiholog și să ai parte de o discuție cu cineva care să îți înțeleagă problema mai bine, ca mai apoi să îți explică și viața să aibă iar sens.
Claritatea despre cum funcționăm, cum am putea să avem o viață mai ușoară și mai plăcută poate să fie găsită într-o simplă discuție cu un psiholog.”
Aș adăuga că te-ar ajuta și dacă ai de întrebat de ce suferă un om drag sau de ce se poartă copilul, partenerul, șeful, altcineva cu tine așa cum o face.
Dacă nu înțelegi nici tu de ce nu reușești ce îți propui sau ai dificultăți pe care consideri că nu ai avea nevoie să le ai, poate este momentul să alepezi la un psiholog și să ai parte de o discuție cu cineva care să îți înțeleagă problema mai bine, ca mai apoi să îți explică și viața să aibă iar sens.
Claritatea despre cum funcționăm, cum am putea să avem o viață mai ușoară și mai plăcută poate să fie găsită într-o simplă discuție cu un psiholog.
1. “Mărgineşte-te să iei loc şi să observi ce se întâmplă.” Un mod de a spune: observă fără a judeca.
2. “Savurează fiecare moment ca şi când ar fi ultima ta respiraţie.” Să trăiești apreciind fiecare moment, te ajută să trăiești mai intens și bucuros.
3. “Evită să ţi se distragă atenţia.” Un mod de a reuși să ne împlinim obiectivele este să ne concentrăm când muncim spre a le atinge.
4. “Debarasează-te de tot ce nu este necesar.” Nu chiar tot, adică un minimalism este util pentru cine caută să simplifice deciziile zilnice, dar dacă te descurci sau chiar îți place un mediu complex, ai voie să îl lași complex.
5. “Împrieteneşte-te cu tine însuţi.” Ești singurul cu care ai obligația să trăiești toată viața, deci fii blând cu propria persoană și învață să te respecți.
6. “Acceptă imperfecţiunea.” Ne dorim perfect, unele lucruri au nevoie să fie perfecte, cum sunt podurile, clădirile, intrastructurile, dar prieteniile sunt imperfecte, formate din oameni imperfecți.
7. “Foloseşte-ţi compasiunea.” Pentru alții, lume și tine, că este foarte bine să vrei să fie bine tot, dar și mai bine este să te implici să ajuți societatea.
8. “Să nu ai aşteptări.” Uneori este nevoie să ții cont de așteptările tale, alteori este bine să conștientizezi că așteptările tale nu au nici o legătură cu realitatea.
Miralles, F., & García, H. (2020). Ichigo-Ichie: Arta japoneza de a te bucura de fiecare clipa. Humanitas SA.